AcasăOy-oy!Tradiţional cu fum?

Tradiţional cu fum?

Să ne imaginăm ( nici nu e greu, pentru că e chiar aşa!) că m-am săturat de chimia de supermarket şi de otrăvurile de hipermarket, deci am chef să mănânc şi altceva decât mizeriile trase în folie care conţin foarte multe „nu ştiu ce”, o groază de „mai bine nu” şi cantităţi importante de „Doamne fereşte!”. Să mai presupunem că mai nou mă dau lovit de mofturi şi am damblaua ca mâncarea să aibă gust de materie comestibilă şi nu de substanţă înflamabilă. Ce opţiuni am?

– merg în piaţă şi o dau pe legume&fructe Made in Oriundeland-dar-nu- în-România. Şi descopăr roşiile cu gust de Rexona şi castraveţii cu gust de lichid de frână;

– mă apuc să cresc porci, găini şi raţe în balcon şi să cultiv ceapă în sufragerie;

-merg la „târgurile”/standurile cu „produse” tradiţionale.

Dintre toate soluţiile, ultima pare cea mai rezonabilă. Sanchi! Nu e! „Produsele tradiţionale” , de cele mai multe ori, sunt scumpe şi dubioase. Dar asta ar fi o chestie pasabilă. Ceea ce constat e că, acum, prin produs” tradiţional se înţelege orice rahat afumat. Vrei nu ştiu ce mezel? Totul e afumat! Muşchi, costiţă, slană, cârnaţi, salam, orice a fost cândva porc atârnă acum în funie şi e afumat. Nu suport gustul, mirosul, duhoarea aia de fum! Sunt fumător, când vreau fum îl bag direct în plămâni. Vrei brânză? Găseşti brănză de burduf, dar doar afumată. Caşacaval- afumat şi el. Ai caise uscate- tot afumate. Prune afumate. Peşte afumat. Ce mama dracului e ţăcăneala asta? Nu mă aştept ca porcarul român să înveţe cum e treaba cu prosciutto crudo, nici să muncească prea mult la prepararea cărnii, dar mă mai lăsaţi dracului cu afumatul? De unde a devenit fumegăraia produs tradiţional? Am inventat noi fumul? Că nu ştim să scuipăm un mucegai în brânză nu e bai, dar de ce mama dracului o afumăm? Ce vrem să o facem să mărturisească?

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. 5-6 ore şi am făcut cârnaţi, alte 5-6 ore şi am făcut mezeluri, nu cumpăr ever carne măcinată de la magazin.
    Am dorit şuncă, am ţinut la sare bucata de pulpă de porc şi apoi am dus-o la fum.
    Nu-ţi place afumat? Pui cârnaţii în congelator şi nu faci şuncă. E simplu.

  2. Stai sa vezi ca acum fumul e lichid.
    Fumul fum e scump nene! si trebuie mentionat pe etichete. Deci iei produsu’ îl treci prin tus cu gust de fum si ai rezolvat’o repede si la rece.
    Vezi ca mîine o iau spre Varatec. Sa’ti pastrez vreo 2-3 rasaduri de rosii din alea rare si adevarate? ( am chiar din alea românesti de pe vremea cronicarilor)

  3. Vine pastele bre ,mielul de Dobrogea nu are rival ,te urci in masina fugi pina la Negru Voda si te lipesti intr-un sat Chirnogeni ,Movila Verde ,Independenta ,Dumbraveni nu mergi mai departe ca treci la bulgari si tirguiesti ,de toate stevie ,spanac ,urzici ,loboda si evident miel cu toate ceie pentru drob ,ciorba din cap de miel ,friptura ,daca ai si o macedoneanca pe aproape om esti cu placintele, intreabal si pe nea Stere ca stie mai bine ca …. 🙂

  4. Cred că alimente sănătoase, naturale, se mai pot procura doar de la ţăranii autentici, care vînd din surplusul gospodăriei ( şi adesea, obligaţi de lipsa de bani, chiar şi din necesarul lor ). Mai găseşti şi la piaţă, dar merită şi să mergi pe sate pt aprovizionare cu produse ecologice – lactate, ouă, carne, legume şi fructe (cînd e sezonul lor, normal că la vremea asta nu găseşti roşii sau castraveţi cu gust autentic, pt că nu e acum sezon). Nu au ele eticheta „ecologic” sau „bio”, dar sînt aşa, cam toate produsele din mica gospodărie, pt consum propriu. Cei care le produc expres pt comercializare, tentaţi de profit, recurg adesea şi la contrafacerea produselor.
    „Afară” sînt f. apreciate produsele „bio”, numai că nu oricine şi le permite, au preţ dublu sau triplu. Cred că România încă are un potenţial cum puţine ţări europene au pt agricultură ecologică. Ar putea fi un pilon al economiei româneşti ( un altul ar putea fi turismul). Dacă s-ar dori asta… nu se doreşte, pt că noi trebuie să fim piaţă de desfacere pt produsele lor de mîna a doua şi-a treia, care nu prea se pot vinde la ei. Aşa că supermarketurile de la noi, dar ale lor, ne otrăvesc cu aceste produse frumos ambalate.
    De aceea agricultura românească a fost deliberat pusă pe butuci, bineînţeles cu acordul celor care guvernează ţara asta de peste 20 de ani, în contra intersului naţional.
    Ce putem face ? Să-i sabotăm cumpărînd alimente de la producătorii mici, locali, şi mai bine de la ţărani, care nu au cui vinde nici la preţ derizoriu produse de calitate.

  5. SUPERBA scriitura! Am ras in hohote cu atata pofta incat am trezit-o pe doamna mea din odaia alaturata… (N-ai sughitat asta-noapte pe la vreo doua?)

    La modul serios vorbind, daca acele produse din carne le cauti pe la sfarsitul lui decembrie poate le mai gasesti SI neafumate, dar pana la vremea asta din an ar fi MULT prea mare riscul sa li se strice carnea daca n-ar folosi nici un mijloc de conservare, or mijloacele populare (usor accesibile atat dpdv al costului cat si al modului de aplicare) de conservare sunt doua: sarea si/sau fumul, si de regula se folosesc ambele concomitent. POT fi folosite si separat (in cantitati mai… imbelsugate si cu eficacitate mai redusa), da’ nu cred ca ti-ar tihni mai mult NICI mezeluri (sau branzeturi) neafumate, dar prea sarate…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...