AcasăPtiuIa să sondăm noi...

Ia să sondăm noi ceva!

Într-o vreme îmi plăcea să spun că sunt locuitor al bătrânului Tomis. Acum Tomisul e mall în ficatul oraşului, iar din poezia vechii cetăţii nu au mai rămas decât nişte ziduri în ruină, lângă prefectură, pe care se pişă noaptea beţivii solicitaţi de nevoile beşicii. Aşa că acum spun simplu că locuiesc în Constanţa.  Chestia asta îmi aduce, de regulă, un plus de socializare. Toată lumea se simte datoare să mă întrebe ce face Mazăre. Le răspund, de obicei, că face bine, face păstăi. Ce naiba să zic? Apoi, tot aşa, pentru că am număr de înmatriculare cu CT, trebuie musai să explic când o să renunţăm la taxa de intrare în Mamaia. Chestia asta, de regulă, îmi e imputată pe un ton sever, urmată de ameninţarea explicită că, dacă nu scot eu taxa, în curând o să mi se ceară taxă la intrarea în Dolhasca.

În fine, mai am parte de tot felul de alte întrebări, la fel de politicoase şi vădind aceleaşi resurse de inteligenţă. Sunt întrebat: cum e marea? Udă- răspund. Mai sunt vapoare în port? Nu, doar submarine. De ce ni l-aţi adus pe cap pe Băsescu? Aici nu ştiu ce să răspund. Eu nu l-am adus nicăieri. Pe urmă vin întrebările tehnice: cine mai are IAS-ul de la Medgidia? Crama de la Murfatlar mai e deschisă? Unde se găseşte o cazare de cinci stele la preţ de juma de pachet de ţigări? Mai trăieşte pinguinul de la Delfinariu? etc. etc. etc.

Deci, e simplu. Dacă plătesc impozitul pe casă la Constanţa sunt responsabil pentru tot ce se întâmplă de la Medgidia încoace. Orice se întâmplă aici îmi e imputabil- dacă e de rău. Dacă e de bine, oricum nu e meritul meu. În fine, ce s-o mai lungesc. Am devenit PR al lu Ovidiu, birou de sesizări al Primăriei Constanţa, agent de turism, oficiu de cazare, consultant urban, anexă a Camerei de comerţ Constanţa, responsabil cu cramele din zona de responsabilitate. Mai am în atribuţii locurile de parcare, hoţii din parcări, curvele de pe centură, algele de pe plajă, poliţiştii din Mamaia şi sambistele lu’ Mazăre. Sunt extrem de ocupat, deci. Sau aşa se presupune.

Asta e. Sunt constănţean. Şi, constănţean fiind, îmi testez zen-ul, zilnic, în trafic, cu şoferia de Constanţa, în apartament- cu colecţia de manele a vecinilor, în magazine- cu neamurile proaste. Pe baza unei experienţe  acumulate vreme de 43 de ani, am ajuns la concluzia că locuiesc în oraşul cu cei mai mari nesimţiţi din România. Pe urmă am cunoscut mai bine Bucureştiul şi am realizat că, până la urmă, Constanţa e austeră ca un burg nemţesc, în comparaţie cu capitala. Apoi am nimerit şi pe la Craiova. Altă planetă, frăţioare! Acolo dacă eşti bine crescut iei amendă. Şi tot aşa, cunoscându-mi patria, ca în jocurile de grădiniţă, am descoperit că dragii mei constănţeni nu-s nici mai dihai, nici mai breji decât alţii. Pauză de tutun. Şi aşa mi-am făcut rost de  înjurături de la locuitorii a nu mai puţin de trei municipii. Şi mai urmează.

Acum, ia hai să încercăm noi un joc. La care voi aveţi ultimul cuvânt. Deci trei întrebări:

a) Care este oraşul cu cei mai mari nesimţiţi, din România?

b) Care credeţi că este oraşul cu cei mai civilizaţi oameni?

c) Care credeţi că e oraşul care poate bate Caracalul? ( cred că nu e nevoie să explic întrebarea)

O rugăminte: ca să fie totul kosher, spuneţi şi de unde sunteţi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

30 Comments

  1. a) Mai multi in loc de mai mari, nu e mai potrivit?
    b) Idem, dar pe dos. Mai putini, deci mai civilizati?
    c) Da’ care nu poate, daca-si pune mintea?

    Eu nu va spun de unde-s. Va las sa-mi luati IP-ul.

