AcasăUncategorizedMineral, vitejii mei

Mineral, vitejii mei

Dacă nu mă prea întâlnesc cu alcoolul, sunt în schimb un mare fiţos în materie de apă minerală. În genere carbogazoasă.  A, dacă tot am atins subiectul, deschid o paranteză.

Dacă sunt la vreo crâşmă ori la buticul din colţ şi cer o apă minerală, în mod automat primesc o apă minerală carbogazoasă. Apa minerală necarbogazoasă e „plată”. Dacă încerc să fac pe eruditul, nu ajung nicăieri. Absolut niciodată nu mi s-a întâmplat să cer o apă minerală carbogazoasă şi să mă fac înţeles; de fiecare dată urmează privirea perplexată şi solicitarea de clarificări: „Deci minerală sau plată?”. Nu o să mă apuc să fac pe eruditul, să le explic micuţilor mendeleevi că pişcătura de pe limbă n-are treabă cu mineralele din apă, carbonul nu e mineral, nici dioxidul de carbon. Nici măcar când dau cu limba pe baterie, pişcătura n-are treabă cu mineralele. Dar pentru a mă face înţeles, asta e, vorbesc în cod: minerală -carbogazoasă, plată-necarbogazoasă.

Revenind, spuneam că sunt un împătimit băutor de apă minerală. De preferinţă Borsec. În drumurile mele m-am hidratat cu tot felul de sifoane botezate „apă minerală”, tot felul de haşdoiouri cu etichete colorate, care se prezentau ca fiind apa zeilor, grozăvii pentru sănătate şi delir pentru maţe. Nţ! Borsec, tati. Borviz. Cu asta s-a înţeles Mordechai cel mai bine. Am dat peste ea şi prin străinătăţi şi bine mi-a prins. Recunosc, asta de la sticlă nu prea seamănă cu aia băută direct de la ţuţuroi, acolo, în Borsec, dar nici nu-mi imaginez că izvorul ăla are debitul necesar pentru a umple câte sticle vor să vândă ăia de la Romaqua.

Am intrat pe un site dedicat apelor minerale şi m-am bucurat să văd că apa mea preferată e pe locul patru în lume, conform votului consumatorilor. Pe urmă m-am liniştit. Pe locul doi era „Dorna„, sifonul îmbuteliat de Coca- Cola. Iar pe primul loc „Topo Chico”, din Mexic. Serios clasament. Pe urmă am fost pe pagina dedicată Borsecului şi m-am prins că iar ne îngrămădim, noi românii, să votăm în neştire, de câte zece ori, ca la iorovizion, imaginându-ne că păcălim pe nu ştiu cine.

Bine. Ne îndârjim, ne scremem şi-i batem pe mexicani, scoatem apele noastre minerale pe primele locuri, pe un site obscur. Şi? Uite aşa am mai votat noi şi altă-dată, cu ambasada din Paris. Şi ce bine ne-a prins.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. la crasme cer fie apa cu bulbuci, fie apa fara bulbuci, sa priceapa onor ospatarul din prima ce vreau. si mai nou pe langa borsec beau si aqua carpatica, daca se poate forte, cu capac rosu, mmmm….

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...