Bi

În economie, business sau cum naiba vreţi să-i spuneţi, dacă se formează un  oligopol, instituţiile abilitate cu supravegherea mediului concurenţial ( Consiliul Concurenţei, la noi) fac nevroze. Acolo prinicipiul „puţin, da’ bun” nu funcţionează. Deja suntem, în câteva domenii, în situaţia în care ne confruntăm cu astfel de probleme. În comunicaţii sau energie ( mai ales în industria petrolieră) piaţa e controlată de câţiva giganţi care fac ce-i taie capul, pentru că nu au a se teme nicicum de concurenţă. Intervenţiile oficiului concurenţei sunt simbolice şi lipsite de eficienţă.

Aud extrem de frecvent invocată teza conform careia acelaşi ar trebui să fie idealul şi în materie de politică. Să avem, adică, două partide mari şi late, unul de stânga, altul de dreapta. Se susţine că o astfel de situaţie ar fi vitamină pentru democraţie şi un model de eficienţă. Pardon, scuzaţi, nu cred! E drept că ne bântuie în permanenţă riscul poluării vieţii politice cu alcătuiri toxice ca PPDD, dar asta mai ţine şi de inteligenţa electoratului. Într-o ţară ca România, unde fripturismul, traseismul, oportunismul, toate astea trec drept mari virtuţi, sistemul politic ar funcţiona ca un plan înclinat. Vine dreapta la putere, se varsă tot  traseistul în partidul de dreapta. Se schimbă sensul înclinării planului? Se varsă fripturiştii dincolo. Apoi, nici nu cred că ideologiile chiar mai au vreo autentică valoare. Nu la noi.

Pragul electoral a fost inventat tocmai pentru a se asigura reducerea numărului de partide prezente în Parlament. A fost socotită o măsură înţeleaptă. Am o altă părere. Într-o democraţie, reprezentativitatea nu suportă amendări procentuale. Ştiu că aşa se întâmplă în multe alte state, dar asta nu schimbă datele. Pragul electoral, de fapt, conservă o anume clasă politică, o fereşte de intruziuni, de împrospătare, până la urmă. Poate greşesc.

Sunt dispus să îmi reconsider opiniile, deci aştept partizani ai tezei bi-partidismului, care să-mi explice de ce e ăsta un lucru sănătos.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

20 Comments

  1. Nu sunt adeptul teoriei de a păstra pe „scena politică” doar două partide, mi se pare o greșeală sistemul bi. Și dacă am avea două partide am ajunge ca în SUA și după mine acolo nu pare că e raiul democrației.
    Pragul electoral mi se pare o idee bună, fiindcă mai prefirează nepopularii.

  2. Bi-partidismul + uninominal pur ar trebui pe viitor sa insemne sanse foarte scazute la aliante cu 4-5 partide…unguri care santajeaza cand, cum si ce vor ei. Dar mai degraba un sistem britanic cu un singur tur, ca sa aiba sansa si ecologistul sau independentul sa castige…nu pe principiu in care dupa primul tur, isi dau mana pe sub masa si castiga in turul doi ala care iesise pe doi initial.

  3. Ce imi este baba Rada ce imi este Rada baba chiar si cu mono partid tot dracul ala este ,clasele politice ,adunatura de insi care nu sint instare decit sa ciordeasca ,intre ei citiva oameni vizionari de buna sau de rea credinta care lr justifica existente au idei si in general au de regula o profesie in care exceleaza ,medic ,scriitor ,om de afaceri ,om de stiinta .Oameni politici la gramada ,buni sa intoarca portofelul la puline ,sa fie priviti in loc de Elodia ai dar fiecare cu soarta lui si cu credinta lui ……

  4. Maestre, doua lucruri as obiecta:
    1) M-as bucura daca toate institutiile de stat ar functiona precum Consiliul Concurentei. Nu intru in detalii, intreaba prietenii din top management care au trecut prin fuziuni si achizitii, de ex.

    2)Daca elimini pragul electoral si mergi pe reprezentativitate pura, ce te faci cu virgula? Bagi in parlament orice candidat care s-a inscris si a obtinut cel putin 1 vot?

