Acasăcacatul in artaLatina vulgară

Latina vulgară

De vreme ce toată lumea scrie despre asta, hop şi eu! Subiectul este statuia lui Traian, de la Muzeul Naţional de Istorie. Sau aşa cum e deja tot mai cunoscută: „Traian în puţa goală, cu căţaua”.

Cum nu l-am cunoscut personal pe domnu’ Traian, nu-mi dau seama dacă statuia seamănă cu el ori ba. Nici căţaua n-am cunoscut-o. Am cunoscut un alt Traian şi cu ăla nu seamănă.  Ca să facem o discuţie serioasă şi aplicată, zic să luăm pe rând  acele aspecte care au născut toată discuţia. Adică: Traian, puţa, căţaua şi scările.

a) Traian

Evident că în acest moment istoric nu se putea discuta decât despre o statuie a lui Traian. („toţi suntem urmaşii lui Traian” – o tută). Despre statuia lui Victor e prematur să discutăm, iar despre cea a lui Mihai Răzvan n-avem ce discuta, că tocmai au furat-o ţiganii, pentru fier vechi.

Traian – cel cu statuia- a fost împărat roman. Împăraţii erau un fel de preşedinţi, cu mai puţină putere. Unii afirmă că a fost ultimul mare împărat roman -lucru care pare a fi contrazis de autorul statuii, dar despre asta vorbim la punctul b. În ce ne priveşte, am reţinut despre el că i-a caftit pe daci de două ori, că i-a făcut columnă lui Badea Cârţan şi că a ridicat la Adamclisi ( care nici nu se numea Adamclisi pe atunci, sâc!) un monument în faţa căruia, cândva, erau ciutanii făcuţi pionieri.

Prin tradiţie, noi îi suntem recunoscători lui Traian şi îl socotim un mare erou şi înaintaş pentru ca i-a babardit pe strămoşii noştri şi ne-a transformat în colonie. Tot mulţumită lui am dobândit şi limba română, despre care ne place să spunem ca este o limbă latină. Pentru teza originii latine a limbii române pledează o bună parte din tezaurul nostru lingvistic, ca de exemplu: mişto, sanchi, cul, sictir, ciubuc, focusat, targhetat, etc.

b) Puţa

Se pare că cele mai vii discuţii au fost generate de măruntul detaliu anatomic amplasat sub buricul lui Traian, respectiv distinsa puţă. Marile obiecţii sunt legate de micile înzestrări. Spre deosebire de mine, care am recunoscut că nu l-am cunoscut pe domnu’, bună parte din coconetul naţiei pare să-l fi cunoscut intim pe domnul Traian şi îşi exprimă dezaprobabrea faţă de influenţa japoneză în tratarea acestui aspect al statuii.

Să ne aplecăm ( e un fel de a spune), totuşi, mai mult asupra acestui detaliu. Observăm că artistul a acordat o suficient de mare atenţie detaliilor legate de zona puţiană a a statuii. Există, deasupra cârnăciorului, o mustaţă stufoasă. Datorită amplasării mustăţii, putem deduce cu just temei că este vorba despre floci. Din această perspectivă, grija artistului pentru detalii este salutară. Fruntea celui de-al doilea cap al împăratului este străjuită de un breton abundent. În acelaşi timp, trebuie remarcat că testiculele imperiale par a fi cu desăvârşire lipsite de păr. Aici există două posibile explicaţii: fie artistul avea informaţii la care noi nu avem acces, legate de moda romană, în genere, şi de îndemănarea bărbierului împăratului, fie pur şi simplu a rasolit-o şi nu a mai acordat aceeaşi grijă detaliilor. Până la urmă se poate şi mustaţă fără cioc.

Puţulica, e drept, nu are nimic august, fiind mai degrabă delicată. Totuşi, cum împăratul este în curul gol, e foarte posibil să fi ieşit din apă, apa era rece şi… înţelegeţi situaţia. Găsesc, totuşi, prudentă şi înţeleaptă abordarea artistului. Daca l-ar fi reprezentat pe împărat cu ditamai strujeanul de pulă în erecţie, gândesc că scandalul ar fi fost şi mai mare.

Pentru prepuţul excesiv de abundent explicaţia e simplă: e vorba, totuşi, de un împărat, care nu a ajuns niciodată în situaţia de se lua şi pielea de pe el. Înţelegeţi ce vreţi.

