Boxul

În ciclul de dezbateri „nu înţeleg de ce mi se întâmplă ce mi se întâmplă” azi discutăm despre box.  Puteam discuta despre Blejnar, dar e bine să mai luăm o pauză de la obscenităţi. Sau puteam discuta despre fermoar- de ce are ăla dinţi? Dar vorbim despre box.

M-am trezit, în timp ce apăsam cu deştu’ în cauciucul butoanelor telecomenzii, că am rămas pe unul din canalele de sport. Canale la care, parol, nu mă uit aproape niciodată. Mă rog, deci am rămas pe unul din canalele de sport unde erau difuzate nişte meciuri de box. Mai departe lucrurile devin interesante.

Nu o să redeschidem vechea discuţie: boxul e sport sau cotonogeală? Nu contează. Întrebarea e: de ce ne uităm la box? De exemplu eu: am rămas privind la oamenii ăia care se încăieraseră. Habar nu am cum îi chema, de unde erau, dacă au bacalaureatul sau dacă donează sânge. Dar i-am văzut dându-şi la moacă şi am rămas cu ochii beliţi acolo. De unde naiba fascinaţia? Ce e aşa încântător să-l vezi pe unul cum o ia în mufă?

După câteva clipe de holbare – repet: habar nu am cine erau ăia- am decis că ţin cu ăla în chiloţi albaştri. Uite aşa! Pur şi simplu! Că dacă te uiţi la bătaie trebuie să ţii cu cineva. Pe urmă a început dileala. Deja după două runde începusem să dau din mâini ca apucatul, să zbier, să tropăi. Făceam eschive pe canapea şi dădeam din mâini ca înecatul. „Sparge-i faţa! Omoară-i ficatul!”. Ce aveam, bre, cu omul ăla în chiloţi aurii? Nu mă ciocnisem cu el în trafic, nu mi-a tăiat faţa la semafor, nu cred să fi votat cu băsexu. De ce naiba îmi doream aşa de mult să-l văd tocat? L-am auzit pe unul vorbind cândva despre estetica mişcării, referindu-se la box. Ce estetică, monşer? Nu e nicio estetică, nici pic de graţie şi chiar dacă ar fi noi ne dorim să-l vedem pe unul dintre cei doi căzut lat.

Pe urmă mai e o chestie. În alte sporturi e limpede: durează x reprize şi câştigă ăla care a realizat mai multe puncte. Aici e altfel. Poa’ să adune ăla în chiloţi albaştri câte puncte vrea, dacă în repriza ţ îl face ăl în chiloţi roşii K.O. zavârşit filma – cum spune crainicul bulgar. La fotbal, de exemplu, e minutul 88, gazdele conduc cu 4-0, poţi să te duci la budă că e clar cine câştigă. Aici nu. Dacă mai e o repriză şi al tău conduce detaşat, nu înseamnă nimic. Că în ultima repriză tot poa’ să-i radă celălalt o rangă şi să rezolve problema. Pe urmă e chestia cu victoria la puncte. Cum se numără punctele, ce numără arbitrii? De cele mai multe ori îmi scapă. În alte sporturi e clar: a intrat în plasă, a atins pământul, etc. Aici habar nu am. Îl vezi pe ăla cu nasul spart, arcada deschisă, se bălăngăne pe picioare, în vreme ce adversarul e fresh ca săpunul de faţă, dar ăsta demolatul cică ar conduce la puncte. Până la urmă, într-o smardoială, nu câştigă ăla care-l lasă jos, pe adversar, într-o baltă de sânge? Ce bătaie e asta, în care sunt unii, la papion, care numără, socotesc şi la sfârşit îşi dau ei cu părerea: bă, tu ai câştigat!

În orice sport mai există şi regula „fair play”-ului. Cum funcţionează asta în box? Îl baţi pe ăla fără să-i faci semne? Îl anunţi că-i dai la nas? Dacă l-ai pus la pământ îl rogi pe arbitru să numere mai încet şi să pună şi zecimalele în numărătoare? Şi pe urmă, chestia de la sfârşit, cu îmbrăţişatul, e penibilă. Cum, monşer, te duci să-l iei în braţe pe ăla cu care ţi-ai tocat la pumni doar pentru că a sunat gongul? Şi după aia sunteţi prieteni, ieşiţi la o bere împreună sau la un grătar, cu nevestele şi copiii?

În fine, ca să închei, premiul, în box, mi se pare idiot. O centură? Fie ea şi cu diamante ( ai dracu’ manelişti!) . Ce mama dracului? De ce o centură? După o bătaie ţeapănă, asta e problemă ăluia, că poate îi cad nădragii? Atunci de ce nu dă nimeni bretele? Sau pantaloni croiţi pe măsură.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. Genial! Nici eu nu pricep nimic din boxul asta (sunt o fire non-violenta cel mai adesea). Cat despre partea cu premiul, chimirul ala de care vorbesti mata ca-l primesc ca premiu, e ca sa aiba unde isi tine si milioanele de dolari pe care le primesc pe langa.

  2. La box nu poti trisa. Cu cinci arbitri la 3 metri si unul in ring… La alte sporturi e simplu sa furi. E cu sange si cu creierul praf la incheierea activitatii dar e cinstit. Ti-ai asumat treaba si dai sau primesti conform regulamentului. Da’ fratii Klitschko si chiar Bute nu stiu cum naiba, dar parca valseaza, nu boxeaza propriu-zis … … …

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...