Sondajele arată că PDL se prăbuşeşte mai iute decât economia Greciei. O seamă de comentatori politici găsesc potrivit să afirme că ar fi un mare păcat dacă PDL nu ar intra în Parlament, că ar fi, vezi dumneata, o mare pierdere pentru democraţie, pentru zoologia politică şi pentru viitorime. Unii dintre aceşti comentatori pot fi lejer suspectaţi de mici blaturi cu partidul băsist, alţii se simt apăsaţi pe vezică de nevoia de a poza în democraţi de talk show. Prostii! Dispariţia PDL e o problemă de igienă.
PDL nu e un partid, ci un fel de vas Petri în care prosperă o cultură de paraziţi. Să argumentăm:
-În 2004 PD a intrat în parlament atârnat de PNL, în cadrul alianţei DA. Alianţa DA a trecut la guvernare nu pentru că ar fi câştigat alegerile (pe care nu le-a câştigat), ci pentru că Traian Băsescu a devenit preşedinte ( în condiţii care încă n-au fost lămurite, ca şi în 2009).
– În 2005, PD îşi schimbă subit doctrina. Din partid de stânga, membru al Internaţionalei Socialiste, devine subit partid de hăt- dreapta. Foştii activişti PCR de rangurile 2 şi 3, politrucii de tot felul, desprinşi din FSN, descoperă în adâncul maţului chemarea dreptei. Totul se petrece peste noapte. Identitatea doctrinară, convingerile, totul se coteşte, oportun, pentru că în Europa se afla la putere dreapta. Iar PD se vrea la putere, mereu şi în orice condiţii.
– În perioada următoare partidul alba-neagra trece la un program masiv de racolare. Primari, consilieri locali, parlamentari sunt înregimentaţi, mai de voie, mai de nevoie, în partidul care preia culoarea alianţei DA, devenind partidul portocaliu. De la portari la directori, în insituţiile de stat regula e clară: treci la portocaliu sau zbori.
– Tăriceanu refuză să onoreze blatul convenit anterior şi nu demisionează pentru a-i ceda locul lui Stolojan, omul lui Băsescu. Stolojan împreună cu alţi băsişti din PNL (Pinalti, Boureanu, Flutur etc. – numai oameni de soi) formează un nou partid, PLD.
– În 2008 PD ( devenit partid de dreapta, conservator, popular carevasăzică) fuzonează cu PLD şi devine PDL. Adică şi puţin conservator, şi oleacă liberal, că dă bine la pedigree. Până la acest moment partidul băsist reuşeşte să bifeze trei mari teritorii doctrinare. Lipsea, încă, verdele, zona ecologistă.
– Guvernul Boc, al PDL, este demis prin moţiune de cenzură. Este înlocuit de guvernul Boc, al PDL, deşi în urma alegerilor, în Parlament exista o nouă majoritate. Noi racolări şi inventarea partidului traseiştilor: UNPR.
– În condiţii extrem de suspecte, Băsescu obţine al doilea mandat de preşedinte. PDL rămâne la putere. Fostul ambasador la Paris, Baconschi, acuzat de fraudă în secţia de vot din cadrul ambasadei, devine ministru de externe.
– 2012 – Proteste masive au loc în Piaţa Universităţii şi în restul ţării. PDL rămâne la putere.
– 2012 – Emil Boc demisionează şi este înlocuit de Mihai Răzvan Ungureanu. PDL rămâne la putere.
-2012 – Campanie electorală pentru alegerile locale. Portocaliul este de negăsit pe afişele electorale. Un adevărat partid-alba neagra. PDL participă la alegeri ascuns în tot felul de alianţe electorale, pretutindeni în ţară. În sfârşit, poate fi bifat şi verdele: PDL şi-a descoperit vocaţia ecologistă şi în campania electorală alege culoarea verde drept culoare simbol pentru alianţele încropite la nivel local.
Acesta este partidul alba-neagra. Un partid lipsit de doctrină. De fapt este impropriu numit partid. PDL este o gaşcă mafiotă care are un singur obiectiv: jaful banului public. Pentru satisfacerea acestui obiectiv absolut orice este considerat îngăduit. Dacă PDL are vreun merit, atunci acest merit, care trebuie să-i fie recunoscut, este capacitatea extraordinară de a frauda. Inventarea, acum, la alegerile locale, a tot felul de alianţe locale obscure, camuflarea sub tot felul de culori, doar pentru a-şi ascunde identitatea reală ( nu cea doctrinară, că aşa ceva nu există), toate acestea demonstrează încă o dată că avem de a face cu partidul alba-neagra, partid care nu poate supravieţui decât din înşelăciune, decât în fraudă.