  2. @Moshe, un raspuns ar fi extrem de simplu, doar raportandu-ne la ziua de astazi…
    Eu am sa-l fac complicat, tocmai pentru ca vorbesc cu un rabi si pentru ca eu sunt o ramasita a celor ce-au plecat in anii ’50.
    Daca ne-am referii la cei care SUNT bucuresteni, cei care locuiau personal, sau ai caror parinti, bunici, locuiau in acest oras inainte de rusi si comunism, s-ar putea sa nu mai putem raspunde atat de usor. Din dilema asta nu putem iesi, tocmai pentru ca a existat comunismul si a transformat atat de mult orasul acesta…
    Stiu ca voi fi injurat. Nu pot, insa, sa fac abstractie de ceea ce comunismul a adus ca substanta colonizatoare in Bucuresti. Si de ceea ce continua sa vina, ca in El Dorado. Daca Dudestii ar mai exista, asa cum au fost inainte de 1950, nu cu ceea ce a fost populat dupa ce locuintele au ramas goale, daca toata protipendada ante si interbelica n-ar fi sfarsit la canal sau fugind peste granita, daca nu s-ar fi realizat marea industrializare, respectiv marirea populatiei orasului de mai bine de 6 ori si a suprafetei sale de 4-5 ori, altul ar fi acum raspunsul.
    Cu stima,

  3. Depinde ce intelegi prin nesimtire, te referi la nepasare sau la obraznicie? a] Bucuresti: autobuzul mi-a inchis usile-n nas desi eram in statie, m-am noroit langa universitatea romano-americana desi nu era santier [dar nici trotuar] iar taximetristii cer 40 lei pentru un drum de 5-10 minute.
    b] Sibiu [am trecut prin pasaj pietonal subteran si am putut respira normal]
    c] n-am inteles intrebarea
    Sunt braileanca.

    • PS: 1. CRED (dar nu pot sa garantez) ca Bucurestiul.(ce-i drept prin Craiova n-am prea calcat).
      2. CRED ( din nou ) ca Sibiul.
      3. Aici pot sa-ti raspund cu siguranta , si anume ca in fiecare colt al Romaniei actuale vei gasi „cate-o bucata consistenta de Caracal” . 🙁
      Aaaa si sa nu uit: sunt taman din capatul al’lalt al tarii decat tine rabbi (de fapt vezi pe IP) . 😉

  4. 1- Bucuresti (in ultimii 50 de ani, aproape 2 milioane de vinituri de peste tot, la cules covrigii din coada maidanejilor, printre care si eu!;) )
    2- Tg. Mures (evar cel mai curat, chiar comparandu-l cu Sibiul!)
    3- Caracalul ramane Caracal

    Nascut unde s-a rasturnat caruta cu noi, trait ca miner in Petrosani-Jalea Viului, venit la pricopseala sa ingros randu’ miticilor!

  5. a) Constanţa :lol:. Am glumit, normal că Bucureşti. E o chestie matematică. Cea mai numeroasă populaţie, cei mai mulţi nesimţiţi.
    b) Constanţa. Ai vrea tu :D. Nu, răspunsul meu e Sibiu. Cei mai mulţi nemţi, cea mai civilizată populaţie.
    c) Constanţa. Ar vrea nemţenii. Aşadar, Piatra Neamţ. Mai e nevoie să explic?
    Bucurestean.

  6. a) Constanţa :lol:. Am glumit, normal că Bucureşti. E o chestie matematică. Cea mai numeroasă populaţie, cei mai mulţi nesimţiţi.
    b) Constanţa. Ai vrea tu :D. Nu, răspunsul meu e Sibiu. Cei mai mulţi nemţi, cea mai civilizată populaţie.
    c) Constanţa. Ar vrea nemţenii. Aşadar, Piatra Neamţ. Mai e nevoie să explic?

    • Monşer, presupun că nu te mai cunoaşte, dacă nu v-aţi văzut de mult.:)
      Cred că ăştia de la wordpress lucrează la vreun upgrade şi în mod logic, lucrurile au început deja să funcţioneze mai rău ca înainte.

  7. a) orice localitate careia i se poate atribui denumirea Manelistan
    b) oricare dintre cele carora nu
    c) un oras populat in majoritate covarsitoare de votanti portocalii

    bucuresteano-aradean

  8. a) Bucuresti – si asa e orice capitala – a oricarei tari. In capitale se aduna elitele dar si scursurile.
    b) in Romania – nu mai exista asa ceva.
    c) Craiova.
    Sibian – de bastina. Ma bucura oarecum sa vad ca aveti asa o parere buna despre Sibiu ( ma refer la ceilalti comentatori) – dar orasul si locuitorii nu mai sunt ce au fost. Sigur ii cunoasteti doar din vacante. Am crescut si am lucrat acolo. S -a umplut de neamuri proaste, manelisti, curve – si noua generatie vine tare din urma pe acelasi traseu. Am lucrat cu sibience „cinstite” – atata mizerie n -am intalnit la colegele din Bucuresti!
    Cineva mai sus remarca – ce oameni „de bine” a dat Clujul tarii!Total de acord – doar jigodii – de la servicii, la politicieni, de 22 de ani incoace! In mediul de afaceri – cei mai fara de cuvant furnizori pe care i -am avut erau din Cluj! Cei din Oradea, Satu Mare – nu erau asa! Sa va mai zic ce de borfete cu aere de virgine am intalnit? Sa -l parafrazez pe Badea – orasul „curvelor virgine”!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...