    Problema e una de calitate a actului politic. Toti vorbesc, nimeni nu munceste. Cinstit acum, cate ore munceste pe zi un parlamentar in slujba poporului si cate ore o freaca ori munceste in interes personal si de gasca?
    Undeva trebuiesc responsabilizati politicienii iar chestia aia cu „asumarea raspunderii” sa se concretizeze in ceva serios, adica zbori din politica pentru totdeauna sau bagi parnaie, nu vrajeala din zilele noastre.
    De cate ori nu i-ai auzit pe basescu, boc, udrea, videanu, berceanu si alti banditi d-astia vorbind despre RESPONSABILITATE, cand daca le iei rezultatele la puricat iti trebuiesc multi digiti ca acomodezi cifra reprezentand anii de puscarie ce reprezinta o justa compensatie pentru activitatea lor politica. Dar nu numai a lor, desigur…Avem si uselisti, si penetecedisti, si udemeristi, avem fauna bogata.

    Noi sa fim sanatosi!

    • Hai să ne imaginăm – doar aşa, de amorul artei- că ştiu suficient de bine cum funcţionează Consiliul Concurenţei. Nu ăsta e subiectul, altfel puteam să povestesc până mâine.
      De ce ai senzaţia că vorbeşti cu un imbecil şi simţi nevoia să născoceşti un asemenea tip de argumentaţie? Îmi repugnă tipul ăsta de dialog! Pot şi eu modifica premiza, îţi pot pune în intenţie raţionamente pe care nu le ai, te pot prezuma imbecil şi apoi cu argumentele pe care le am de-a gata vin să combat ceea ce n-ai spus de fapt niciodată.

  5. Eu nu sunt neaparat de acord cu „sa fie doua partide si gata”, nici nu imi propun sa te conving de ceva anume dar parca m-am saturat de partidulete votate sau nu in alegeri care-mi hotarasc soarta!
    Ii trebuie lui baselu’ 8% sa aiba majoritatea? Perfect: ia udemeristii cu el ca doar ei „e” curve de douajdeani. Dar stai un pic, nu e de ajuns udemereii ca e numa’ 6%! Perfect: dislocam cateva curve de la opozitie si facem unepereii! Cu siguranta nu e asta singura solutie (doua partide mari si gata), dar parca m-am saturat sa mi se hotarasca soarta de cativa insi! Mai putem discuta pe tema asta dar nu azi pentru ca mi-a sarit tasta „space” de la laptop si aceasta scriere a devenit un calvar!

  6. eu nu știu la ce se face referire, în general, când se vorbește de sistemul ăsta bipartinic și nu cred să fie legalizat undeva. Și în SUA și in UK – de unde le-au venit ăstora ideile, sunt permise oricâte partide și mă îndoiesc că există vreo prevedere care să limiteze numărul celor posibil prezente în Parlament.Ah, că doar două domină, ca anțărț și la noi, cu liberalii roșii ai lui rosetti cu ”bulbucați ochii de broască” și conservatorii lui Carp ”potoliți-l pe Eminescu” , aia e altceva. dar partide, gârlă, câte vrea mușchiul popular. Deci reglementare, clar – nedemocratic, deci câh! corect politicește vorbind.
    Unde se poate umbla, într-adevăr, e la prag. pui… nu știu, să zicem 15%, în două tururi și scapi și de ppdd și de udmr și de icrmclc. Evident, rămâne popor nereprezentat.
    Duci pragul la o chestie simbolică… un 1% să zicem, te trezești ca în 90, cu alde contele Zambra, Nica Leon, Brătianu cartof și partidul liberschimbiștilor al lui cazimir.
    Eu cred ca democratia are niste cusururi inevitabile și sistemul nostru, în mare, e cât de funcțional poate fi. Aș prefera o mărire a pragului ca să dispară UDMR-ul, dar se poate rezolva și mai elegant, nemaipermițându-se accesul altor formațiuni în afară de partide în parlament. În felul ăsta s-ar putea cooborî pragul undeva pe la 3%, să permită și intrarea unor partide mai mici și încurajararea apariției acestora, implicit și s-ar evita și accesul pe criterii etnice, sau regionale sau de orice alt tip ciudat ca acum. Dar una peste alta, poate să rămână și cum e și să găsească o soluție legală elegantă pentru a descuraja, măcar, traseismul. Dar nici asta n-ar fi foarte democratic. in fine, e greu și mult de aberat pe temele astea

      • Rabbi, poate ca Zambra, Nica Leon, Boldea, Visan si Anastase nu-s din vina sistemului, ci din cea a „sistemizatilor”, so to speak.

