În ciclul de dezbateri „nu înţeleg de ce mi se întâmplă ce mi se întâmplă” azi discutăm despre box. Puteam discuta despre Blejnar, dar e bine să mai luăm o pauză de la obscenităţi. Sau puteam discuta despre fermoar- de ce are ăla dinţi? Dar vorbim despre box.
M-am trezit, în timp ce apăsam cu deştu’ în cauciucul butoanelor telecomenzii, că am rămas pe unul din canalele de sport. Canale la care, parol, nu mă uit aproape niciodată. Mă rog, deci am rămas pe unul din canalele de sport unde erau difuzate nişte meciuri de box. Mai departe lucrurile devin interesante.
Nu o să redeschidem vechea discuţie: boxul e sport sau cotonogeală? Nu contează. Întrebarea e: de ce ne uităm la box? De exemplu eu: am rămas privind la oamenii ăia care se încăieraseră. Habar nu am cum îi chema, de unde erau, dacă au bacalaureatul sau dacă donează sânge. Dar i-am văzut dându-şi la moacă şi am rămas cu ochii beliţi acolo. De unde naiba fascinaţia? Ce e aşa încântător să-l vezi pe unul cum o ia în mufă?
După câteva clipe de holbare – repet: habar nu am cine erau ăia- am decis că ţin cu ăla în chiloţi albaştri. Uite aşa! Pur şi simplu! Că dacă te uiţi la bătaie trebuie să ţii cu cineva. Pe urmă a început dileala. Deja după două runde începusem să dau din mâini ca apucatul, să zbier, să tropăi. Făceam eschive pe canapea şi dădeam din mâini ca înecatul. „Sparge-i faţa! Omoară-i ficatul!”. Ce aveam, bre, cu omul ăla în chiloţi aurii? Nu mă ciocnisem cu el în trafic, nu mi-a tăiat faţa la semafor, nu cred să fi votat cu băsexu. De ce naiba îmi doream aşa de mult să-l văd tocat? L-am auzit pe unul vorbind cândva despre estetica mişcării, referindu-se la box. Ce estetică, monşer? Nu e nicio estetică, nici pic de graţie şi chiar dacă ar fi noi ne dorim să-l vedem pe unul dintre cei doi căzut lat.
Pe urmă mai e o chestie. În alte sporturi e limpede: durează x reprize şi câştigă ăla care a realizat mai multe puncte. Aici e altfel. Poa’ să adune ăla în chiloţi albaştri câte puncte vrea, dacă în repriza ţ îl face ăl în chiloţi roşii K.O. zavârşit filma – cum spune crainicul bulgar. La fotbal, de exemplu, e minutul 88, gazdele conduc cu 4-0, poţi să te duci la budă că e clar cine câştigă. Aici nu. Dacă mai e o repriză şi al tău conduce detaşat, nu înseamnă nimic. Că în ultima repriză tot poa’ să-i radă celălalt o rangă şi să rezolve problema. Pe urmă e chestia cu victoria la puncte. Cum se numără punctele, ce numără arbitrii? De cele mai multe ori îmi scapă. În alte sporturi e clar: a intrat în plasă, a atins pământul, etc. Aici habar nu am. Îl vezi pe ăla cu nasul spart, arcada deschisă, se bălăngăne pe picioare, în vreme ce adversarul e fresh ca săpunul de faţă, dar ăsta demolatul cică ar conduce la puncte. Până la urmă, într-o smardoială, nu câştigă ăla care-l lasă jos, pe adversar, într-o baltă de sânge? Ce bătaie e asta, în care sunt unii, la papion, care numără, socotesc şi la sfârşit îşi dau ei cu părerea: bă, tu ai câştigat!
În orice sport mai există şi regula „fair play”-ului. Cum funcţionează asta în box? Îl baţi pe ăla fără să-i faci semne? Îl anunţi că-i dai la nas? Dacă l-ai pus la pământ îl rogi pe arbitru să numere mai încet şi să pună şi zecimalele în numărătoare? Şi pe urmă, chestia de la sfârşit, cu îmbrăţişatul, e penibilă. Cum, monşer, te duci să-l iei în braţe pe ăla cu care ţi-ai tocat la pumni doar pentru că a sunat gongul? Şi după aia sunteţi prieteni, ieşiţi la o bere împreună sau la un grătar, cu nevestele şi copiii?
În fine, ca să închei, premiul, în box, mi se pare idiot. O centură? Fie ea şi cu diamante ( ai dracu’ manelişti!) . Ce mama dracului? De ce o centură? După o bătaie ţeapănă, asta e problemă ăluia, că poate îi cad nădragii? Atunci de ce nu dă nimeni bretele? Sau pantaloni croiţi pe măsură.
Genial! Nici eu nu pricep nimic din boxul asta (sunt o fire non-violenta cel mai adesea). Cat despre partea cu premiul, chimirul ala de care vorbesti mata ca-l primesc ca premiu, e ca sa aiba unde isi tine si milioanele de dolari pe care le primesc pe langa.
Puţini, foarte puţini ajung la milioanele alea.
La box nu poti trisa. Cu cinci arbitri la 3 metri si unul in ring… La alte sporturi e simplu sa furi. E cu sange si cu creierul praf la incheierea activitatii dar e cinstit. Ti-ai asumat treaba si dai sau primesti conform regulamentului. Da’ fratii Klitschko si chiar Bute nu stiu cum naiba, dar parca valseaza, nu boxeaza propriu-zis … … …
Ai dreptate. Iartă-mă. Unde mi-a fost mintea? Cine a pomenit meciuri trucate în box? Astea există doar în tenis.