AcasăPtiuBacalaureatul campionilor

Bacalaureatul campionilor

Un ameţit, lider de sindicat prin învăţământ, se dă indignat de „tratamentul la care sunt supuşi sportivii de performanţă la bacalaureat”. Zevzecul socoteşte că e „o crimă să le ceri acestor copii, care fac sport de performanţă, se pregătesc în acest sens, să aibă rezultate şi la matematică, fizică, limba română. Acest bacalaureat e o crimă!”. Năzbâtia asta am tot auzit-o ca pe lambada. Acum s-a aprins capsa aşa că o comentăm.

În primul rând, nimeni nu le cere „celor care fac sport de performanţă” să „aibă rezultate şi la matematică, etc.”. Absolut nimeni nu le cere asta. Tot ce li se cere este să pună mâna pe carte, dacă vor diplomă de bac. Dacă nu, nu.

În al doilea rând, sintagma asta, „sport de performanţă”, nu cumva vi se pare deplasată atunci când vorbim despre sportul românesc de azi? Cu excepţia câtorva copii ( îi poţi număra pe degetele de la mâini) de la gimnastică, despre care performanţă e vorba, monşer?

Cred că lucrurile ar trebui tratate separat, pentru că aşa e sănătos. Bacalaureatul este examenul care testează exact cunoştinţele de matematică, fizică, limbă română etc. Pentru asta se dă o diplomă. Rostul ei să ateste existenţa unei anume educaţii. O obţin cei care au aşa ceva. Dacă tu ai ales să dai cu piciorul în beşic, fiind convins că aşa o să faci repede rost de maşini bengoase şi gagici, să fii sănătos. Succes şi bulan în crampon! Dar asta n-are nicio legătură cu bacul. Bacul are treabă cu şcoala. Punct.

Pentru performanţele sportive ( atunci când acestea există) sportivul respectiv primeşte medalii, bani ( inclusiv de la stat), glorie etc. Acolo nu i se cere să ştie teorema lui Pitagora, nici să pună cratima unde trebuie. Aşa cum acei copii care au ales să se ţină de şcoală, nu au pretenţia să participe la competiţiile sportive şi acolo să fie trataţi preferenţial, e firesc ca şi dincoace lucrurile să funcţioneze la fel. Altfel, de ce să nu-i lăsăm şi pe tocilari să alerge suta de metri la olimpiadă şi să stabilim din capul locului că le scădem 8 secunde din timpul realizat, că nu s-au pregătit, fiind ocupaţi cu şcoala. E aceeaşi logică. Să vezi atunci recordmeni mondiali rahitici şi ochelarişti!

Tipul ăsta de gândire, la care mă refer, e frecvent întâlnit. Există în societatea noastră o inflaţie de diplome fără acoperire. Pentru că diploma de bac e un drept dobândit la naştere, iar orice alta diplomă se cumpără. Uite aşa am ajuns să fim sufocaţi de enorma revărsare de cretini cu diplome. Când unul care e lider de sindicat în învăţământ vine şi promovează un astfel de mesaj, „de la fiecare după posibilităţi”, e clar că pretenţiile pe care le are Băsescu de la şcoala românească, tâmpiţi şi ospătari, sunt maximale.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

15 Comments

  1. eu când am văzut-o pe una dintre „sportive” vociferând la Bacău, mi-a lăsat impresia că era veriga lipsă între maimuţe şi oameni!!!! Plus că acum iese la iveală că numai vreo 100 de sportivi trebuiau să dea bac-ul şi acolo la pomană au apărut încă vreo 500!!!!!

  2. Totuşi mon şer, ne extaziem frenetic în faţa modelului american, aşa-i, au ba ? Ş-acolo, taman asta se-ntâmplă … da’ bine-nţeles că şi voi aveţi dreptul vostru la orice opinie şi io mă voi bate pentru asta 😀

