AcasăUncategorizedCopacu' înflorit

Copacu’ înflorit

Întotdeauna am fost convins că universul funcţionează după nişte reguli care scapă înţelegerii. Folosiţi-vă toate resursele de imaginaţie. Stoarceţi şi ultima picătură de nebunie şi închipuiţi ceva total aiuritor, năuceala supremă care ar putea constitui ştirea zilei, în cea de a doua zi de Paşte. Acum recunoaşteţi: niciunuia nu v-ar fi trecut prin cap că ştirea zilei ar putea fi că un ţăcănit, coafat precum Bob Marley,  s-a cocoţat pe o macara, în centrul capitalei şi s-a pus pe cântat, în curu’ gol, că el e un copac cu flori. Apoi, când se dă jos şi-l saltă poliţia (logic, normal, firesc), alde gură cască, strânşi la panaramă, o pun de un protest lejer, de zi nelucrătoare, scandând: Jos Băsescu!

Băsescule, lua-te-ar toţi dracii! Ce-ai, bă, cu Hruşcă? Lasă copacu’ cu florili, bre!

Hai, pe bune! Spuneţi voi că nu e o ţară veselă.

UPDATE:  Cineva care se pare că îl cunoaşte pe înflorit ni-l povesteşte. Mărturisesc că asta îmi agaţă de colţul gurii o scamă de dezamăgire. Copacul înflorit e descris ca un tip dezgustător de normal, plicticos de cuminte. Şi parcă nu mai e tot aia. Sau dimpotrivă, poate tocmai de aia momentul ăla de ţăcăneală e şi mai fain. Vedeţi aici.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Mie mi s-a parut misto ce a urmat after-party. Primul moment: fata aia de la stiri, de la Antena 3, o ardea jurnalistic cu el ” Si spune-ti-ne de ce acest protest extrem? Ce revendicati?”, iar el o ardea psihiatric cu cucu` gol si cantand seren faza cu copacu`. Si al doilea: au gasit reporterii pe un coleg de-al lui, de an… de grupa, n-am inteles, Si il intreaba pe ala ”Dar il stiti cu probleme? Adica e normal?”. La care ala, cu o fata semi-mirata ”Da, e foarte normal!”
    Epic! Sublim! Mai vreau!!!

    • Te cred pe cuvânt. Sunt la vârsta la care mi se recomandă o anume cumpătare, dar îmi mai îngădui câte o extravaganţă, aşa că… de ce nu?
      Sunt doar lejer dezamăgit de ceea ce îmi spui despre Vlad. Îl descrii ca pe un tip enervant de normal şi cuminte. Tocmai când mă bucuram că avem şi ţăcăniţi simpatici (într-o vreme mă făleam că şi eu aş fi ţăcănit – nu neapărat simpatic).

  2. Am un singur regret: anume ca grupul FEMEN nu s-a alaturat protestului! Sa-i dea obraznicului replica pe care o merita! Si sa nu mai fi umblat cu jumatati de masura, ca pana acum, ca situatia pechinezilor e naspa rau de tot! Ca doar postul Pastelui era terminat, nu ? Deh, vezi ce pierdem daca suntem pe nasoale cu Ucraina?
    Daca protestul ar fi fost pur politic, sunt convins ca seful PDL Bucuresti ar fi dat piept cu dusmanul aeropurtat si l-ar fi umilit in public! Sa nu-si mai falfaie carabina pe Teatrul National, cine se crede el, Oswald? Ca si aluilalt mare reformator de stat si amator de blonde tot de la un asezamant de cultura i s-a tras (la propriu), depozitul de carte din Dallas! Bai, geniali vacarii, au gasit o folosinta la carti: le pui una peste alta sa ai pe ce sprijini luneta!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...