Anti

Un prieten mi-a atras atenţia asupra unui text mai vechi. Destul de vechi. Şi mi-a sugerat că ar merita reaşezat la vedere. Ceea ce şi fac.

Mai zilele trecute am avut parte de o discuţie halucinantă. Un „amic”, intelectual fin, om subţire, îmi mărturisea cu vocea joasă antisemitismul său. Pe care sigur că nu l-ar mărturisi răspicat în piaţa publică pentru bunul motiv că „ăştia sunt peste tot, poţi avea neplăceri”. Las la o parte faptul că amicul are două seturi de valori: unul pentru uz intim şi altul de uz public – ca un om onest îşi asumă convingerile. Raţionamentul, argumentaţia amicului nu erau în întregime  lipsite de substanţă ci doar aşezate ab initio pe un piedestal greşit.

Discuţia pomenită mi-a amintit de o întâmplare din primăvara lui 1990. June fiind şi debordând de un teribil entuziasm în căutare de o cauză pentru care să se manifeste, eram pe atunci membru al UMRL (Uniunea Mondială a Românilor Liberi), organizaţia condusă de regretatul Ion Raţiu. Filiala constănţeană era înfiinţată extrem de recent, rod al la fel de recent câştigatei libertăţi aşa că e lesne de închipuit cât de onoraţi am fost în acea primăvară primindu-l în vizită pe preşedintele şi fondatorul uniunii: domnul Ion Raţiu. Sigur, vizita sa la Constanţa nu a fost lipsită de inevitabilul ritual al acelor vremuri: indivizi indignaţi care ne trimiteau “ la muncă, nu la furat”, babete revoltate care îi reproşau lui Raţiu că n-a mâncat salam cu soia, cerşetori în haine bune căutând sponsorizări sau investitori etc. etc. Au existat toate acestea, dar la Constanţa au fost extrem de moderate, aproape de nebăgat în seamă. Mă rog, nu voi mai insista prea mult asupra contextului de atunci.

Revenind la subiect, îmi amintesc că, având privilegiul de a petrece două ceasuri cu omul fermecător şi de o mare înţelepciune şi bun simţ care era Ion Raţiu (şansa ratată a României), am asistat la o discuţie care mi-a rămas bine întipărită în minte. Unul dintre colegii mei, la fel de tânăr şi la fel de foarte entuziast, s-a grăbit să îşi declare anti-comunismul său fervent. Domnul Raţiu a zâmbit apoi ne-a spus, îmbrăţişându-ne, parcă, din priviri pe toţi cei tineri şi entuziaşti de acolo: „Ei, păi dacă dumneata eşti anti-comunist, nu poţi fi un democrat. Tot ce începe cu anti nu mai e democraţie. Democraţia de aici începe: de la respectul opţiunii celuilalt, de la capacitatea de a admite o poziţie contrară, dar şi ipoteza că propriile convingeri pot fi greşite. Nu poţi fi democrat şi anti-comunist, anti-capitalist sau orice alt fel de anti. În democraţie ai dreptul la propriile convingeri, obligaţia de a respecta convingerile celuilalt şi dreptul, chiar obligaţia ca prin vot, în condiţii corecte, alegător onest, informat, să alegi.” Apoi după o scurtă pauză a adăugat: „Toate lucrurile odioase din istorie au început prin a se declara anti ceva: anticomunişti, anticapitalişti, antisemiţi. Chiar anticorupţia a născut mizerii şi abuzuri cumplite. Ori anti-comunismul lui Mc Carthy, care era la fel de odios ca stalinismul.” Am citat, evident, din memorie.

Rememorarea acelor zile mă face să regret o dată în plus şansa pierdută a României. Dar să revin la amicul meu.

Cred că mă regăsesc într-o bună măsură în spusele lui Ion Raţiu. Cu atât mai mult când vine vorba de antisemitism, anti-americanism, dar şi în o tot mai manifestă atitudine anti-rusă.

Poţi fi dezgustat de politica statului Israel; poţi respinge sionismul; pot, pur şi simplu, să nu îţi placă evreii cu zulufi ori mâncarea kosher; poţi invoca trădarea lui Iuda (un evreu) uitând că însuşi Iisus era evreu. Poţi multe. Dar să te declari generic „antisemit” adică să îţi declari ura primitivă pentru un popor e o barbarie. Şi nu voi invoca argumentul holocaustului (pentru bunul motiv că mai nou legea îmi interzice să gândesc asupra acestui subiect! ea, legea, stabileşte dinainte ce am voie să gândesc!!!). De fapt dacă aş invoca argumentul holocaustului ar însemna să îmbrăţişez acelaşi tip primitiv de logică, să folosesc o barbarie pentru a acuza o altă barbarie. De neadmis. Pot invoca în schimb multe, multe nume mari de evrei care au adus enorme servicii umanităţii – n-am să o fac. Pot invoca faptul că un evreu mi-a salvat cândva viaţa – n-am s-o fac. Pot invoca faptul (pomenit deja) că Iisus şi apostolii săi au fost everei – nici aceasta nu am să o fac. Pot invoca multe alte argumente, dar n-am să o fac. Pentru că mi se pare de neadmis că ura, primitivismul, sălbăticia pot avea nevoie de contra-argumente. A fi anti-semit înseamnă a fi imbecil, a te declara în afara umanităţii. Atât.