În fine, dacă la puţulică apa rece l-a ruşinat pe împărat, când vine vorba de coaie lucrurile par a fi în regulă. Sunt două. Şi au o dimensiune absolut acceptabilă. Alte comentarii tâmpite nu-şi au rostul.

c) Căţaua

Unii au identificat căţaua cu  lupa capitolina. Alţii au găsit acolo o trimitere la capul de lup dacic. Greşit. Artistul a ţinut să evidenţieze sprijinul acordat de împăratul Traian urmaşului său de peste veacuri, în privinţa politicii de eutanasiere a câinilor fără stăpân. La o privire foarte atentă se poate observa că, de fapt, Traian nici nu ţine căţaua în braţe (da, mă încăpăţânez să ortografiez „căţa”), aceasta părând să leviteze. De fapt tocmai se înalţă la ceruri, deci eutanasie. Aici se vede o dată în plus cât de judicioasă a fost alegerea artistului: dacă ar fi optat pentru soluţia sulei monumentale, în erecţie, vă daţi seama ce punct de sprijin ar fi avut căţaua şi cum asta ar fi compromis tot mesajul.

d) Scările

Se tot pune întrebarea : de ce a fost amplasată statuia pe scări, la mijlocul acestora. Mai întâi pentru că artistul a ascultat foarte mult cântecul lui Mircea Vintilă, pe versurile lui Păunescu. Cea de a doua explicaţie este că bugetul a fost depăşit şi nu au mai rămas bani pentru soclu.

Oricum, e bine că s-a optat pentru scările de la Muzeul de Istorie. Dacă s-ar fi ales scările rulante de la mall, situaţia era şi mai complicată. O discuţie care se poate face e legată de poziţia împăratului: parcă tocmai coboară scările. Cred că aici nu ar trebui decodat niciun mesaj ascuns, ci acceptat faptul că aşezarea statuii cu curul la stradă ar fi fost o alegere mai puţin inspirată; ar fi trebuit să urcăm, cu toţii, câteva trepte pentru a putea vedea puţulica.

Gata.

Aş mai avea de adăugat două note personale: nu am nimic pentru abordările artistice mai neconvenţionale, mai moderne, dar cred că arta monumentală, mai ales când îşi propune reprezentarea unor figuri importante ale istorei ( în cazul de faţă e vorba de antichitate) trebuie să respecte, totuşi, nişte canoane. Ca şi în pictura de icoane, există reguli care nu pot fi ocolite. În tipul acesta de artă, personalitatea celui reprezentat ar trebui să fie mai importantă decât personalitatea artistului- e o părere personală.

Marele reproş pe care am a-l aduce acestui monument nu este legat nici de echivoca plasare a lupoaicei, nici de nudul personajului principal. În întregul ei, de la amplasament până la execuţie, statuia reprezintă un Traian foarte pedestru, lipsit de majestate, comun până foarte aproape de vulgar. Între altitudinea columnei şi banalitatea compoziţiei de pe treptele Muzeului de Istorie există o disproporţie oarecum supărătoare. Nu încălcarea convenţiei este supărătoare – dezbrăcarea împăratului şi prezentarea sa mai austeră, lipsită de somptuozitate,  poate fi nu doar acceptabilă, ci chiar salutară. Trivializarea ( chiar involuntară), coborârea de pe columnă şi aşezarea , gol, pe trepte, nu înseamnă ieşirea din convenţie, ci ireverenţă. Ceea ce, până la urmă, descrie perfect atitutindea noastră de astăzi.

Fotografiile folosite îi aparţin prietenului Constantin Gheorghe. Le-am luat, fraudulos şi abuziv, de aici.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

29 Comments

  1. Ioi vaaaiiii!
    Cum ar zice ai mei ardeleni: „aşa ceva nu există” (asta după ce-or belit ochii un sfert de ceas la o girafă – pentru necunosători 😉 ).
    Era să mă cac pe mine… La propriu!!!
    Banzai!
    PS. M-o liniştit ce-ai scris după „Gata”

      • Nu cred că cineva care coboară în fiecare zi aceleaşi scări ca şi mine ar pricepe asta:
        „Trivializarea ( chiar involuntară), coborârea de pe columnă şi aşezarea , gol, pe trepte, nu înseamnă ieşirea din convenţie, ci ireverenţă. Ceea ce, până la urmă, descrie perfect atitutindea noastră de astăzi.”
        Trist…
        Banzai!

  2. Ieri m-a cuprins un râs isteric văzând statuia, azi am continuat cu hohote la citirea finei analize, va multumesc pentru umorul stralucitor, trimit articolul mai departe, sa-i bucuram si pe altii!

  3. ‘Ai că dacă n-ai analizat la puţulică de-au găsit-o năbădăile!… Da’ celelalte doo simboluri falice (vezi că ştiu să vorbesc şi frumos!) – fularu’ căţelului şi coada ca o cravată de pionier fluturândă, alea cui le laşi?