Aşa că cei care deplâng posibila (dar puţin probabila) ieşire a PDL din Parlament ar face bine să tacă.
Sincera sa fiu nu stiu cum merg la vale , dar ma uit cu jale cum la galati cea mai mare sansa la primar e a unui PDL-ist.
Daca ramane uninominalul intr-un tur, PDL-isti s-au curatat.Daca e asa sau au intrat 5 in parlament n-or sa aiba 5 primari cu indulgenta.”Fiecare pasare pre limba ei piere”.Si daca daca e asa, sa vezi adevaruri zguduitoare despre aranjarile de la trecutele alegeri si cati vor infunda puscariile. Sa nu uitam de cei care oricum nu scapa pentru „furaciuni.”Chiar daca lucrurile nu vor fi reparate atat de rapid macar ne distram de sirul celor care se indreapta spre Rahova.Ne asteapta timpuri interesante.Sa-i vedem zacand bine!!!!
Unu la mina, nimeni nu are sa infunde puscaria… Politicienii nu baga alti oameni politici la puscarie, pentru ca sunt constienti, ca poate veni si vremea lor. E drept ca pedelicii au inaugurat sirul politicienilor trimisi la inchisoare, dar nu cred ca cei din USL sunt capabili sa treaca peste aceasta regula nescrisa.
Doi la mina, superba caracterizarea! Chiar ma tavaleam pe jos de ris la vederea afiselor din capitala, unde PD-ul candideaza singur, si unde nu gasesti un gram de portocaliu. E clar ca ai sfeclit-o rau, daca te dezici pina si de culorile electorale pe care tu le-ai popularizat.
Interesant insa, ca schema culorilor la partid a ramas tot portocaliu cu albastru….
Curat, alba-neagra! William Brinza este probabil extrem de mindru 🙂
De fapt, Rabbi, gruparea de crimă organizată cu mască de partid democrat-liberal a purces, pas cu pas, la ceea ce se numeşte „captura statului”. După care a trecut la faza 2, „failed state” (ai nişte linkuri la mine, pentru cele două concepte). Era cât pe ce să reuşească. După mine, de ei ar trebui să se ocupe Giovanni Falcone.
Din cauza structurii de criminalitate organizată, eu cred că şi persoanele asociate cu ei (membri de partid, parteneri de afaceri etc) care nu au comis infracţiuni per se ar trebui incluse în anchetă în calitate de complici. Este imposibil să asişti atâţia ani la devalizarea ţării şi să pretinzi că nu ţi-ai dat seama că te-ai asociat cu infractorii.
nici eu nu cred că va intra vreunul la pușcărie. sau, să fiu mai optimist, poate unu, doi… de imagine. Clasa noastră politică, deși sintagma e jenant de savantă pentru adunăturile astea, se autoîntreține, se amușină între ei, totul e de ochii lumii. în primul rând sunt toti, sau 90% masoni, deci ”frați” și au aceeași stăpâni. Și asta nu e teoria conspirației. Pentru cei care au ocazia (eu o am mai des decât aș vrea) dați o tură prin parlament și începeți să le strângeți mâna. Sunt populari, nu o să vă refuze niciunul, chiar dacă habar n-au cine sunteți. Și numărați-i pe cei care dau mâna normal, sau chircită în fel și chip. PDL-ul a sărit calul, rău. Dar pârnaie nu pupă. Howgh!
Sunt curios când încep mizerie dintre PNL și PSD, alte două partide de alba-neagra, pardon, stânga-dreapta.
danyandresh, te-ai rătăcit de turmă. vezi că postacii sunt pe site-urile ziarelor. Sau n-ai prins subiectul postării. Aici nu era vorba de alianţe, ci de identitate. Ce probleme identitare au avut PSD sau PNL. Bube, grămadă, nu neagă nimeni, dar fiecare şi-a păstrat identitatea ideologică, atâtă câtă e. Chiar şi când au promovat politici publice în partială sau totală disonanţă cu doctrina, au făcut-o forţaţi de împrejurări, de direcţia pe care deciseseră cu toţii că trebuie să o ia România etc. N-au trecut dintr-o familie politică în alta, n-au arborat jde mii de culori, nu şi-au făcut pierdut numele.
Pricepi, sau vrei sa îţi fac un desen, să îl colorezi.
Azi mi-am aprins tigarile de la un chibrit inscriptionat cu PDL. Mi s-a facut rau. Nu de la tigari. 😉
[…] apucat de asta pentru că am o boală extraordinară pe comunişti. Adică pe pedei, care sunt chiar eşaloanele doi şi trei din […]