AcasăPtiuViitor de aur

Viitor de aur

Dacă mă-ta a fost soră bună cu tac’tu, atunci cu siguranţă opţiunea ta pentru OTV şi partidul poporului pedofil e nu doar logică, ci necesară. E un adevăr de neocolit, cretinii sunt o importantă resursă electorală. Punct. Şi în loc să bat eu apa în piuă, mai bine cităm de la sursă. Cum arată votantul otevist? Uite aşa:

#1891 comentariu — stoica alexandra 17-04-2012 21:14 BUNA SEARA DOMNUL DAN DIACONESCU AM URMARIT TOATE COMENTARIILE DE PE SAIT SI VA URMARESC SI LA TV.IMI DORESC ENORM DE MULT SA AVETI MULTE MULTE VOTURII PENTRU ALEGERILE DE PRESEDINTE AL MUNICIPULUI BU[censored]EST I PENTRU CA EU SUNT SIGURA CA VA TINETI DE PROMISIUNII SI NU FACETI CA ALTI. SA STITI CA AM FOST LA PARTIDUL DUMNEAVOASTRA CEL DE PE SOSEAUA VITAN SI AM DEPUS CERERE PENTRU CASA SI SA INTRU IN PARDTIDUL DUMNEAVOASTRA PENTRU A VA SUSTINE CAT MAI MULT SA CASTIGATI PRESEDENTIA EU VA VOTEZ IMPREUNA CU TOATA FAMILIA MEA SI LA TOATA LUMEA CARE O CUNOSC AM SA LE TRANSMIT SA VA VOTEZE PENTRU CA MERITATI FOARTE MULT. SA AVEM SI NOI TINERETU CASE, LOC DE MUNCA STABIL PENSIONARII O PENSIE MAI MARE CA SA POATA TRAI SI EI ETC. SA VA DEA DUMNEZEU MULT MULT NOROC SI VA SUSTIN PANA LA SFARSIT. EU AM 24 DE ANI SI NU AM BANII PENTRU SA IMI CUMPAR UN APARTAMENT PENTRU CA UN APARTAMENT COSTA FOARTE MULT. VA DORESC MULTA SANATATE

Vorba unui amic: când dă, frate, în noi cu bomba aia cu neuroni?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

20 Comments

  1. Mă uimești.

    Unii oameni nu au norocul să fie educați, știm asta de ceva vreme. În cazul de față mi se pare evident că nu vorbim de o persoană cu pretenții, vorbim de un om care dintr-un motiv sau altul nu a putut ajunge pe la școala și care trăiește într-un mediu de unde nu va fi ridicat.
    Faptul că aleg un partid sau altul, cu promisiuni care mai de care e un trist strigăt după ajutor.

    De căcat sunt cei care manipulează o astfel de masă și la fel de căcat e dreptul de vot universal de care ținem cu dinții. Dacă pentru un copil deciziile importante sunt luate de părinți (oricât am urla după școala nouă și Maria Montessori, realitatea e departe) de ce pentru niște indivizi rămași în infantilismul gândirii facem altfel?

    • Nu te înţeleg. Ar trebui să mă străbată briza compasiunii pentru un astfel de personaj? Există, în experienţa ta, vreo situaţie în care imbecilul e conştient ca e imbecil şi se manifestă altfel decât zgomotos şi obraznic? Strigăt de ajutor? Se poate. Mai degrabă văd acolo un strigăt după ajutoare. Masele astea de mononeuronali, prin opţiunile lor, ne decid soarta. Prin promiscuitatea în care – e verficat- se simt bine, fac aerul irepirabil. Iar acum ar trebui să mă las doborât de compasiune?

      • Mordechai are dreptate. Aici nu e vorba de compasiune faţă de o persoană cu dizabilităţi, nedreptăţită de sistem…
        Vorbim de imbecilitate în stare pură, ba încă una gălăgioasă.