La fel şi cu anti-americanismul. Am personal temeiuri să privesc chiorâş felul în care e guvernată America ori felul cum înţelege aceeaşi America să privească lumea. Şi aici pot fi spuse foarte multe – şi de bunăseamă le voi spune când şi dacă va fi cazul. Dar de aici şi până la a îţi proclama anti-americanismul e drum lung. Şi doar nebunii se vor avânta pe acest drum. Să fii anti-american înseamnă să urăşti pe cine? Pe Poe? Twain? Steinbeck? Faulkner? Pe amica mea Renee din Florida? Pe Doug? Pe C.B.? Pe Gershwin? Când urăşti America încetezi să vezi filme americane (cu toată încărcătura lor propagandistică, de multe ori)?  E o prostie. America înseamnă mult mai mult decât lăcomie şi sete de putere. Iar partea frumoasă a aceleiaşi Americi e că şi-a găsit de fiecare dată singură leacul pentru propriile boli.

O formă mai gravă de „anti-ism” de la noi e anti-rusismul. Absolut iraţional. E drept că de multe ori e nesincer, de faţadă. Privind prin istorie, mi s-ar putea spune, că nu am prea avea motive să-i iubim pe ruşi. Pot fi de acord cu asta. Dar dacă privim în istorie nu prea avem motive să iubim pe nimeni. Şi mai ales nu prea avem motive să ne iubim pe noi înşine. „Să ne iubim” am spus? Ei, ia să dezvoltăm un mărunt raţionament lingvistic. Iubire (şi toată famila sa de cuvinte) vine din limba rusă „liubov-liubi”. Popor latin, latin, dar iubirea am luat-o de la ruşi. Bacşiş, ciubuc vin din turcă. Munca – din maghiară. Şi tot aşa. De la fiecare popor am luat năravu-i şi dimpreună cu el şi cuvântul.

Revenind la povestea cu „anti-rusismul”. Nu îmi e foarte clar ce urăsc cei care îşi declară ura faţă de ruşi. Comunismul – mi-ar spune unii. Păi, îmi amintesc de discuţia cu bătrânul Raţiu… Apoi Marx era neamţ, Engels englez… şi, dincolo de asta, pentru comunism avem a-i mulţumi în primul rând lui Churchill.

M-am oprit. Mi-am dat seama că mergând mai departe cu aceastâ argumentaţie nu fac altceva decât să zburd pe un drum bătătorit. Că încerc să combat argumente de tipul „ii urâm pe ruşi pentru că ne dau mai scump gazul pentru că-i urâm”. Mi-am dat seama că de fapt cei posedaţi de demonul urii sunt impermeabili la argumente, la logică, la bun simţ. Ura se hrăneşte pe sine însăşi. Iar împotriva urii nu poţi veni cu argumente. M-am oprit pentru că mi-am dat seama că amicul meu e de neconvins. Mi-am dat seama că unii oameni au nevoie să urască la fel de mult cum alţii au nevoie să iubească.

M-am oprit dându-mi seama că treptat, scriind aceste rânduri am devenit eu însumi anti. Anti-anti. Iar asta nu e în regulă.

P.S. Îmi amintesc o zicere a lui Ţuţea : „Americanii sunt doar ruşi cu bani”.  Nu ştiu de ce mi-a venit în minte.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

40 Comments

  1. Excelent articol, cu o menţiune. Nu Churchill a instaurat comunismul la noi şi nici nu avea vreo datorie să ne apere, ce să mai spunem că nici nu avea posibilitatea.

