Post coitum

Până la ora asta v-aţi săturat, probabil, de analize, comentarii, mârâieli, şuierături, bârfe, semne obscene, pantomimă, articole şi orice altceva are legătură cu alegerile de duminică. Adică şi locale şi cu banii luaţi. Deşi n-a candidat, Geoană şi-a arătat faţa pe la Cluj, unde un candidat chefuia duminică seara, fericit că a câştigat, iar a doua zi făcea contestaţie, scandalizat că a pierdut.

Primul lucru care trebuie observat, în orice comentariu legat de electoreala de duminică, este acela că USL a câştigat obscen de multe mandate. Sistemul de vot i-a fost de mare folos. E perfect posibil ca la un vot în două tururi rezultatul USL să fi fost şi mai bun, dar astea sunt doar omideli. A doua observaţie care se impune este aceea că, încă o dată, rezultatele furnizate de exit poll-urile au fost total aiurea.

O chestie care m-a scos din sărite a fost repetata invocare a „votului politic”. Atât fosta cât şi actuala opoziţie au ţinut-o langa cu votul uninominal, explicând cât de sănătos este pentru rinichi să votezi persoana şi nu partidul, dar în cele din urmă, în toate evaluările, s-a repetat mereu referirea la votul politic – adică votul pentru partide. USL-ul ca să arate că roiurile de alegători şi-au făcut stup în livada lor, pedeliştii ca să se vaite că armatele de dăunători le-au distrus lor răsadurile.

La acest moment avem nişte scoruri despre care putem discuta. USL a adunat aproximativ 50% din voturi, PDL aproximativ 21%. Iar PPDD e, aşa cum am tot spus-o, doar un banc cretin, cu termen de valabilitate redus. Obiectiv vorbind, la votul politic nici scorul USL nu e fenomenal, nici rezultatul PDL nu e atât de catastrofal. Dar sistemul de vot a făcut ca, pe baza acestor voturi, la distribuţia mandatelor, USL să preia, practic, controlul în 35 de judeţe.

Trebuie remarcat, totuşi, că numele cele mai controversate, dintre aleşii locali ai PDL ( partidul primarilor, hă?), au reuşit să-şi păstreze mandatele: Pinalti, Falcă, Hava. Sau să şi le recâştige, cum e cazul lui Boc. Excepţia notabilă este Flutur. Pentru ceea ce se va întâmpla mai departe în PDL are o mare importanţă că nucleul băsist al partidului a reuşit să o mai cârpească, pe ici, pe colo. Cât va cântări asta, în raport cu dezastrul de la Bucureşti, rămâne de văzut. Moftul demisiei Elenei Udrea e doar încă o mână de ajutor primită de Boc, de la Cotroceni, în lupta cu Vasile Blaga.

Povestea de la Cluj ar merita o discuţie separată. Boc şi pedeliştii lui vor folosi această „victorie” ( obţinută în aceeaşi manieră ca victoria lui Băsescu din 2009) ca să încarce flaşneta, repetând la nesfârşit că foarte responsabilul electorat clujean a înţeles şi apreciat, desigur, sacrificiile făcute de Boc, măsurile luate de el ca premier, etc. etc. etc.

Mai trebuie, desigur, pomenită victoria Olguţei Vasilescu, la Craiova. O victorie cu adevărat remarcabilă, pentru care Olguţa trebuie felicitată. Nu e de colo să baţi un ditamai baronul, dar mai ales nu e de colo să fii prima femeie primar de mare oraş. Şi asta în Oltenia!

E adevărat că votul a avut o componentă emoţională puternică. S-a votat negativ, s-a votat din resentiment. A fost ca o răbufnire de furie. Şi pentru USL ar fi bine ca răbufnirea aceasta să nu se fi epuizat acum. O regulă elementară spune că inamicul pe care nu l-ai nimicit se poate oricând ridica şi veni peste tine. Cei de la USL omit asta şi au lăsat PDL-ul în viaţă. Tăvălit, umilit, dar în viaţă. Iar asta ar putea complica lucrurile la toamnă, când se duce adevărata bătălie. Bătălie pe care cei de la PDL, dar mai ales Traian Băsescu, nu au abandonat-o niciodată.

Aş mai adăuga două observaţii, înainte de a încheia. E perfect că PDL şi-a primit meritata tăvăleală. Totuşi este bizar să salutăm ca pe o mare victorie a democraţiei conservarea în funcţii a baronilor de altă culoare, că se numesc Oprişan, Mazăre sau altfel. Şi mai observ ceva: la PSD e o luptă aproape făţişă între vechea şi noua gardă. Lucrul ăsta, mai devreme sau mai târziu, se va lăsa cu victime.

Asta e.