AcasăOy-oy!Piramida

Piramida

Să ne imaginăm că statul român şi-ar propune să construiască o piramidă, o măgăoaie de piatră monumentală, precum cele din Egipt. E lucru ştiut că atunci când ne punem, noi românii, ceva în cap, se lasă cu maţe stricate, aşa că hai să ne imaginăm cum s-ar petrece lucrurile în acest caz.

– Mai întâi s-ar efectua un studiu de pre-fezabilitate care ar demonstra necesitatea unui studiu de fezabilitate.

– Studiul de fezabilitate ar fi, desigur, realizat de o firmă românească recent înfiinţată, în colaborare cu câteva firme de prestigiu din Cipru, Insulele Cayman, Insula Man şi Nauru. Odată finalizat studiul de fezabilitate, proiectul va fi abandonat pentru multă vreme, deoarece tot bugetul a fost cheltuit tocmai pe studiul de fezabilitate.

– Un nou guvern ar decide reînceperea proiectului, aşa că, firesc, va fi comandat un nou studiu de fezabilitate.

– Ciclul „schimbare de guvern- studiu de fezabilitate” se va repeta de câteva ori.

– În cele din urmă, nepoţii celor care au văzut primul studiu de fezabilitate vor asista la licitaţie pentru execuţia lucrărilor. Pentru proiectare a fost deja angajată o firmă americană recomandată. Recomandată de… Recomandată de voce şi talent, evident.

– La licitaţie vor participa firme româneşti şi internaţionale cu un anume (fel de) prestigiu. Licitaţia va fi câştigată de o firmă românească specializată în construcţia de autostrăzi. Pentru că în viitor, peste 90 de ani, România va dispune deja de peste 450 km de autostradă. Peste 450! Mai exact 452.

– Lucrările vor dura o perioadă de patru ori mai mare decât cea prevăzută iniţial, iar investiţia va fi de 19 ori mai mare decât bugetul alocat iniţial, conform licitaţiei.

– În jurul piramidei, concomitent, vor apărea mai multe piramide mai mici, dotate cu ferestre cu geam termopan, o pagodă a ministrului de resort, un obelisc al ministrului de finanţe, câteva piramiduţe ale şefilor de la autorităţile de control etc. Acestea vor fi finalizate cu mult înaintea încheierii construcţiei piramidei propriu-zise, iar lucrările la acestea vor avea loc mai ales în perioadele în care finanţarea proiectului este blocată.

– Atunci când lucrarea va fi finalizată în proporţie de 90%, va fi abandonată, din lipsă de fonduri. Preşedintele va insista pentru investiţiile în minerit, singurele care pot genera locuri de muncă, bunăstare etc. Se va pune problema demolării piramidei pentru a se putea exploata resursele de fier descoperite sub piramidă de către o companie canadiană. În cele din urmă se va renunţa la proiectul minier, după ce se va constata că acea ridicată concentraţie de fier nu este altceva decât un excavator uitat, îngropat în fundaţie.

– Un nou preşedinte, un nou guvern şi lucrarea reporneşte.Se optează pentru noi soluţii de construcţie, optându-se pentru BCA în locul blocurilor de piatră.

– Atunci când proiectul este finalizat în proporţie de 95%, preşedintele taie panglica inaugurală.

– O nouă panglică este tăiată de premier, la 96% şi de primar la 97%. Apoi lucrarea este din nou abandonată, din lipsă de fonduri.

-Lucrarea reporneşte, din nou. La 98 şi 99% finalizare au loc noi tăieri de panglici.

– În fine, la numai 79 de ani de la demararea construcţiei, piramida este gata. Toată presa internaţională vorbeşte despre acel cub construit de români. Românii insistă că e o piramidă, dar că arhitectul a încercat să abordeze piramida dintr-o nouă perspectivă. Autorităţile se laudă că acesta ar fi a doua piramidă ca mărime din lume.

– Un ungur, pe nume Rubik, le propune autorităţilor române vopsirea feţelor cubului în culori diferite. Autorităţile române insistă că este vorba de o piramidă şi acuză iredentismul maghiar.

– La câteva luni după ultima inaugurare, o aripă a piramidei se prăbuşeşte. Autorităţile române decid că era vorba, totuşi, de un cub, dedicat memoriei lui Nichita Stănescu, dar că au decis să păstreze supriza pentru acest moment.

– O anchetă dezvăluie că prăbuşirea acelei aripi a cubului a fost cauzată de săpăturile sub fundaţie, efectuate de câţiva romi, care încercau să recupereze fierul vechi de la excavatorul îngropat acolo.

– Un grup de cetăţeni, revoltaţi de lipsa locurilor de parcare, participă la un protest care degenerează. În urma protestului, cubul este vandalizat, numeroase blocuri de piatră şi BCA sunt desprinse din construcţie. Ceea ce rămâne seamănă extraordinar de mult cu o piramidă.

– Autorităţile decid demolarea „acelei orori care strică aspectul frumoasei noastre capitale”.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Daca nu ar fi perfect valabil pentru realitatea romaneasca ar fi destul de haioasa povestirea. Din pacate, la cate proiecte de piramide avem de 20 si ceva de ani, e trista mai ales ca nu prea intrevad mari schimbari in viitoarea gestionare de proiecte pentru constructia de piramide.

  2. Autostrada Constanta-Bucuresti mai bine ,ce ne trebuie piramida ,cine face si desface toata ziua are ce face si punem si de o economie ,cum ce economie nu facem studiul de fezabilitate nr 1 ,o luam de la nr 2 ca de primul sa ocupat Ceausescu ,o sa o inagureze copii ,copiilor nostrii in veci amin . 😆

  3. Excelent :)))))))))
    Ce păcat că Băsescu nu mai are timp să-ţi valorifice ideea! Cât de captivant ne-ar fi povestit el despre importanţa unei Piramide a Mântuirii Neamului, şi ce frumos ar fi arătat ea în studiul de prefezabilitate, placată cu marmură autohtonă si înconjurată de şapte brâuri de borduri import China.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...