  2. Foarte interesant! Ca sa vezi, la 4 dimineata il citesc pe Mordechai!
    Deci, vorba romanului, concluzia e: hai sa fim pro! Dar dreptul meu de a fi ‘anti’ (indiferent ce) nu e tot o chestie democratica? Zic…

  3. O gandire profunda al carei rationament este imbatabil,,si care ar trebui sa fie conceptul de baza al fiecaruia dintre noi in viata aceasta amarata si plina de incertitudine .Stima

  4. mda… acu, la drept vorbind, marx ala nu prea era neamt. Si nici Engels prea englez, fiind eventual neamt, de data asta, pe bune.
    In rest, Nae Ionescu avea cateva randuri, pe undeva – tare mi-as dori sa am eruditia de a stii si unde – ca nu te poti defini ca „anti” ceva, si explica el pe acolo – cristal, ca de obicei – si de ce. As propune un termen mai soft: neiubitor de… sau non-fan, mai corporatist asa…

  5. Poti spune sau crede ori ce, dar sa spui ca cineva este antisemit esti bolnav.Semitii sunt si evreii si arabii.In Sudan un idiot l-a insultat in scris pe Cristos si a avut surpriza sa se pomeneasca in puscarie pentru blasfemie,pentruca arabii il considera pe IIsus un proroc si atat.Apropos de
    anti-rusism ,cred ca toti romanii sanatosi la cap nu au cu rusii nimic ci au cu conducerea Rusiei si politica lor.Dar daca vrei sa stii care e cauza ,citeste in „Poesiile lui Mihai Eminescu „aparute cu o introducere a lui George Cosbuc,si cu o lucrare despre „Razboiul de Neatarnare”,felul cum sunt descrisi rusii si ajutorul dat romanilor este cred destul de lamuritor si devii rusofob pe vecie.M-a chinui incontinuu sa nu m-a las tarat de rusofobie pentruca stiu ca e un sentiment de nedorit si gresit.
    Poti sa nu fi de acord cu ceva,dar trebuie sa respecti si alte idei care nu-ti
    plac ,dar,daca sunt exprimate cu buna credinta.Daca nu.Nu.

  6. Raţiu n-a făcut puşcărie politică, Dumnezeu să-l ierte! A nu fi anticomunist, la fel cum a nu fi antinazist (asta mi se pare că ţi-a scăpat din pledoarie) echivalează cu a fi sinucigaş. Democraţia are în ea o fibră sinucigaşă: toleranţa faţă de atentatorii la valorile ei, care beneficiază cu cinism de ele, ca să le distrugă.

    De ce e un nonsens ce-a susţinut Raţiu? Pentru că a fi anticomunist, la fel cum a fi antinazist sau anti-regim personal înseamnă a fi antitotalitar. Doar nu vrei să-mi spui că dacă eşti antitotalitar nu eşti democrat? 😆

    P.S. A fi anti-Putin nu înseamnă antirusism decât prin sofism.

  7. Daniel, eu nu mă supăr, nu obişnuiesc. Şi consider că orice eroare se poate corija sau în cazul fericit, se poate preveni prin comunicare. De obicei, femeile se supără fără să comunice. De ce. 🙂

    Oricum, nu-i nici o problemă dacă foloseşti moderarea – sau poate fi o eroare a WordPress, mi se întâmplă şi mie, chiar cu persoane care ar fi ultimele banabile, ca să comit barbarismul.

    Deci, nu-i o problemă. Mai ales că nu-ţi e frică de logică. Toate bune!

    P.S. Uitasem: Ţuţea zicea că a fi anticomunist înseamnă să aperi Codul Penal. 😀

    P.S. 2 Semiţi sunt şi arabii. Deci antisemitism este un termen folosit impropriu cu sensul de antievreism, dar instituţionalizat prin utilizare repetată. Dar tu ştiai asta.

  8. danyandresh, Legea 107/2006, care a ratificat Ordonanța de urgență 31/2002
    art. 6:
    „Negarea în public a holocaustului ori a efectelor acestuia constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi”.
    si daca te intrebi de ce se impune „istoria” prin lehe… io-te de-aia, ca altfel nu poate

  9. Vladimir C. … chiar ca mergi foarte departe. Marx e oaia neagra pentru ca era satanist (exista o bibliografie decent de stufoasa in acest sens) deci si-a ales sa fie oaia neagra. Numai comuistii il dadeau mare si pur teoretician, ca si pe Lenin. activitatea lui n-a fost insa doar teoretica. Asa poti sa intrebi si despre goebbels… a facut si el niste filme, era consilier de imagine, cum ar veni, ce mare branza. Vezi de-aia merge lumea stramb, pentru ca ii apara toti pe comuisti si ii injura pe nazisti, de parca ar fi vreo diferenta. E ca si cum ai spune ca Ramaru nu e tot una cu Ted Bundy, ca deh… unu omora ditamai americanii, pe cand celalalt doar niste puțoi de români. Nici in anul de gratie 2012, de exemplu, americanii si vest europenii, in general, nu s-au prins ca, în Spania, de-un parexemplu, aia răi erau comuistii, nu oamenii lui Franco. Nu ca Franco ar fi fost vreun zeu, dar…

    • Mircea, mulțumesc de lămurirea cu legea.
      Cât despre „care e diferența dintre sovietici și naziști” nu pot să nu fiu de acord: sunt două ideologii care s-au inspirat reciproc chiar și după ce au început să se lupte (în ciuda sprijinului pe care și l-au oferit în anii ’30 și a tratatelor în această direcție) singura diferență fiind crimele în numele ideologiei sovietice, care nu au fost condamnate niciodată. Lagărele de concentrare sovietice au funcționat până prin anii ’80, unde s-au experimentat limitele suportabile uman pe subiecți – ai ghicit – dizidenți politici.

