AcasăUncategorizedIstorii repovestite şi revizitate...

Istorii repovestite şi revizitate -Hanibal

Acum vreun an şi jumătate, la un ceas de plictiseală şi lipsă de chef am scris trăznaia de mai jos. Ceasuri de plictiseală au mai fost, dar am încercat să mă stăpânesc. N-am reuşit pe deplin. Au mai urmat vreo trei istorii repovestite. Apoi mi-a trecut. Nu plictiseala, ci pofta de a scrie texte din astea. Poate o să revin cândva la istoriile repovestite. Şi atunci… ar trebui să repovestesc… ce?

Mânca pepene, scuipând seminţele pe jos. În cortul său, generalul mânca pepene.  Căpeteniile strânse în jurul său, la sfat, aşteptau răbdătoare ca fiul lui Hamilcar Barca să îşi rezolve pofta de dulce şi rece. Iar Hanibal molfăia la pepene, lăsând zeama dulce şi lipicioasă să i se scurgă pe bărbie şi de acolo, pe gât, la vale. Din când în când le făcea cu ochiul.

Când a biruit şi ultima felie a râgâit scurt, apoi s-a ridicat şi, bătându-se pe burdihanul care se rotunjise binişor, a explicat:

– Mă ‘c să mă piş, că m-am umflat de la ăsta!

Şi a ieşit. De fapt n-a ieşit. S-a proptit în uşa cortului, s-a crăcănat şi, cu o mână în şold, iar cu cealaltă ţinându-şi furtunul, a pornit la deşertarea prea-plinului.  Şi susura, şi curgea, şi nu se mai oprea. Lucru ştiut, un pişat fără băşină n-are niciun farmec. Ori generalul ştia să se bucure de micile plăceri ale vieţii. Iar şipotul curgea fără încetare.

– Ce? Te-am stropit? Păi, dă-te naibii mai încolo! îl auziră cei dinăuntru chicotind spre unul din soldaţii aflaţi de gardă la intrarea în cort. Iar îndemnul şi-l însoţi cu încă un pârţ tactic.

Într-un târziu rinichii săi cu geniu strategic se declarară satisfăcuţi, aşa că, după necesara scuturare, se putu întoarce între căpeteniile sale.

– Băi băieţi, io m-am gândit.

– Serios? Maharbaal n-avea niciun chef să-şi disimuleze sarcasmul.

– Da, bă. M-am gândit eu bine şi ‘ţi atenţi acilea: bă, în Iberia am rezolvat-o, acu’ zic io s-o luăm spre Roma.

Căpitanii lui Hanibal se priveau unii pe alţii surprinşi, vociferând, mormăind cu nemulţumire. Aderbaal vru să se asigure:

– Şefu’… Roma- Roma?

– Roma- Roma, dom’le! Hă? Ce ziceţi?

Nu ziceau nimic.

– Bun. Dacă toată lumea e de acord, atunci e stabilit. Pornim spre ăia.

Mormăitul cvasi-general nu părea să-l deranjeze pe Hanibal. Doar bătrânul Kanmi nu avea nimic de comentat. Moţăia. Generalul îşi urmă expunerea gândirii strategice:

– Şi m-am gândit io … băi, şi mi-a venit o idee. O luăm pin munţi, dom’le.

– Pin munţi? întrebară toţi într-un glas. Toţi, cu excepţia lui Kanmi.

– Io aşa zic. Le facem o surpriză la băieţii ăia. O luăm uşurel pi colea, p’ormă pin munţi şi ţup piste ei la Roma.

– Hanibal! rosti cu voce tunătoare Yaroah. Munţii aceia sunt de netrecut…

– Ete, na!

– … nimeni nu a trecut vreodată dincolo de zidul lor…

– Las’ că trecem noi. Uşurel pi potecuţă…

– Nici oamenii, nici animalele noastre nu pot face faţă unei asemenea expediţii!

– Iespediţie? Ce-i aia?

– Iarna e aproape! Frigul, zăpada şi lipsurile vor face ca…

– Ne punem  gluga la geacă şi ne descurcăm. Hai, bă, nu fi cârcotaş. M-am gândit eu la toate. Dac’ o luăm uşurel pin munţi, picăm piste ăia când nici nu se-aşteaptă. Le tragem o surpriză, ‘tu-i în fleancă de golani. Îi luăm nepregătiţi.

Kanmi, care tocmai îşi isprăvise somnul de frumuseţe, îşi drese vocea. Cu toţii preţuiau opinia bătrânului general.

– Planul lui Hanibal e cutezător, nemaiauzit şi plin de riscuri.

– Îhî! confirmară toţi căpitanii.

