AcasăUncategorizedEurovision 2012

Eurovision 2012

Decât să vorbim despre cum a făcut iar Sandokan pe mârlanul, la Chicago, cu Andrei Marga , mai bine ia să prizăm noi nişte cultură. Adică să vorbim despre Eurovision. Şi dacă socotiţi că Eurovisionul nu are nicio treabă cu cultura (sic!) înseamnă că nu l-aţi văzut pe reprezentantul celor din Muntenegru. A, da. Evident, când vorbim de Eurovision ne referim la concursul de cântări penibile şi nu la organizaţia cu pricina.

Începem cu ce ne interesează mai mult: ai noştri. Vestea bună (chiar aşa o fi?) e că ai noştri s-au calificat în „marea finală” de sâmbătă. Şi fârtaţii din Moldova. Vestea rea e aceeaşi. Adică sâmbăta va trebui din nou să dăm dovadă de patriotism şi să ne astupăm bine urechile când o zbiera din nou fătuca aia. Ştiu, am auzit de zeci de ori că bloggerii sunt răi, că sunt distructivi, că … ce s-o mai lungim, suntem naşpa. De data asta, parol, oricât de constructiv aş fi, oricât m-aş scărpina la mădularul patriotismului cu orice preţ, chiar n-am cum să nu spun că ce a făcut fătuca aia aseară e altceva decât panaramă. Cântecul era oricum de rahat, o manea de duzină – cam maximum din ce poate produce muzica lejeră de la noi. La asta s-a adăugat virtuozitatea duduiţei care a falsat, a ieşit din ritm, dar a avut grijă să-şi arate chiloţii.

Pentru TVR-ul aflat în faliment, asta e o veste bună. Nu are nicio temere că la anul ar trebui să organizeze concursul european de dat din buric.

Despre restul „competitorilor” ce să spun? Ruşii au folosit o reţetă deja fumată şi au venit cu nişte băbuţe. Personal bunica celor de la Zdob şi Zdub mi s-a părut mai simpatică. Altfel babili simpatice, nimic de zis. Austriecii au râgâit o chestie neinteligibilă. Finlandeza era faină, dar neconvingătoare. Tipa din Albania era convinsă că e o mare divă, dar greşea. Aia din San Marino avea forme atrăgătoare (se pare că a şi cântat ceva). Elveţienii n-au sunat rau, iar ungurii ( cel lipsă de patriotism!) chiar au fost buni! Dar nu atât de buni încât să afirm că aş da 99 de cenţi pe iTunes ca să le cumpăr piesa. Despre prosteala disco a celor din Israel n-are sens să comentăm.

În fine, panarama de aseară a avut un aer de serbare şcolară dintr-o comună peste care a dat un sponsor cu mulţi bani. Acum, fireşte, aşteptăm finala. Unde – îmi permit să anticipez- o să ieşim în jurul locului 20. Şi o să mă umplu iar de draci ascultând tembelismele celor doi comentatori ai TVR.

Ca să încheiem într-o notă pozitivă, musai să vă arăt şi piesa care m-a dat gata. A celor din Muntenegru. Ăştia au tratat Eurovisionul cu exact respectul cuvenit.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=D6S-FNLv2jQ]

P.S. Era să uit. Sâmbătă votez. Cu Engelbert Humperdinck. Punct.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Sincer, mie mi-a placut albaneza, in sensul ca a fost mai putin catastrofa decat multi altii. Insa mai mult m-au enervat niscai „coregrafii” – ar fi prea mult sa le spun montari scenice sau sa renunt la ghilimele. Si mai stramba din nas ultraliberalii ca-s protectionist cand incerc sa blochez accesul tuturor diletantilor la functii cu care n-au nici o treaba.

  2. Gaitana (Ucraina) n-are concurenta. Vocal e de departe cea mai buna din concurs. Secondata de Slovacia (voce + melodie) si Ungaria (tot voce + melodie).

  3. Pentru voturile astea nu da nimeni un cozonac, un carnat, ceva ?
    Am sa votez doar atunci cand are sa fie o melodie care sa-mi faca pielea gaina.

  4. Când o să înţeleg ce se premiază la Eurovision, o să-mi dau cu părerea. Mie îmi pare că se premiază o ţâţă, un chilot, un număr comic de circ… Da’ poate mă înşel.

  5. Eurovision-ul romanesc (adica momentele ce preced selectia unui reprezentant al nostru la aceasta mascarada pseudo-muzicala) a ramas la fel ca pe vremea cand ai nostri o trimiteau pe Dida Dragan in locul lui Laurentiu Cazan (culmea, cam primul care incerca o piesa in anglo-romana). Dida Dragan iesea penultima, daca nu ma inseala memoria, iar piesa lui Cazan cucerea ulterior toate topurile 😀
    Marcel Pavel, care s-a apucat sa traga inspre fatuca de la Mandinga, e un bou, imi asum afirmatia. Dar nu din cauza asta, aici mi-a placut, omul a zis-o p-aia dreapta. Oricum, acelasi lucru il afirmase cam acum o luna si ceva si Cotabita, care mai stie cu ce se mananca muzica.
    Pudibonzii patrioti se pot culca linistiti pe „urechea muzicala”, caci „diva” noastra falseaza. Ramane sa vedem / auzim daca numai pe motiv de casca sau ba. Eu zic ca falseaza de la mama natura. Oricum, in prima semifinala, dupa parerea mea, majoritatea erau turisti.
    Si clar, Engelbert ii bate la fundul gol, chiar si la 70 si ceva de ani…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...