Acasăcacatul in artaSă mai demitizăm puţin

Să mai demitizăm puţin

Grozăvia aşezată pe treptele de la intrarea în Muzeul Naţional de Istorie rămâne acolo. Criticile, obiecţiile, nemulţumirile nu interesează pe nimeni. La noi se funcţionează, în continuare, pe principiul „las’ că ştiu eu mai bine ca voi”. E drept şi că bună parte din criticile aduse sunt tâmpite, ţâşnite dintre cutele unei pudibonderii neroade.  Când am şarjat pe acest subiect, nu m-au ocolit nici pe mine nătângii care au citit doar despre puţă, din tot ce am spus. Nu reiau cele spuse în finalul acelui articol ( pe care mulţi nu s-au mai obosit să-l citească).  Am să spun atât: chestia aşezată pe scările muzeului nu este un monument dedicat împăratului Traian, ci o statuie în care e luat la mişto. Asta e tot.

Dacă ţinem cu orice preţ să regândim arta monumentală în aceşti parametri, atunci am şi eu câteva propuneri. De ce să nu mai adăugăm câteva statui, cu acelaşi autor şi în aceeaşi manieră? De exemplu:

– O statuie cu Ştefan cel Mare, în slip, făcând flotări, amplasată lângă şaormăria de la Piaţa Romană;

– Mihai Viteazu în costum de ninja, jucând biliard, pe scările de la intrarea în pasajul de la Universitate;

– Vlad Ţepeş- înfăşurat doar într-un prosop, tăindu-şi unghiile;

– Mircea cel Bătrân, în costum de Elvis, într-un număr de break-dance, în lift la mall;

– Dimitrie Cantemir, în costumul lui Mao, cu o paletă de ping-pong în mână, la semaforul de pe Batiştei;

– Alexandru Ioan Cuza, tăind o găină, în parcare la Penny Market;

– Carol I, în şort şi tricou al naţionalei cu numele lui Hagi pe spate, la pompă la benzinărie, în timp ce îşi face plinul.

Să demitizăm puţin, bre. Să mai urbanizăm şi noi istoria, dacă tot am început.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

19 Comments

  1. Bine zis. A face misto de statuie nu este un misto de imparatul cu pricina, ci de idiotii care au tocat bani in modul asta mizerabil. In general e o bataie de joc fara margini, vezi „statuia” lui Coposu, maslina si restul. Daca nu mai avem artisti in tara, sa aducem de afara, nu sa facem lectii de anatomie in aer liber sau chestii cu care poti speria copii.

  2. De ce sa ne gindim numai la trecut ,marile realizari care ne asteapta nu trebuiesc prefigurate de exemplu „Romanul infratit cu maidanezul” ,este in trend pe toti ne intereseaza ,asta mai avem de rezolvat in Bucale !!!. 🙄

  3. Statuia e o variatiune pe o tema data, are „frati” in aceeasi idee la Roma si Sevilla. Ideea ii apartine unui sculptor roman, Vasile Gorduz, care a realizat celelalte doua statui, aceasta fiind terminata, daca am inteles bine, de un elev al lui. Nu-mi place ideea, nu-mi place statuia, si cred ca simbolurile istoriei n-ar trebui sa ajunga legende urbane, demne de comentarii deocheate pe dupa blocuri. Da’ ce sa zic, daca tot alunecam accelerat spre „Idiocracy”, probabil ca si bagatelizarea unor simboluri face parte dintre lucrurile care chiar trebuie sa se intimple…

  4. Cu acelasi autor e mai complicat putin, pentru ca a murit in 2008. Altfel, va trebui sa ne gandim la un „nume” popular pentru „capodopera”. Avem, ca si repere bucurestene, „la coada calului” sau „la femeia ruginita/de arama”. Cum o sa-i zicem asteia: „la puta lu’ Traian” sau „la maidanezu’ cu fular”?

  5. Excesul de simbolistica ,si sa-mi fie scuzata zisa ,dea dreptul idioata si meschina.Figura Marelui Imparat semanand cu un taran cooperator,cu lipsa dentitiei,nenorocita lupoaica si toate celelalte ,supara.Asta nu-i o sculptura de arta ci o lucrare proasta.si fara har.Ganditorul lui Rodin si lucrarile lui erotice n-ar fi starnit alceva decat admiratie si respect ,indiferent ca n-au nimic pe ei .(SIC).Pacat de bani,si o intrebare.Cine-si permite sa etaleze o lucrare fara acceptul oficial a unei comisii de specialitate.Sau te pomenesti ca a trecut o asemenea comisie, ca ar fi de-a-dreptul de plans.

  6. Cei cu demilitarizarea asta ca nu toti a fost militari. De exemplu Dimitire Candemir a scris nu stiu ce fel de carte ca numai tin minte titlu la ea de trebuia sa citim la romanan tra saptea. Nu poti sa demilitarizezi pe unu care na fost la armata parerea mea.

  7. Nu e rea critica. Traian nu s-ar fi gandit sa-i dezbrace pe daci. Ma rog, viziunea artistului e chestiune de libertate. Problema e ca viziunea ni se impune abuziv. Trebuie sa-l ocolesti, sa-l vezi, sa-l intrebi de sanatate, ca doar treci chiar pe langa el. Pe noi ne intreaba cineva daca vrem sa achitam viziunea abuziva a artistului? Ca eu cred ca ar trebui sa mai fie cineva cu bun-gust, bun-simt si expertiza pe aici, care sa aiba un cuvant greu de spus cand se aproba plasari de statui pe spatiul public si din banii nostri. Poate si-o cumpara Becali pentru curtea din spate si scapam de penibil.

    P.S.: stai bine (sau prost?) cu i-urile 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...