  4. Mordechai este sigur ,sigur ,nu este pe surse ,este statuia lui Traian Imparatu ,nu al lui Traian Base .Eu am indoieli cum stie el sa ne faca la portofel sa ni-l intoarca !!.Dupa mine Base vrea sa puna virf la buf cind o taie ,sa dea dunmezeu sa nu fie asa sau daca pleaca cu statuia sa plece repede!!. 😯

  5. După ce am vazut şi pozele amicului tău, am ajuns la concluzia că faţa-i mai urâtă decât curul. Aşa că nu pot decât să trag concluzia ca autorul are talent la a picta ce vede mai des, şi probabil a fost greu exerciţiul de imaginaţie. So, nota zece pentru curul lui Traian! Mai bine îl punea cu fundul la populaţie şi îi punea naibii un văl pe faţadă, cu acces liber la ridicare pentru curioşi : )))))

  6. extraordinat articolul!!!sunt de acord cu tot ce-am citit,parca as fi citit gandurile mele,doar formulate mai clar.prostia aia trebuie sa dispara,sunt staui nud de care te poti indragosti,la figurat,dar chiar si la propriu,atat sunt de frumoase(statuia lui david,statuile antice ale zeilor),nu e nimic nepotrivit in ele ,dar asta nu e una dintre ele,jos cu ea!!!

  7. Vai de”putza „noastra ,ce artisti „geniali” avem ! Catzaua aia ii mai degraba un furnicar,din moment ce are botul cat coada ! Si ii mai si platim pentru asemenea monstuozitati !

  8. oy,oy rabbi si acum imi curg lacrimile de ris .descrierea e bestiala. am mari dubii ca ne tragem din latini vazind scula marelui imparat ca din ce stiu barbatii acestui neam sint bine dotati la acest capitol. apropo Bucurestiu se facu iar de bafta cu o noua statuie de kkt

  9. Treaba cu putza pot sa o inteleg, pentru ca de zeci de ani ni se inoculeaza minciuna istorica cum ca poporul roman s-a nascut din daci si romani, adica romanii le-au pus capra pe femeile dace, dar cu cateaua care-i faza?

  10. Statuile nu se fac nici pentru superciocoi, nici pentru megaintelectuali, ci pentru omul de pe strada. Ce s-a dezvelit pe treptele Muzeului de Istorie nu e statuia lui Traian, ci a intelectualului Mankurt, care nu mai crede in viitorul Neamului (de-aia lipsesc cei doi prunci) si atunci lucreaza linistit la castrarea constiintei nationale, ca sa cedam ieftin in postromanism ultimele resurse de tara bananiera. Regretatul sculptor a mai fost amagit sa ne arate si cât e de mort Eminescu. Fireste, nu l-a iertat nici pe Stefan cel Mare.

  11. Io nu stiu ce aveti, da singurul lucru artistic al statuii e puta… Trebuie pastrata, pusa pe un soclu (evenatual la nivelul curuletului lui Boc sau la gurita lui Udrea cateaua) si scris pe soclu: Cu asta ne-a facut Traian…

  12. văz ca „specialiştii” admiră drăcovenia şi o ţin ca gaia maţu ca bizonu românesc nu prizează arta modernă, n-ar mai priza ei mult aer de-acu’ încolo!
    Ţin minte, vag, din memoriile lui Cellini, că ducele Cosimo I, după ce sculptorul a terminat statuia Perseu (o bijuterie de opera de arta), a amplasat-o în piaţa Signoriei, din Florenţa, pentru a fi apreciată şi judecată de PUBLIC, deşi era şef absolut, deşi o plătise integral El, pe persoană fizică şi făcea ce vrea muşchii lui în toată Florenţa, nu numai în piaţa respectivă.
    Arta monumentală are alte canoane şi alt scop decât arta privată, de expus în colecţii particulare şi muzee.
    Dacă nu place „vulgului” e proastă pentru că nu-şi atinge scopul. Iar explicaţiile „criticilor” sunt absolut spectaculos de cretine.
    „Împăratul e gol!” oare de ce o fi şi o poveste pe tema asta?

    • Pai aia nu-i o femeie? O fi fost el asa, efeminat, in viziunea unora, dar parca are si sani in poza :))))) Plus gulerasul dantelat. Acum, vorba vine, cine ii comanda omului toate operele acestea de arta? Ca se vede ca-i valoros, daca tot detinatorul de resurse materiale se inghesuie cu comenzile!!!

  13. Penisul lui David avea, ora, dimensiuni corespunzătoare? Nu țin minte să fi citit pe undeva critici care să facă referire la asta… Este artă, fie că ne place sau nu, și nu planșă de anatomie. Nici mie nu îmi place statuia, dar argumentarul dvs mă dezgustă…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...