      • Daca este adevarat ca imbecilul in cauza nu si-a dat seama ca e imbecil, numa’ ce ai prezentat argumentul imbatabil al nevinovatiei sale pt faptul ca e „zgomotos si obraznic”.
        (Manifestarea in sine ramane extrem de neplacuta pt noi, dar nu ii mai este imputabila imbecilului, ci naturii care „nu l-a dotat”: saracul, n-are CU CE sa-si dea seama ca NU ASA ar trebui sa se poarte…)
        Ramane sa mai descoperim CUI ii este imputabil faptul ca – in ciuda imbecilitatii sale – ipochimenul a reusit sa ajunga intr-o pozitie de unde SE POATE comporta asa…

  2. Din păcate „oteviştii” ne decid soarta….
    Cineva propunea un fel de vot censitar, „decît” că pe criteriul IQ, nu pe cel al averii. Mi se pare normal ca o persoană cu un IQ care nu-i depăşeşte numărul de la păpuci să nu aibă drept de vot! Numa’ că sîntem în (m)UE şi nu-i democratic…
    Banzai!

  3. Buna ziua,

    Ma numesc Benedek David, de la Oradea. Sunt la faculta la Partium, Economie/Management.
    Scriu din cauza unei colaborari, deoarece scriu lucrarea de licenta cu titlul Bloguri, ca instrumente de marketing folosite in Romania. De cand citesc blogul dumneavoastra am gandit ca ar intreba, daca aveti niste informatii utile, pe care pot sa le utilizez in lucrarea mea, sau daca aveti timp sa furnizati informatii mai multi, ar face un studiu de caz din blogul tau.

    In ceea ce priveste tipurile de informatii, ar trebe orice legat cu bloguri, trenduri, moduri de seo, istoric, interactia dumneavoastra cu vizitatorii, statistici, orice informatii, despre credeti, ca pot sa utilisez. Cum am mai scris mai sus, daca am informatii destule, ar face blogului o sectie separata cu istoric, si tot ce gasesc/primesc despre blogul tau.

    Acum mai explorez posibilitatile, numai partea de teorie am facut. Chiar daca nu aveti timp suficient pentru ajutor, ar bucura si pentru niste sfaturi bune, unde sa incep, unde sa caut lucrurile.

    Multumesc pentru raspuns!

    • Monşer, nu ştiu cum am putea proceda, chiar dacă aş fi dispus să te ajut. Maghiară nu vorbesc – de scris nici atât. Şi nu vorbim nici aceeaşi limbă română – ceea ce e trist. Poate ţi-ar fi mai util să faci o analiză a blogurilor din ţara vecină şi foarte rar prietenă. Nu mă refer la Bulgaria.

  4. Faptul ca o astfel de persoana e lipsita de educatie nu are nici o legatura cu cel ca nu stie pe ce lume se afla. Daca la 24 de ani inca nu a aflat ca presedintele unei tari, unui oras sau unei scari de bloc nu da case, e suficient sa ne dam seama in câta ignoranta se scalda!…

    Ce este si mai de cacat e ca cei care inca mai pot discerne lucrurile in tara asta refuza sa mai voteze, ce-i drept din lipsa de personaje credibile pe listele de votare, lasandu-le in acest fel deschisa calea tuturor nenorocitilor de a veni la putere tocmai prin manupilarea fara scrupule a proprietarilor de unic neuron, care, nu-i asa?, pentru un mic si o bere, ar vinde-o si pe ma-sa.

  5. Nu neapărat compasiune, înțelegere.

    Da, am cunoscut imbecili conștienti de imbecilitate, dar puțini. Dracu știe, poate și eu sunt unu :). Limitarea în gândire critică e tot rezultatul lipsei unei baze.
    Am încercat să-i educ, în cadru ONGist organizat după cum probabil ți-am mai spus. Uneori merge, nu sunt refractari și lucrurile se pot face în afara unei platforme politice sau cadru universitar.
    Faptul că tu ești educat nu schimbă cu nimic starea de fapt a majorității și fiecare țară are conducătorii pe care îi merită, nu? O generalizare diabolică, dar adevărată.
    Deviez mult, dar aș vrea să punctez altceva. Cretinitatea nu e vina individului, e vina contextului social în care trăiește (în care intră presiunea grupului, manipulările sociale la care este supus, limitările financiare etc). Iar treaba elitei nu e să-i critice că sunt cretini, că fac alegeri supeficiale și în necunoștință de cauză.

