AcasăRabbi ziceDemocrăţeii

Democrăţeii

Când ne-am decis să optăm pentru modelul ăsta tâmpit de uninominal, pe care n-aveţi decât să-l numiţi pur, dacă asta vă face bine la ficat, a cam devenit limpede că, pentru noi, democraţia e plicticoasă ca filmele scandinave. De fapt nu „ne-am decis”, că pe mine nu m-a întrebat nimeni- dacă m-ar fi întrebat, avea ocazia să înveţe câteva înjurături noi. Au decis ei, cărturarii, erudiţii, pustnicii, asceţii, ăştia care populează Parlamentul. Încă din felul în care s-a luat această decizie devenise evident că democraţia ne strânge ca elasticul de la chiloţi.

Pedelicii şi-au impus damblaua asta pentru alegerile locale. Useliştii, ai dracului democraţi şi ei, au împins porcăria şi la alegerile parlamentare. Apropos, la toamnă lucrurile pot deveni extrem de interesante. Mă încumet să spun că ştiu cine va alcătui viitoarea opoziţie: PNL, PC şi PDL. Pe baza sistemului uninominal şmecherit,  e foarte posibil ca USL, valorificând actuala tendinţă, să câştige alegerile lejer, obţinând mult peste 70% din mandate. Cu doar puţin peste 50% din voturi este foarte posibil ca USL să obţină între 70 şi 80 % din mandate. Situaţie în care PSD ar putea deveni nu cel mai important partid parlamentar, ci deţinătorul majorităţii absolute. Mai cu o cârpeală de colo, mai cu un traseist, e perfect posibil ca PSD să îşi asigure majoritatea absolută. Repet, sistemul de vot face ca o astfel de situaţie să fie perfect posibilă. Ori, ajunşi în această situaţie, cam cât timp credeţi că vor fi dispuşi pesediştii, aşa cum îi ştiţi, să mai  împartă grisina cu amărâţii ăia de liberali şi conservatori? Om vedea.

Bun. Avem două aserţiuni pe care trebuie să le împac:

a) este datoria ta, ca cetăţean responsabil, să votezi!

b) este datoria ta, ca cetăţean responsabil, să fii informat în legătură cu candidaţii!

Acum, ambele teze de mai sus fiind admise, ca un cetăţean responsabil, m-am informat. Şi duminică aş avea de ales între: un derbedeu, un borfaş, un escroc, un imbecil, un şmenar şi mai mulţi cocălari. Totuşi, e datoria mea, ca cetăţean responsabil, să votez. Mi s-a tot dat cu spray-ul ăsta prin cartier şi mi-am însuşit materia. Aleg derbedeul? Şi după aia caut o teslă ca să închei exerciţiul democratic?

Ăia născuţi în generaţia mea au fost porecliţi, fără vina lor, decreţei. Ăştia care se nasc acum, vai de curul lor, se pot lejer numi democrăţei. Să vedem cine râde acum.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Cât contează votul tău dacă bunica (decedată din ’89) e de fiecare dată pe listele de votare și – deși s-au făcut reclamații – sunt convins că nu e acolo „din întâmplare”? De curioși, când mergeți la vot căuta-ți-vă rudele moarte pe liste. S-ar putea să aveți niște surprize.

  2. USL-ul o sa castige in toamna,asa ca nu vad cum o sa apare PSD-ul separat.Daca PSD-ul face asa ceva fata de PDL,dupa patru ani o sa i se pare ca a fost foarte mare.Teoria asta si cu presedintele viitor,etc este „made” PDL ,”Baga dixit”care in disperarea lui spera ca daca vorbesti despre ceva si-ti doresti foarte tare , se v-a si intampla.Din pacate singurul lucru ce se v-a intampla este ca se vor foii in tomberonul istoriei unde vor zace,si bine inteles si in puscariile patriei fie ei bine cazati.

  3. Eu cred ca politica nu e pentru toti. Si mai cred ca politica nu e pentru toti „oamenii politici”. Punct.
    La mine, dilema e… trilema, ca-s trei Doamne, si toti trei, vorba aia. La tine, putina-i mai mare :))

  4. PSD şi PNL+PC au acelaşi număr de candidaţi, iar într-un sistem proporţional asta ar însemna acelaşi număr de parlamentari. Dar cu modelul ăsta tâmpit (de acord!) e posibil să nu fie aşa. Însă dezechilibrul trebuie să fie prea mare ca din 70% să se împartă 50-20 în favoarea unei componente. Peste 50% la PSD ar însemna că PSD-iştii vor fi geniali iar liberalii idioţi atunci când vor negocia care candidează unde. Că USL se va rupe la un moment dat e clar şi evident, dar nu cred că foarte curând. În condiţiile date şi având în vedere ce urmează, un guvern perceput ca unul „de uniune naţională” e avantajos pentru toţi useliştii. Dacă PSD sau PNL ar guverna singure s-ar sparge toate în capul lor. Ceea ce va sparge USL este una din două: succesul economic sau apropierea următoarelor alegeri parlamentare. Cum economia n-o să meargă mult mai bine, probabil că USL va rămâne până prin 2015.

    Informarea are întotdeauna o componentă subiectivă. Sunt convins că nu toţi candidaţii merită în aceeaşi măsură epitetele pe care le-ai dat. Dar tu vezi asta în ei pentru că asta vrei să vezi. Sunt mulţi, periculos de mulţi oameni în România care gândesc aşa, în fond aşteaptă „salvatori” curaţi şi virtuoşi – sau „îngeri” cum le spune Oprescu. Şi din când în când se lasă convinşi de câte un demagog că el e îngerul aşteptat. Băsescu a avut un succes enorm mizând pe asta. Mult inferiori, MRU şi Nicuşor Dan au făcut de râs snobimea intelectuală din Bucureşti şi aiurea. Tu te laşi mai greu convins, dar dacă asta vrei până la urmă asta obţii.

    • Alegerile locale vor fi o excelentă ocazie pentru a observa cât adevăr este în temerile mele. Luăm, de exemplu, candidaturile pentru Bucureşti. Sau facem socotelile la nivel naţional.

  5. Vom vota in acelasi oras. Desi este impropriu spus, caci eu nu o voi face. Tot derbedeul borfas va fi la carma. Iar asta ma tem ca se va intampla pana cand va hotari ca nu mai doreste sa candideze. Cat despre rupere, fireste ca este extrem de posibila, chiar si inainte de a disparea singurul numitor comun real care este Jos Basescu. Mai nou, un domn care candideaza in Navodari pentru nu’sh ce functie nici nu s-a mai obosit sa mentioneaza ca el ar candida din partea USL, ci direct PSD. Si-aici bag sama ca este cu inghitit broaste…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...