– Dar tocmai de asta e genial. Dacă îi va izbuti… şi peste mii de ani se va vorbi despre geniul său militar şi vitejia armatelor Cartaginei.

– Hai, dom’le! se dezumflă Aderbaal.

– Precum vă zic! O să facă ăia filme despre el…

– Ce-s alea? în mod evident Aderbaal era un ignorant.

– … o să aibă pagină pe wikipedia. Mişto idee. De ce nu!

– Mulţumesc, Kinmi! Hanibal îl bătu pe umăr, cu recunoştinţă, pe bătrânul său general. Tu vei sta la dreapta mea.

– A, nu, şefu’! se grăbi Kinmi să-l contrazică. Nu, că io nu merg. La reumatismu’ meu… nu-mi trebuie mie dârdâială prin munţi.

– Mă rog, gestu’ contează. Băi, deci e hotărât. O luăm pi la munte. În felul ăsta vicleanul şi iscusitul meu plan genial…

– Ei, na – mormăiră ceilalţi.

– Ofticaţilor! Deci vicleanul şi genialul meu plan iscusit… cum era? Deci planul meu o să-i ia prin surprindere pe ăia. Asta dacă nu se trezeşte vreunu’ să mănânce rahat pă pagina lui dă feisbuc.

– Ce-i aia? îşi vădi Aderbaal , încă o dată, ignoranţa.

– Ai dreptate, că nu s-a inventat. Încă ceva. Aderbaale!

– Prezent!

– Fii atent aici, frezatule… Bă, tu când te tunzi?

– Acu’ ce-ai? N-ai loc de chica mea?

– Nu’, dom’le, că io-s tolerant, da’ … mă rog. Eşti rocker, hă? Deci, Aderbaale, tu te ocupi de aprovizionare, da?

– Mă ocup!

– Bă! Să faci rost de oţet. Mult oţet. Foarte mult oţet, bă!

– La ce dracu’ îţi trebuie, şefu’, oţet pi munte? Păi, ce? Mergem acolo să punem castraveciori?

– Nu v-am zis că am un plan viclean şi alea-alea? Nu, bă, oţetu’ trebe ca să spargem peatra. Las’ că vezi tu. Gata! S-a stabilit. Acu’ mergeţi şi voi să vă îmbătaţi, să futeţi… sau ce v-o mai veni, că mâine pornim.

– Prin munţi? voi să se asigure Yaroah.

– Pin munţi, dom’le! Gata! Hai, la distracţie, că de mâine vă bag în cantonament.

Se ridicară cu toţii. Chipurile lor vădeau expresii îngrijorate. Aderbaal era deja preocupat, încercând să-şi dea seama de unde va face rost, într-un timp atât de scurt, de cantităţile necesare de oţet.

– Aderbaale! îl opri Hanibal, pe când Aderbaal tocmai se pregătea să iasă din cort.

– Da, generale!

– Băi, poate te tunzi , totuşi!

– Hai, şefu’, zău…

– Ziceam şi eu , bă.

– Hanibal, am să te întreb şi eu ceva.

– Ia zi, mă.

– Dacă planul tău funcţionează şi reuşim să-i surprindem pe romani, vreau să-mi promiţi că după ce cucerim Roma…

– Ce să faceeem?

Aderbaal a rămas năuc. Nu înţelegea întrebarea.

– Să cucerim Roma, cum ce să facem?

– Să cucerim Roma? se miră Hanibal cântându-şi întrebarea. Nu, dom’le. Nu cucerim nimic.

– Nu?

– Nu!

– Păi, atunci de ce mergem acolo? De ce ne chinuim prin munţi? Ce rost are să-i luăm prin surprindere?

– Să-i scoatem din sărite! Hehehe.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Te roooooog, plictiseste-te si chef lipseste-te din nou, moncher!!!!! Daca tii minte am fost unul dintre cei care au insistat sa mai bagi o traznaie de-asta in portofel… Pardon, portofoliu… 🙂 Mai da-i in gura ma-sii cu politica lor si spune-ne tu adevarul in povestea de cum se facu de-si pierdu Sinan -Pasa dintii la Calugareni. Si, ca sa te revigorez, o promisiune si o poezie:
    – Nu ma las pana nu te vad in carne si oase in august, cand vin acasa. Nu de alta, dar o sticla de Rioja nu se poate sa nu fie inmanata personal;
    – MOR- DE-CHAI, TE- IUBIM,
    O- TRAZ-NA-IE- MAI- CITIM ???
    (Mai aveam variantele ” Mordechai te iubim , Ca ca tine nu gasim ” si ”Mordechai, tineo tot asa HAI RAPIDULETU”, dar m-am gandit sa nu stric trendu`) 🙂

    Baga traznai !

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...