ciudat, dar cand merg pe strada vad relativ rar lombrozieni din astia. la dracu, cred ca daca rasfoiesti un album de-ala la politie la capitolul identificati faptasul gasesti mai putine figuri de-astea. Nujcum dracu ies la suprafata exact la alegeri, ca sa ne lamurim iar, si iar, care e aria de selectie al politicii romanesti actuale.
Ştii testul ăla, pe care ţi-l dau psihologii când vor să-ţi facă „profilul de culise”? Arată ca o etalare la jocul de cărţi. Chipuri. Şi tu trebuie să alegi mereu, din ce ţi se expune, câte patru bucăţi, care-ţi plac cel mai mult şi câte patru bucăţi care te îngrozesc cel mai tare. Fiindcă nu-s decât patru cinci feţe la Mordechai, să zicem că alegem doar câte una. Cea mai plăcută. Apoi cea mai urâtă. Apoi, din ce rămâne, la fel.
L-am putea numi „testul Mordechai” pentru profilul „unde-am ajuns”.
Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.
var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);
Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...
Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...
Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe.
Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...
Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...
"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....
Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...
Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii!
Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...
M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...
Franța
De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...
Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...
Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context.
Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...
ciudat, dar cand merg pe strada vad relativ rar lombrozieni din astia. la dracu, cred ca daca rasfoiesti un album de-ala la politie la capitolul identificati faptasul gasesti mai putine figuri de-astea. Nujcum dracu ies la suprafata exact la alegeri, ca sa ne lamurim iar, si iar, care e aria de selectie al politicii romanesti actuale.
Ştii testul ăla, pe care ţi-l dau psihologii când vor să-ţi facă „profilul de culise”? Arată ca o etalare la jocul de cărţi. Chipuri. Şi tu trebuie să alegi mereu, din ce ţi se expune, câte patru bucăţi, care-ţi plac cel mai mult şi câte patru bucăţi care te îngrozesc cel mai tare. Fiindcă nu-s decât patru cinci feţe la Mordechai, să zicem că alegem doar câte una. Cea mai plăcută. Apoi cea mai urâtă. Apoi, din ce rămâne, la fel.
L-am putea numi „testul Mordechai” pentru profilul „unde-am ajuns”.
Votat:))
Genial! 😀
Impartasesc mirarea lui mircea… Pe cat ca cel putin doi din aia ies primari? Primul si ultimul, oricum, sunt de pus in rama!
Ce mutre de puscariabili au !
erata. „aria de selectie A politicii romanesti actuale”
sunt un bou