N-am văzut decât o parte din dezbaterea de miercuri seara, dintre Sarkozy şi Hollande. Dacă aş fi alegător francez pus în situaţia de a-şi forma opţiunea în funcţie de ceea ce am văzut în acea dezbatere, atunci m-aş afla în dificultate. Dezbaterea a fost mai degrabă o gâlceavă, în care cei doi candidaţi parcă s-au străduit să demonstreze căt de ne-remarcabili sunt ( dacă îmi permiteţi formularea). Temele de politică externă au fost tratate într-o notă mai degrabă neserioasă, iar agenda europeană asemenea. Ambii candidaţi păreau a se strădui să îşi convinga votanţii că ceea ce numim agendă europeană e o chestiune rezolvabilă exclusiv la Palatul Elysee. Hollande nu s-a sfiit, totuşi, să-i reproşeze lui Sarkozy că „nu a obţinut nimic de la Germania”.
În paralel cu dezbaterea televizată am urmărit comentariile cititorilor pe site-ul cotidianului Le Monde. Mărturisesc că am găsit mult mai interesante comentariile de acolo decât dezbaterea celor doi nervoşi. O observaţie comună multora dintre cititori era aceea că „educaţia şi cultura par a lipsi de pe agendele celor doi candidaţi”. Ori într-o ţară precum Franţa acestea reprezintă teme cheie. „Sarkozy, pe toată durata mandatului, s-a purtat de parcă el ar fi un lider mondial de colosală anvergură, reprezentând, totuşi, o provincie mediocră. Hollande pare a fi dispus să repete acest model” -suna un alt comentariu.
Dezbaterea de miercuri merită, în opinia mea, extrem de puţină atenţie. Nu cred că a schimbat ceva din intenţia de vot, aşa că, foarte probabil, Hollande va fi noul preşedinte al Franţei. Acesta ar putea fi un moment bun pentru revenirea stângii europene, deşi, trebuie spus, Hollande are prea puţin din datele unui lider de stânga. De altfel stânga franceză de astăzi are tot mai puţin de ceea ce ne obşinuisem să credem că reprezinta aceasta. Nu trebuie uitat că cel care ar fi trebuit să candideze în numele stângii la prezidenţialele franceze, dacă nu ar fi fost implicat într-un dubios scandal sexual, era Strauss-Kahn. Strauss-Kahn care îşi propunea să treacă de la Banca Mondială direct la Elysee. Adică un lider care se recomanda de stânga, dar care reprezenta interesele marii finanţe mondiale.
După ce, în anii ’90, Europa a avut la cârmă doi lideri excepţionali, Kohl şi Mitterrand, este posibil ca, de duminică încolo, să regăsim la timona Uniunii un nou cuplu alcătuit dintre un socialist francez şi un creştin-democrat german. Diferenţa de calibru, totuşi, dintre Kohl şi Mitterrand, de o parte, şi Hollande & Merkel, de cealaltă, este mai mult decât evidentă. Şi vorbeşte despre o severă involuţie. Iar asta explică o bună parte din degringolada în care se află UE.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RPM24wfUEzo]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=CE7O56iS5Zg]
Curat oameni politici ,au vrut sa se certe ca la piata sa se dea smardoi si nici macar asta nu le-a iesit !!!. 😈
Pentru noi, nu cred că are vreo importanţă pe cine vor alege francezii. Nici Sarkozy, nici Holland nu ne vor băga în seamă, atâta timp cât în fruntea ţării se va afla păduchele de Băsescu.
Ba cred că ne-ar putea interesa. O revenire a stângii ar putea prinde bine, pe fondul câştigării alegerilor de către USL.
Da, la asta nu m-am gândit. Faptul că USL are o dublă orientare, cu PSD pe stânga şi PNL pe dreapta, ne poate prinde bine, într-adevăr. Marga ne pune bine cu Merkel, Ponta cu Holland, este chiar interesant de urmărit cum vor decurge lucrurile.
