Nea Stere, nepotu’ şi votu’

Nea Stere ţine morţiş să mi-l prezinte. Degeaba încerc să mă eschivez.

– Uite-l că vine, vecinu’! Stai puţin, că se merită!

– De ce nea Stere?

– Vecinu’, acum nu că e nepotu’ meu, da’ ăsta e cea mai tâmpită fiinţă care a existat de la dinozauri încoace.

-Clar! confirmă şi nea Mătreaţă.

– Tu ce te bagi, bă chelule? se zubrleşte nea Stere. Că nici cu Stelică al tău nu-mi e ruşine. Marcele, vino încoa, tataie!

Şi vine. Marcel are nişte jeanşi care îi stau mai mult în vine, plini de sclipiciuri, inscripţii şi tot felul de năzbătii. Un tricou colorat în necazul retinei. E tuns zero, doar pe frunte şi-a lăsat un soi de breton, uns din abundeţă cu gel de păr.

-Uite-l vecinu’! Prăbuşitu’ ăsta e nepotu meu!

Puştiul se scarpină în cur. Schimbă mâna şi se scarpină în cur cu mâna stângă, aşa îmi poate întinde mie dreapta.

– Marcel, manelist! se prezintă el cu o anume solemnitate.

– ‘tu-ţi manelele mă-tii! pufneşte nea Stere.

-Lasă, nea Stere, că şi dumneata … -încerc eu să apăr tânăra speranţă.

– Nu, vecinu! Eu sunt dolănist! Îl vezi? Uită-te bine la el, vecinu’, că ăsta votează anu’ ăsta!

Încerc să mă arăt interesat, doar din politeţe.

– Şi te pregăteşti pentru facultate, Marcele?

– No-mi trebe mie!

Are o fonetică originală, admit.

– De ce? insist.

– Mai bine fac bani.

– A, ai vreo idee de afaceri? mă arat interesat.

– Neah, fac combinaţii!

Nea Stere explodează iar:

– Ce combinaţii faci, ‘tu-ţi unchiu neamu mă-tii?

Marcel se holbează. Nu ştie ce să răspundă. Are nişte ochelari rotunzi, cu lentile foarte groase, cu multe, foarte multe dipotrii. Cred că pot deja specula că problemele oculare nu i se trag de la citit.

– Ia zi, bă! îl ia nea Stere din scurt. Cu cine votezi tu?

– Păi ăştia cică dă bani ca să votezi. Cu care dă mai mult!

– Bine, Marcele, dar la viitorul tău nu te gândeşti? De viitorul tău nu-ţi pasă? încerc eu să aduc o porţie de simţ civic la masă.

Marcel beleşte ochii la mine. Se scarpină în cur. Nea Mătreaţă se cruceşte. Nea Stere clatină din cap şi se uită la mine parcă ar spune: ţi-am zis? tâmpit rău!

– Haaa! Ba da! s-a luminat Marcel. Iau milionu’ di pe vot şi-l investesc.

– În ce-l investeşti, mă amărâtule? întreabă ta’ su mare.

– În benzină. Că se scumpeşte! Mă fac magnat al petrolului. S-a făcut şasă lei benzina. Dacă-mi dă oamenii ăia 2 sute pă vot, cumpăr la benzină…

– Cătâ cumperi, distrusule? hlizeşte nea Mătreaţă.

Marcel se încruntă. Stă cu deştele răşchirate şi tot socoteşte pe ele. Pe urmă se luminează:

– De toţi banii!

– Aşa, şi? Nea Stere vrea mai multe detalii.

– Şi când o scumpeşte ăştia iar, o vând. Că dacă ei o face 6 lei jumate, eu o vând cu şase lei şi lumea cumpără de la mine.

– Aha! Bravo bă! se bucură nea Stere. Deci o cumperi cu şase lei, o vinzi cu şase lei! Atunci tu ce câştigi?

– Mdaaa.

Marcel a căzut pe gânduri. Nu durează mult.

– Ştiu! O vând cu şapte lei!

– Păi şi de ce să cumpere ăia de la tine, mai scump, distrusule? nea Stere e exasperat. Dar Marcel ştie!

– Fac promoţie!

– Ce faci, măăă? exclamă nea Stere şi nea Mătreaţă în acelaşi timp. Puştiul rânjeşte:

– Promoţie! Cu gagici. Şi la care cumpără mai multă…

– De unde, bă, mai multă? Câtă crezi tu că iei de două su’ de lei? nea Mătreaţă se tăvăleşte de râs. Marcel n-are treabă, îşi urmează gândul.

– … le fac promoţie cu Mioara. Care ia mai multă îi arată Mioara ţâţele cu sutien. Pe urmă de banii ăia mai cumpăr alta şi dacă se scumpeşte, iar câştig.

– Şi dacă se ieftineşte? încearcă nea Stere să-l încurce.

Marcel e deja în transă. Are soluţii:

– Fac promoţii! Le arată fără sutien!

O zbugheşte de lângă noi urlând. A văzut un alt puştan trecând pe stradă şi a luat-o la fugă după ăla zbierând:

– Meserieee! Băi, în morţii mă-tii! Bă! Meseriee! Ai canistră?

Nea Mătreaţă se cruceşte. Nea Stere mă întreabă:

– Vecinu’, o ştii pe Mioara, gagica lui?

– N-o ştiu, nea Stere.

– Vai de curu lui! Votează degeaba.