Ioan Mang a demisionat. Dinspre Victor Ponta vin două veşti, ca în bancuri: una bună, alta rea.
Vestea bună e că Ponta ţine seama de reacţiile din presă, de vocea opiniei publice şi încearcă să îşi păstreze ograda curată.
Vestea rea e că atât pe Mang, cât şi pe madam Dumitrescu, fix Victor Ponta i-a nominalizat.
Ministerul Educaţiei a avut parte, în ultimii ani, de tot felul de ciudaţi. Starea sistemului naţional de învăţământ e definibilă cu un singur cuvânt: catastrofă. În timpul ăsta fabricile de diplome înfloresc, numărul de sferto-docţi cu titluri academice creşte vertiginos. Fiecare căpiat ajuns ministru al învăţământului bese câte o reformă, după cât îl bubuie capul pe el. Şi rezultatele se văd: ne-am transformat în Analfabetistan, dar ne-am umplut de diplomaţi agramaţi şi doctoranzi cu retard sever.
Uof, mai Rabbi, iar esti nemultumit? Am scos capra din casa, vorba bancului, si nici asa nu-i bine??
Pe de alta parte, la naiba, dar ai dreptate. Iar pentru Ponta e un foarte bun exercitiu de smerenie publica si, pentru noi, de reintoarcere la normalitate… cred…
Sunt un mare colecţionar de coincidenţe, aşa că m-am bucurat tare, tare mult să văd că nea Mang şi-a dat demisia fix în ziua în care Ecaterina Andronescu şi-a rezolvat problemele cu ANI.
Yup! Al naibii Univers, cum comploteaza el sa iasa toate bine la minut!…
Sa se puna domne ministru unu serios carea plagiat da nula prins nimeni.
cred ca asta e cea mai buna idee de pina acum
Pai nu? Ces cu amatori astia? Daca nici sa plagieze nu stiu fara sai prinda nimeni cum o sa fure din minister fara sai prinda nimeni? Siapoi ne fac tara de rusine cand sunt prinsi si nu patesc nimica.
Dar nu ar fi mai potrivit sa se aleaga cate un ministru pentru fiecare ciclu din invatamant ?Au fost multi si vor mai fi- dar fiecare dupa putinta.
Na, ca acum ma intreb cine s-ar intrece pentru prescolari.
Nu le da idei! Mai bine scuipa in san, fa trei cruci cu limba in cerul gurii, si ce-o mai fi de facut sa te fereasca de dracu’! Daca rabbi are dreptate si Ponta e receptiv la ce se spune dinspre popor, s-ar putea sa te ia in serios!
dacă n-avem educație, măcar ministru să avem ! Dacă cel care reprezintă educația se prezintă atât de prost, intră în comă orice speranță…
Stiu ca e lung, dar…na.Da-mi palme. 🙂
” De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 12 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?
07:45
– Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare).
Autobuzul trece la fiecare 5 minute.
Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici.
Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala.
Biletul este subventionat de catre municipalitate.
Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana.
Niciun muc de tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.
09:15
– Orele de 45 de minute.
Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, in acord cu profesorii, parintii si elevii.
Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta.
Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic.
Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu „scump” din Spania.
Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante.
Fiecare doi elevi au cite un calculator.
O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri… O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire.
Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
12:00
– Mincare calda, nutritiva si gratuita.
Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii.
Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe.
Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras.
Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.
16:05
– Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic.
Nu exista delincventa, strazile sunt sigure.
Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.
18:30
– Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele in care familia se afla impreuna.
Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor.
Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.
20:15
– Temele si la culcare.
Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza.
Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.
– „Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca”.
– Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati.
„Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre”.
– Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii).
Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
– Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei.
Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.
– Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki , sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi.
Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt.
– Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara:
„Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor”.
– Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, „pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data”.
Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.
– „Ziua de lucru” a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3.
Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber.
Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice.
Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica.
Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera.
Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta.
– „Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video.
Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde – ” da.”
Dar exista un secret:
Pe la anul 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii!!!
Trimiteti textul tuturor profesorilor, parintilor si bunicilor pe care-i cunoasteti !
Dati mai departe ! Poate ajunge si la careva de prin minister, guvern si Parlament !!!
Si…ca sa simulez optimismul, nu-i rau ca incearca; e ca la puzzle: unul tot se potriveste si, intre timp natiunea se pune la curent (daca nu era deja) cu ce genii mai are mediul universitar. Sper sa nu fie Andronescu piesa aia!