        Sistemul bipartit nu e bun, pentru ca ramane populatie nereprezentata (ma rog, nu vad ce pacat e ca cinci sute de aparatori ai puilor de foca nu au reprezentant in Parlament, pentru ei exista notiunea de ONG). Cel fara prag minimal asigura partial reprezentativitatea (orice uninominalizat trebuie sa capete un numar minim de voturi, totusi…), dar permite intrarea oricui convinge cativa exaltati. Cel tripartit (doua mari si unul balama) da prea multa putere unui grup mic.

        Indiferent ce mi-as dori eu, cred insa ca ne indreptam catre un sistem de trei partide: unul pe dreapta, unul pe stanga (ce-or fi insemnand si astea…) si unul mic (probabil ungurii). Asa ca sa te tii bine.

        La naiba, deja mi-e dor de Marea Adunare Nationala…

  7. raison, astia nu-s la 5%… și l-ai sărit pe dansator… ceva cu T… imi scapă, dar, cum spuneam, ăștia sunt rodul – în special, al mărețului vot uninominal. Lista avea totuși avantajul că putea fi echilibrată. la doi care marcau banu îți permiteai unu mai de doamne ajută! pe uninominal, nu mai prea merge, dă banu, stă în față.
    Tălmăceanu, hehe, mi-am amintit!
    oi fi ușor zăltat, sau naiv, dar eu tot mai cred că o singura mișcare sănătoasă ar fi formarea unor ONG/uri, pe bune, nu puse pe șterpelit fonduri, care să adune în jurul lor oameni, prin însăși fondul benevol și non recompensabil al ONG-ului, sincer interesați de o cauză și apoi, după ce capătă amploare – și numai dacă o capătă – să se transforme într-un partid. Noi am încercat faza asta cu Liga studenților, dar eram muuuult prea tineri și înfumurați ca să aibă șanse. Dar partidele astea, care sunt, sunt imposibil de reformat și schimbat – repet cu convingere:im-po-si-bil – și, ca atare, oricum ai învarti sistemul tot aia îți iese, ca în bancul cu Bulă care, indiferent cum monta piesele de bicicletă furate din fabrică, tot un kalașnikov obținea

  8. @ All.
    La fel de bine ca un Zambra, Nica Leon sau Sandokan … poate sa apara si un Nicusor Dan. In prezent cei care au vointa sa intre in politica nu au decat posibilitatea afilierii la un partid (n.b. care-i mai si corupe !).
    Intre riscul de a rade putin in cabina de vot si amara certitudine de cartelizare a mediului politic (ce Dumnezeu ? va faceti ca nu intelegeti PDL + USL = aceeasi mizerie = cartel ?) eu aleg putina buna-dispozitie in duminica votului.

    P.S. si fireste ca articolul nu se refera tocmai la numarul de partide, ci la cum sa faci concurenta dintre politicieni reala . Eu din pacate n-am idei cum.

  9. Pragul de 5% cred că e util, pentru că se împiedică în el partide precum PNG-ul lui Jiji, PIN-ul lui Guşă sau caricatura care a mai rămas din PNŢ-Cd-ul de pe vremea Seniorului. Accidente precum Partidul Elodia mai pot apărea din când în când, dar au viaţă scurtă. Să nu uităm că şi PRM-ul a avut vreo 20% la alegerile din 2000, iar acum nu mai este în parlament.
    Treaba cu planul înclinat poate fi rezolvată simplu, printr-o lege care să prevadă pierderea calităţii de parlamentar, pentru traseişti şi pentru cei excluşi din partidul care i-a propulsat în parlament.
    In ceea ce priveşte bipartidismul, ar fi într-adevăr o prostie, dacă ar fi legiferat. Dar, dacă în multe ţări, opţiunea electoratului se îndreaptă numai către două partide, nu cred că asta crează vreo problemă.

    • Excluderea din partid a celor care trec in alta tabara? Dar ce zici daca nu trec in alta tabara dar voteaza cu ea?
      Votul pe liste si excluderea din partid a celor care voteaza altfel. Intareste disciplina de partid dar anuleaza decizia personala, care, la un moment dat, poate fi mai buna ca a partidului. Bi nu e buna!
      Parerea mea!