  3. Colegul meu de liceu, Mugurel Mintici, juca handbal la naţionala de tineret a României. Şi el cam două trei săptămîni pe trimestru dădea pe la şcoală. În rest, cantonamente, deplasări, cîştiga şi bani. Avea o geantă cu echipamentul şi una cu cărţi. Eu eram a unşpea şi el ultimul an. Venea de pe la campionatele lui şi-mi povestea cum e-n Germania. Îi zIceam să nu mai viseze de-alea, că-i strică mintea. La picapul lui i-am descoperit pe Dvorak, Ceaikovski, Smetana şi nu mai zic, să nu mă dau mare. Bine, ascultam şi Beatles, Sincron, Creedence, Phoenix, Atomic Rooster, Adamo, ce ştiţi voi. Şi, cît învăţam amîndoi, furam cîte un Salem mentolat din ţigările lui tatsu, care le primea de la o fostă iubită care fugise-n America.
    ( Dacă-mi permiteţi, continuare pe http://varanus-varanus.blogspot.com)

  4. Vai,cata dreptate ai ! Am descoperit recent blogul si din cat am reusit sa citesc pana acum constat ca-mi redai gandurile; este f. relaxant caci uneori ma banuiesc ca raman in urma vremurilor…

  5. Pai, baaaaai, astia de azi, sportivii lu’cucu, numai eu stiu cate note proaste si cate absente am primit numai pentru ca-mi reprezentam scoala pe ici pe colo…
    Eheeeei, daca era pe vremea noastra…pe vremea mea, nici sa intre in sala de sport, nu aveau voie, cu stiinta pe care o au acum.

  6. Pe Nistor îl cam ia valul. Am auzit şi io aberaţia aia. Io la afirmatia: „Există în societatea noastră o inflaţie de diplome fără acoperire.” vreau să spun ceva.
    Am avut ocazia să lucrez într-o instituţie de stat. Acolo toţi au diplome universitare. 90% îs bătuţi în cap de-a dreptul! Culmea-i că au impresia că diploma aia cumpărată de la aprozar le dă automat şi competenţe. Te doare capu’! Mă bucur că mi-am dat demisia.
    Nevastă-mea-i complexată că n-are diplomă. Pentru aia conduce o echipă. Şi asta de vreo 4 ani. „Decît” că la o multinaţională. Din întîmplare firma cu cel mai mare capital străin din Sibiu.
    Banzai!

  7. Mare dreptate ai, prietene…
    Dar de la un imbecil ca Nistor, ma asteptam la asa ceva…
    Declaratia sre insa si un usor caracter politic, invidia ca educatia este condusa de un alt sindicat decit al sau…

  8. Ca principiu, absolut de acord cu dumneata, maestre. Ce ma deranjeaza e gandirea asta intoarsa cu capul in jos. Daca vrem sa avem diplome care sa insemne ceva (respectiv certificari acordate intr-un sistem de evaluare in care putem avea incredere), trebuie sa incepem prin a face sistemul ala capabil de a produce intai calitatea si abia pe urma de a o certifica. Nu vad, in acest context, pentru care motiv cei care fac sau incearca sa faca ceva pozitiv cu viata lor, dedicandu-si timpul sportului de orice fel (dincolo de reusita lor competitionala), ar trebui sa fie dezavantajati comparativ cu celelalte loaze, care prefera sa piarda timpul in fata pc-ului sau pe maidanele patriei. Pentru ca, atata vreme cat tot sistemul e o farsa (ceea ce stim cu siguranta ca e), nu inteleg de ce ne legam taman de actul final, acela in care, in aceeasi piesa de teatru, toata lumea primeste bucata de hartie pe care scrie „Diploma”. Si de ce, daca tot e sa nedreptatim pe cineva in privinta actului final, aceia sa fie taman cei care, dupa cum ziceam mai sus, incearca totusi sa faca ceva cu viata lor, spre comparatie cu ceilalti colegi de generatie.

    • Nu văd în ce constă nedreptatea, monşer. Li se cere fix ce li se cere şi celorlalte loaze; repet, e vorba de şcoală nu de dat în minge. Altfel, de ce să nu mergem mai departe cu ideea? Şi, ca să nu-i neîndreptăţim pe cei neantrenaţi, la meciurile de box, de exemplu, să aibă şi nea Sile voie în ring cu ranga, că el nu s-a antrenat.

  9. Ministrul educatii face un cadou pre-decembrist sindicatelor: cotizatia sindicala trecuta direct pe statul de plata la profesorilor. Dl. Liviu Pop e prea tinar ca sa fi „beneficiat” de aceasta obligativitate pe vremuri. Eu unul am zis mersi sa fiu eliberat de ea, si de altele asemenea, in decembrie ’89. Am stat prea mult in tara asta, nu?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...