O casă

N-am scris pâna acum despre blogging, cum e să fii blogger care are blog pe care scrie despre faptul că e blogger, care are blog pe care scrie etc. etc. Nu o să mă apuc acum. Simt, totuşi, nevoia de a spune câteva lucruri. Un blog nu e o biserică, nu e cartea sfântă a niciunei credinţe, nu e o dogmă bine rânduită, nici măcar o magazie de gânduri. E doar năluca unui loc în care un om respiră. Şi uneori gândeşte, alteori vorbeşte. Uneori cu sine, alteori cu ceilalţi, de cele mai multe ori cu nimeni. Poate greşesc, poate că e şi un exerciţiu de vanitate, o formă de exhibiţionism… cine mai ştie? Pentru mine e ceea ce vă spuneam, un loc în care gândesc şi uneori vorbesc. Se întâmplă şi invers. E, dacă vreţi, un sălaş, o casă pe care mi-am făcut-o, după puteri şi pricepere, în copleşitorul şi atotcuprinzătorul nicăieri.

Nu am pretenţia, nici dorinţa, ca ceea ce spun aici să treacă drept adevăr, judecată sau orice altceva decât e: gând facut public. Cei care intră în casa asta prăpădită a mea, nu văd decât nişte cuvinte înghesuite sub sticla unui ecran. Nimeni nu poate citi nici depresiile, nici apăsările celui care scrie, nici datoriile de la întreţinere, nici starea de slăbiciune fizică. Nimic. Doar cuvinte, mai rău sau mai bine potrivite. Găsesc normal ca cei care intră să nu uite că sunt oaspeţi. Bine veniţi, aproape întotdeauna, dar oaspeţi. Mi se pare o grosolănie să intri în casa cuiva doar pentru a înjura. Făra a da bineţe, fără a bate la uşă, doar să dai năvală pentru a-ţi revărsa fierea. În general asta e o chestie care mă deranjează foarte puţin spre deloc. Se rezolvă din două click-uri şi, pe undeva, pot admite că tulburaţi aflaţi în dezacord cu ce scriu simt nevoia să-şi dea în petec. E o chestie asumată. Ceea ce mă scoate de-a dreptul din pepeni este când am de a face cu zdruncinaţi care găsesc oportun să vină aici pentru a-i înjura pe cei pe care nu au reuşit să-i înjure la ei acasă, pe blogurile acestora. Asta chiar mă calcă pe nervi şi se traduce în spam definitiv. Mi se pare o insultă şi pentru mine şi pentru oaspeţii mei.

Asta e tot.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

24 Comments

  1. Rabbi, lumea e plina de complexe, frustrari si rotite cu dinti lipsa. Si uneori par a o lua razna toti in aceeasi directie; e ca un torent de zgura si gunoaie de care te poti feri doar prin izolare temporara. Altfel, risti sa ajungi sa te intrebi de ce nu ticaie ceasul electronic.

    Respiratie… 1… 2… 3… 4… 5… respiratie adanca…

  2. Totdeauna m-am simtit bine in casa acelora dintre gandurile tale pe care consimti sa le impartasesti cu noi, Rabbi. Multumesc! Cum varuiesti, cand pui aspiratorul si ce marca de detergent pentru podele sau insecticid folosesti pentru a-i da infatisarea cu care ne intampina, sunt chestiuni asupra carora ai doar tu a decide, in intimitatea propriilor foruri.

    Pentru mine ar fi interesanta o colectie (anonimizata, eventual) cu posturi de injurat altii pe blogul tau. Cred ca e un indice interesant pentru prezenta ta in lumea bitilor si pixelilor sa stii cine a mai ajuns sa te descopere pentru a-i injura pe altii prin intermediul tau.

    Stiu ca nu ai sa faci asta. Dar as fi al naibii de curios, fiind destul de familiar cu fauna in cauza.

  3. Da da si cind mergi la cineva in casa (pe blog) te astepti sa ii spui lui celui care detine blogul ce te framinta ,respecti conventia vorbesti numai cind ti se permite ,vrei sa il auzi pe stapinul blogului ,e si atunci apare domnul STIE TOT ,intra pe blog si ii da amaritului de plimbaret adica mie o lectie sau stapinului de blog alta lectie pentru ca nu conduce discutia cum trebuie ca el STIE TOT si invata pe toata lumea ,ce bine ca prin ecran nu trec gindurile ,mama ,mama ce ar fi …….

  4. Ca sa vezi potriveala, eu am patit-o cu un raspuns la un comentariu de-al tau la un comentariu la o postare de-a ta pe acest blog(se sparie mintea, este?). Ei bine, acel individ ”mi-a luat urma” la mine pe blog si mi-a trimis un comentariu de m-a facut praf. Un amarat de sudor, singura mea realizare in viata e ca am emigrat, mi-am ales o tara de cacat sa emigrez, mi-a dat linkuri despre parlamente si, cireasa de pe tort, mi-a dat de inteles ca ma si cunoaste personal, ca o ”puslama mica” ce il insela la rest in pravalie. I-am si raspuns. Dar am bagat in spam si comentariul lui si raspunsul meu dupa nici 24 de ore. De ce? M-am sucit cand am vazut ca omul e anonim. Nu sunt un geniu in ale internetului, dar am vazut ca ar fi cineva din Australia. Ma rog… Intareste-ti nervii si foloseste butonul de spam cu dezinvoltura. Aici sunt o multime de oameni frumosi carora poti ”sa le dai de urma” sau nu, dar, per ansamblu, ai reusit sa inchegi o comunitate respirabila, mobilata la mansarda, normala si calma. Mi se pare de bun- simt ca, atunci cand intri prima oara pe un blog, sa citesti macar 20 de postari, sa vezi din ce parte bate vantul: caterinca?, politica?, film?, chirurgie?, poze cu avioane?, pescuit? Vrei sa faci parte din gasca?, joaca dupa reguli! Asa ca, Rabi, daca apare vreun paduche, da-i cu motorina, ca am inteles ca are efect 😉

  5. Sigur, fieş’care are propria părere despre el şi despre cei din jur, fie ca blogger, fie ca simplă entitate gânditoare.
    Ş-acu’ nu vreau să intru-n categoria celor ce-i înjură pe alţii, dar nu pot să nu pun în discuţie cazul unui blogger, notoriu de altfel, care-i consideră pe bloggeri, la grămadă, imbecili! Nici nu face vreo precizare dacă pe sine se vede moţul din fruntea branşei, sau el se consideră unica excepţie. Oricum, în faţa lui n-avem nicio şansă, orice ne-am crede tot imbecili rămânem!

  6. mosh..ule,asa e cum spui tu suntem musafiri dar, de ce lasi usa deschisa daca te ceranjeaza unii din vizitatorii tai, mai ales cei care nu sunt pe aceeasi unda cu tine? Cand doi oameni sunt intru totul de acord unul cu celalalt, sigur unul nu gandeste. sa traiesti!

  7. Maitre, nu stiu cum ai adus subiectul asta in discutie tocmai acum, cand tocmai am aflat ca „X face un film”. Aflat de pe un blog. Doar ca nu X e regizor, ci Y. Deci Y face filmul. Punct, ca nu vreau sa intru in acea categorie.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...