AcasăPtiuÎn numele candidatului, al...

În numele candidatului, al primarului, al sfântului partid, amin!

Ce? Parcă nu ştiaţi că nicăieri nu există mai mare curăţenie şi cucernică aplecare întru cele sfinte ca în politică. S-au încârligat cele politiceşti cu cele ale credinţei ca şopârlele puse pe orgii. Alde Flutur a devenit parte a tradiţiei Învierii; paştele fără el e de neînchipuit- ca bancurile fără Bulă. Mai avem puţin şi, în noaptea de Înviere, o să-l auziţi pe popă zbierând la şeptelul strâns în curtea bisericii: veniiiiţi de luuuoooooaaaaţi fluturină!

De partea cealaltă popii şi ei. Ba unu’ se trezeşte bâlbâind la politichie din amvon, altul i-a proptit în pictura bisericii, printre sfinţi, pe bulibaşa de partid. Nebunie curată! Să vezi la sfintele sărbători electorale cum se calcă domnu’ candidatu’ în picioare cu babele, milogii şi ologii să ajungă să pupe şi el puţă de moaşte.

Acum lucrurile au trecut deja la nivelul următor. Icoana a devenit fluturaş( iar Flutur!) electoral, anafura ţine loc de sacoşă, iar Iisus e agent electoral. Comerţul cu cele sfinte înfloreşte. Becali rage cântări bisericeşti la volan. Bre, vă daţi seama ce balamuc e în raiul ăla promis?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Ne dam seama ,dar nu de balamucul din rai ,o fi nu o fi rai vedem mai acote ,balamucul in rahatul in care ne baga astea de isi zic piliticienii ,ne omoara . 🙁

  2. Bre, mai detaliaza si matale cum e cu fluturina aia, ca lucrurile nu-s asa simple precum crede lumea. De exemplu:
    Se va da pentru toata lumea sau doar pentru portocalii si anti-uselisti?
    Se va da pe gratis sau pe bani?
    Cum se va repartiza cantitatea de fluturina pe parohii?
    Cine are prioritate, femeile, barbatii, copiii sau batranii?

  3. Comunicarea cea mai simplă presupune un emiţător şi un receptor. Când e vorba de un lider politic şi electorat, când te referi la România, totul comportă nuanţări. E vorba de cultura democraţiei, e vorba de spaţiul determinat geografic cu domeniul informatic .ro, e vorba de percepţia alegătorilor şi ales. Mai mult, atunci când ai jurat că vrei să fii premier şi ai primit bunăvoinţa asta, trebuie să ai bun simţ şi în parcursul alegerii preşedintelui tău. Altfel, totul se reduce la încrederea cultivată de candidat şi roadele culese cu ocazia scrutinului. Simpatizanţii, electorii, aderenţii , militanţii şi liderii -structura pe verticală a unui partid politic- te pot înţelege chiar şi atunci când faci omisiuni în recitarea unei poezii cu valenţe de discurs la tribună. Pentru restul, cei mulţi şi cu drept de vot, totul se reduce la micul titulescu. La cel care era pieptănat pe creştet de Adrian Năstase atunci când invita opoziţia să îi numere ouăle…Să nu uiţi, Darie!

  4. „Pe ortodox” azi o fost sărbătoare mare. „Izorul tămăduirii”. De ce-or fi fost atîtea salvări pe lîngă „lăcaşele de cult” fix de ziua tămăduirii???
    Io-s ortodox, că aşa m-o declarat mama. Da’ nu înţeleg habotnicia.
    Banzai!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...