      • Nu am zis „excluderea din partid a celor care trec în altă tabără”, ci „pierderea calităţii de parlamentar, pentru traseişti şi pentru cei excluşi din partidul care i-a propulsat în parlament”. Traseiştii sunt cei care se înscriu în alt partid, iar în categoria celor excluşi din partid intră şi cei care „nu trec în altă tabără, dar votează cu ea”.

  10. Mey da nu mai dati sperante la oameni care citeste decat titlu care seasteapta sa fie vorba despre altceva cand citeste bi. Adica cu sexe si din astea cum ar veni porno. Parerea mea.

  11. Păi nu e un lucru sănătos bipartidismul. De obicei, cei care susţin teza asta se uită la SUA şi au cumva impresia că politica americană e curată ca lacrima. Nu este, şi asta în ciuda unui sistem judiciar puternic şi destul de brutal. Sistemul bipartizan nu oferă protecţie nici împotriva extremismului, a „alcătuirilor toxice”: dacă asemenea tendinţe există în societate ele vor infiltra unul din partidele majore (Partidul Republican şi-a integrat atât o aripă ultrareligioasă cât şi una xenofobă şi s-a schimbat radical de fiecare dată, ajungând aproape nefrecventabil).

    Traseismul a fost întotdeauna o problemă, dar aici se poate face o distincţie: înainte de 2008 traseişti erau mai mult primarii, după aceea a ajuns să fie o problemă majoră în Parlament. Asta coincide cu introducerea uninominalului, care i-a transformat pe parlamentari în aleşi locali şi a mărit enorm puterea „baronilor” gen Falcă, Pinalti etc. Uninominalul ar trebui abandonat, sau în cel mai rău caz menţinut doar la una din camere (Senatul de ex., cu 2 senatori pe judeţ sau sector Bucureşti). Asta dacă mai avem chef de experimente.

  12. mda. nu prea se poate da o lege in sensul asta, Florian, deci nu e asa simplu. Mandatul parlamentarului românesc e reprezentativ, nu imperativ, nu există un contract între el si alegător… Greu de spus daca e ok asa sau nu, cert e ca mandatul imperativ e interzis in mai toate tările, O fi bine, o fi rău. Eu zic că nu e ok deloc, dar ce contează?

  13. Motivatia lui BI ar fi ca guvernarea sa fie eficienta. Cu cat sunt mai multe fractiuni intr-o coalitie, riscul ca programul politic sa fie incoerent iar guvernul instabil si santajabil cresc. Iar la sfarsitul mandatului, toti se arata cu degetul unul pe altul, nu stii care nu mai trebuie votat. Asta este explicatia unui englez. In Romania aceasta explicatie este la fel de relevant ca un piercing cu perla sub coada unui vaci. Suntem tara care la 1907 avea o constitutiei ca cea a Belgiei si a pus tunurile pe tarani (asta fiind un rau necesar!). Daca vreti sa vedeti cum arata BI, si cum cum ar fi arata scena politica Romaneasca fara liberali sau cu liberalii avand un lider mai “flexibil” decat infectul, adormitul si odiosul Crin, aruncati o privire la Ungaria. Da’ nu de pe siteul Romania Mare, ci de pe The Economist.
    Explicatia cu “sa eliminam ciudatii” este si ticaloasa si falsa. Si oamenii soparla au dreptul sa fie reprezentati in Parlament, nu doar aia care cred altii, mai destepti, ca ar trebui. Este fals chestia cu ciudatii, nationalistii au cazut in parlament datorita cresterii pragului: s-a certat doar nea Jiji cu Tov Tudor, nu ca avem nivel civic mare. Poate nu se vede, dar PDL domina primaria Capitalei prin consilierii PNG, ciudatii sunt la locul lor.
    Votul uninominal favorizeaza partidele puternice in defavoarea celor slabe. Daca asta e bine, hotarati voi. Tot ce putem constata (pana si de catre SAR!) este ca VU nu a dus la o scadere a coruptiei, ci la ridicarea mizei. Absolut normal, intr-o tara fara simtul onoarei sau al responsabilitatii sa treci raspunderea de la o institutie (partid) la un individ (lider local) este o tampenie, parerea mea.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...