    • Probabil te referi la Wurmbrand, dar pot să nu fiu de acord? Explicații mitico-religioase nu au ce căuta într-o discuție de oameni mari. Toată compasiunea pentru el, dar să-l faci pe Marx satanist pentru a discredita mi se pare o încercare copilărească și mult prea plină de pasiune. Rețetă de succes, te folosești de o masă mare de creștini și le arunci cu Satana în fața, iar cum de multe ori ei nu au nevoie de prea multe argmente, punct ochit, punct lovit.

      În rest, vorbim prostii. Marx este un mare teoretician înainte de Ceaușescu și o influență majoră în științele socio-umane, paradigma conflictualistă fiind acceptată pe scară largă, în țări fără istorie comunistă. Cine a citit Marx dar a ajuns la concluzia că nicio explicație dată de el (nu mă refer la manifest) nu este corectă, are mari probleme de înțelegere și poate ar trebui să citească ceva mai ușor.

      Marx nu a omorât pe nimeni, alții au făcut-o. Și pentru cultura noastră generală, ideile socialiste/comuniste nu au plecat de la Marx. Pentru Platon democrația era o formă greșită de guvernare, soră cu oligarhia și tirania printre altele, iar idei socialiste pe la el găsim destule.

      Mai mult, probabil din incultură – adică lipsă de atenție, văd că nu se diferențiează ramurile sistemelor comuniste, de la comunism-stalinism, titoism, marxist-leninist (cazul României).

      Părerile astea mi se par adăugări foarte bune într-o carte care să dezbată problema fascismului lui Nietzsche sau Wagner.

      Ca să închei memorabil, dacă tot o ardem teoretic, hai să o ardem documentat.

  10. De acord cu tine, în ceea ce priveşte antisemitismul şi anti-americanismul/rusismul/maghiarismul, etc. Sunt însă de partea Roxanei Iordache, când vine vorba de anticomunism (mi-a furat ideea, hoaţa, pentru că exact la antinazism mă gândeam şi eu, în timp ce-ţi citeam postul 🙂 ).
    Ar mai fi şi curentul antiglobalizare, care nu poate fi definit ca o mişcare nedemocratică, pentru simplul fapt că e anti. Si, desigur, astfel de exemple mai există.
    După părerea mea, ideea că tot ce e anti vine în contradicţie cu democraţia nu este aplicabilă în absolut toate situaţiile.

  11. antisemitismul e o falsă problemă intrumentată mai întâi de evrei cu aroganţa lor religioasă fundamentalistă, dar bnu de asta îi iubim pe evrei; evreii au dat până una alta geniile fundamentale ale omenirii,după cum relevă butada cu CEI 4 MARI: Marx care a spus că totul este materie;Freud care a spus că tot e sex(obsesie sexuală);einstein a spus că totul e relativ;Iisus spune că totul e unic şi absolut! Cam de aici ar trebui reluată „problema evreiască”;un popor care scrie şi ceteşte de aprox. 5000 de ani istorici poporul BIBLIEI merită tot resopectul umanităţii…însă gelozia omului e mare şi invidia…iar trufia nu -i desparte nicicum pe evrei de restul lumii.Ba dimpotrivă!

    • absentu… ma intreb, prezentand doi cretini dezaxati precum marx si froid drept genii fundamentale, daca vrei sa-i lauzi pe evrei sau esti un antisemit convins. uite de-aia nu-i iubim, unii pe evrei, fara a fi musai anti… ca apare cate unu ca tine si abereaza despre gelozie si invidie si de poporu care scrie si citeste de 5000 de ani (sa mori tu? btuti pe muchie sau cum?) si lipsa de trufie etc. cat despre stupiditatea butadei asteia de autobaza nu cred ca mai are rost se dezvoltam.

  12. „…scriind aceste rânduri am devenit eu însumi anti. Anti-anti. Iar asta nu e în regulă.”
    Blamabilul „anti-anti”? Contradictie in termeni cam ca pacea impusa cu armele?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...