    • Vladimir,
      Cu toată dragostea pe care ţi-o port, rămânem în dezacord. Resursele noastre de timp, răbdare, compasiune, înţelegere sunt limitate. Mi se pare mai util să le dedicăm unor cauze susceptibile de împlinire. Gâlceava cu morile de vânt are poezia ei, dar nu are cum rost şi poate dura la nesfârşit.
      Desigur, e o părere şi atât. De ce n-am discuta asta mai pe îndelete şi nu doar în doi? Ne regăsim mâine şi facem din discuţia asta subiect. Mulţam.

      • Daniel,
        Nu-i nimic, dezacordul e rudă cu comunicarea care e rudă cu învățatul de lucruri și perspective noi.
        Poate greșesc și sunt prea idealist sau poate greșești tu. Dar peste toate, cel mai frumos lucru e că nu ne scuipăm sau înjurăm, doar nu facem politică (sau ceea ce se înțelege prin ea) 🙂

        Cu drag!

    • @Vladimir

      tu spui ca prostia e un dat al mediului, Steinhardt spune clar si raspicat: ”Prostia este un pacat!”

      da-mi voie sa cred ca Steinhardt stie mai bine decat tine sau mine despre ce vorbeste

      ignoranta ar trebui sa fie considerata infractiune

      • Ștefan,

        Cu tot respectul față de Steinhardt și față de tine deși l-am citit cred că pot avea păreri (argumentate chiar) în afara lui, sau de ce nu, contra. Uite, aș spune că explicațiile hermeneutice nu mă încălzesc prea tare. Iar atributul de „păcat” nu știu de ce :), mă lasă rece.

        El nu era nici psiholog, sociolog sau antropolog, oameni care prin natura meseriei lor se ocupă intens de lucrurile astea păcătoase 🙂 cum ar fi influența mediul, nativul, constrângerile sociale și de grup, de rasă, motivația și voința etc. Nu că acolo părerile n-ar fi împărțite și discutate, dar e loc de opinii, cercetări și concluzii.

        Iar până la urmă, prostia e un păcat, dar ce e prostia asta, inteligență sau cumul de cunoștințe?

        Iar acum, fără supărare, el nu s-a născut într-o familie de țărani sau de muncitori și deși uneori iau ca un lucru elemntar și de bun simț (adică… nepăcătos) curățenia și apa cu care mă spăl, realizez că la o aruncătură de băț de țara în care trăiesc unii care nu prea se lăfăie în apă potabilă chiar. Nu prea îmi dă inima să le spun că-s împuțiți.

        Totuși deviem, dar putem continua în alte locuri.

        Mulțumesc pentru timp.

  6. Compasiune pentru imbecili ,hai ca ma omori cu zile ,imbecilul vrea si crede ce poate sa se lipeasca la orce ,dumnezeul lui este ciorditul ,nu va fie frica ,ocine poate fi furat ,chiar cel care iar da ceva .In speta imbecilul si DD sunt egali fiecare este sigur ca il fura pe celalalt . 😆

  7. Din pacate pentru noi,acesti idioti merita s-o pateasca .Din pacate pentru
    noi „Clopotul lui Gauss”nu este in avantajul nostru.Daca cineva a cunoscut un imbecil constient inseamna ca este retardat grav.Ce-i care au IQ-ul la nivelul de jos,pana la oligofrenie usoara deja’ incep sa se creada savanti.Nu cred ca doar nivelul de instruire conteaza,ci bunul simt.Sunt foarte multi oameni simpli dar care sunt de admirat,si asa zis intelectuali de plans.De plans suntem si noi pentruca o patim, chiar daca nu vrem.M-a rog de pronie ca „bizonul nationale”s-o nimereasca cu votul macar din greseala.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...