Pe mine Franta ma lasa rece.Din nenorocire Conducatorii Frantei in loc sa faca Franta puternica, s-au chinuit sa nu se observe ca o mare putere a devenit de mana a patra.Au patit-o din pricina diversilor presedinti unul mai slab decat altul,marelui popor francez,suficienta si trufia idioata a conducerii armatei Franceze ,ginta latina, si altele.De la rusinea administrata de Germania nu si-a revenit.Desii presedintii Frantei au incercat sa sufle un balon gaurit,macar au jucar un rol in care aveau o „morga”prezidentiala deosebita,Dar Sarkozy a inceput sa-i faca lui Basescu concurenta.Un Cyrano de Bergerac minus farmecul , inteligenta si spiritul gasconului.Mai bine zis cu mintea lui Cristian.Nu-i destul ca a „posedat „trei sotii legitime,vrea s-o violeze si pe nefericita „Mariana”.Sper ca e destul.Sunt curios ce i-a adus sprijinul (ce i-a spus Berlusconi)de „tante”Merkel .sper ca Olanda.(SIC)
… ca sa nu mai vorbim de virulenta instalarii in Spania a lui Rajoy, care si-a propus ca in fiecare saptamana sa-i socheze pe spanioli cu fel de fel de masuri de dreapta, extrem de nepopulare. Asta ca tot vorbim de degringolada 🙁
Rabi,ce e fascinant la tine si la multi intelectuali romani,dar nu numai,la apartinatorii diferitelor elite sau pseudo-elite de orice fel – politice,culturale,financiareetc.- e modul mirobolant in care vi se anuleaza spiritul critic atunci cand va raportati la politicienii ,,transatlantici”,in general la puzderia de starlete din domeniul socio-economic al eternului si fascinantului Occident.De pilda,maretul domn Kohl,despre care am urmarit chiar o productie encomiastica(ce pre(ten)tios sint) pe Tvr Cultural.Nici macar de-acolo nu reiesea care ar fi marile merite intelectuale,morale ale individului Kohl.Ai uitat poate uriasul scandal de coruptie al carui protagonist a fost,incheiat cu niste fleacuri de sinucideri si musamalizari penibile,toate cu scopul (ig)nobil de a nu-i stirbi soclul mincinos al acestui nemernic.In cazul lui Miterrand,ce te fascineaza in afara de morga criogenica a personajului,chiar as vrea sa stiu.Stii,eu cred ca ,in general esti prea bland cu Pulimea sa Basescu,bai frate dar cand vad un personaj grotesc precum Sarkozy,ma simt mandru ca am un presedinte ca Basescu,care in general imi provoaca vome sau preinfarcte.Departe de mine de a te suspecta de snobism sau politrucism pitifelnic de tip Ghinea,Voinescu etc.,dar ca sa evoc un episod jalnic la extrema a ceea ce cred ca se manifesta un pic si la tine tot nu ma pot abtine.Mi-amintesc aplauzele frenetice rasunand halucinant la Ateneu pentru unul din marii criminali ai secolului xx,Henry Kissinger.Stiu nu e voie sa spunem asta pt.ca e american si pe deasupra poporean-ales.Au spus-o insa destul de multi intelectuali americani,si nu numai de stanga.Ca sa nu fiu banuit de filorusism sau mai stiu eu ce alta prostie, cred ca astia nici nu merita luati in discutie,ei au un apetit nedezmintit pentru lideri sangerosi si paranoici,Putin ilustrand stralucit aceasta categorie odioasa.Stii, facandu-ma mama oltean,cam aveam complexul Ceausescu,dar cand vad lideri gen Blair,Clinton,Bush jr.,Sarkozy,Berlusconi,Chirac,Schroder si alte marionete stangace din galeria de vedete politice occidentale ,parca ma-ncearca un sentiment dulceag si confortabil de ,,mandrie patriotica”,vorba to’arasului.
Asa si cu Sarkozy sau Hollande,mi se pare ca e o situatie de genul Basescu-Geoana 2009,dincolo de ideologie sau politichie ordinara.
Monşer, nu pot să te contrazic neam. Doar să îţi atrag atenţia că eu vorbeam despre chestia numită „construcţie europeană” şi diferenţa dintre atunci şi acum. În rest … zic ca tine.
Constructia europeana,cum ii zici tu,a devenit demult un similacru respingator de democratie si justitie,o momeala pentru popoare indobitocite sau terorizate cum din pacate am ajuns,sau cine stie poate am fost mai mereu si nu vrem sa recunoastem.E drept,ma repet,ca nici cu altii nu mi-e rusine,nu vreau s-o iau de la capat…Eu,mai comunist din fire,nu inteleg ce e asa inspaimantator ce propune Hollande cu privire la taxarea marilor averi,eventual cu amendamentul ca sa se refere preponderent la lux,proprietati imobiliare extravagante,puzderie de masini luxoase,yahturi etc.,in general huzur si consumism demente,cu scutiri semnificative pentru investitii reale si productive.Ma uit mai ales la anal-istii nostri romanasi,pentru care se pare ca 1.000.000 de euro ar fi bani de buzunar.