AcasăUncategorizedScurte, scurte

Scurte, scurte

Ieri aţi putut citi ultimul articol pe care l-am scris pentru „Ghimpele”. Colaborarea noastră a fost scurtă, dar intensă. Pe mai departe va rămâne la fel de intensă, dar va înceta. Dacă nu înţelegeţi cum vine asta… e exact ca lupta împotriva corupţiei dusă de Băsescu, ce nu e clar?

*

Memorabilă mărturisirea de ieri a lui Boc: „casa părintească nu se vinde”. Se vinde restul. Cuprul, aurul, gazele, tot. Casa din Mihăileanu, pardon, casa părintească nu se vinde. Pentru Boc, casa părintească ar fi, deci, pedelicul. Udrea o fi prispa, Oltean bucătăria şi Flutur.. nu ştiu, o debara ceva. Căcăstoarea cine o fi? Bre, sărăcii pedelici. În ce şandrama au crescut. Da’ sigur-sigur aia e casa părintească şi nu casa de corecţie?

*

Pârjoliţi holdele, otrăviţi fântânile. Ăsta pare să fie cuvântul de ordine pentru actuala putere. În timpul care le-a mai rămas pâna la alegeri ăştia jefuiesc tot. Proprietăţile RAPPS, cuprul, aurul, gazele, mai e şi puturoasa afacere Chevron. Nimic nu iartă ăştia. Mai că încep să cred că ăştia l-au adus înapoi pe Boldea pentru consultanţă, nu pentru a fi urmărit penal.

 

 

 

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. râdem, glumim… dar situaţia e absolut exasperantă. Dacă prostia aia cu legea referendumului se poate rezolva după ce pleacă PDL-ul, cu cestelalte nu e de glumit. Mă încearcă un sentiment de furie exacerbată amestecată cu nepuţintă, ceva de speriat. Nici faptul că nu l-am votat niciodată pe dobitocul ăsta sinistru nu mă mai linişteşte ca înainte. Şi convingerea că nu o să păţească absolut nimic, nici unul dintre ei – nu că ar fi o mare satisfacţie, dar am putea spera că ar fi o lecţie – combinată cu bănuiala – că aşa sunt eu, optimist – că s-ar putea să nu mai putem face nimic odată contractele încheiate… Băncile s-au dus, BNR nici nu l-am avut din 89, niciodată, Petromul – e drept că Năstase are alibiul votului unanim din parlament, plus atingerea scopului propus – intrarea în UE – dar tot trădare se cheamă, chiar şi colectivă, flota, pământurile, subsolul… păi cea fost în Japonia înmulţit cu 10 nu se compară cu starea actuală. NU mai rămâne piatră pe piatră. Începi să-i înţelegi pe Chavez şi Evo Morales. Să sperăm că, vorba aia, cu maţele ultimului PDL ist vom spânzura ultimul marinar preşedinte

  2. In primul caz, cei care pierd sunt cititorii ziarului “Ghimpele”. Conducerea ziarului pare a nu se sinchisi de acest lucru. 🙁
    Dar cititorii blogului raman, sper din tot sufletul, cu acest loc de intalnire cu pana maiastra a lui Mordechai!

  3. 1). Ce ai avut si ce ai pierdut ?.
    2). Boc are casa ?.
    3), Pai vezi cum esti ,mai la deal ne-ai aratat cum Boldea este expert in consultanta de ciordit ,maestru !. 🙄

  4. 1) .Ce ai avut si ce ai pierdut ?!.
    2) .Are Boc casa !?
    3) .Boldea ? ,nu incape tocmeala ,este expert in parandarat se vede si din ce a scris in parlament ai aratat pe blogul tau !.

  5. Scriu nu apare nimic ,scriu nu apare nimic ,si imi cere de fiecare data din nou parola ,da nici eu nu ma las scriu ca sunt ruda de departe cu nea Stere ,scriu pina iese !!!. 😆

  6. „Căcăstoarea cine o fi”? Greu de zis, in pedelic. Dar parca nu il ia nimeni pe Daniel BUUUDAAA, mana dreapta a lui Boc (de altfel, bok in turca inseamna fix cacat, ceea ce explica de ce merg asa de bine impreuna bok cu buda).

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...