AcasăOy-oy!Non idem est...

Non idem est…

În politică se vorbeşte o altă limbă, la care simplii pietoni, chiriaşii ştampilei nu au acces. Lucrurile simple, în aparenţă, capătă în limba politicianului un enunţ nou. Totul e susceptibil de interpretare şi totul e insinuare. Virgula e o codoaşă bătrână şi acrită, ghilimelele nişte clevetitoare isterice, semnul exclamării un scandalagiu.

Dacă luăm, pentru exemplificare, un enunţ simplu, concret, de impecabilă acurateţe:

Această propoziţie are cinci cuvinte.

Pentru noi, ceilalţi, enunţul e simplu, nu mai admite comentarii, nuanţări, alterări, interpretări, schimonosiri. Ei bine, în politică nu e deloc aşa. În funcţie de partidul în curtea căruia îşi parchează limuzina, politicianul are propria sa viziune asupra acestei propoziţii.

Demagogul: Această propoziţie are şase cuvinte!

Radicalul: Această propoziţie are cuvinte!

Naţionalistul: Această propoziţie are cinci cuvinte româneşti! (… şi s-au făcut şase, deci demagogul începe să aibă dreptate)

Insinuantul: Această propoziţie…

Reformatorul: Aceste cinci cuvinte alcătuiesc propoziţia.

Opozantul: Această propoziţie are cinci cuvinte?

Udemeristul: Acest propoziţie are cinci cuvântul.

Otevistul: Această propoziţie are doar cinci cuvinte pentru că restul au fost furate de la popor, dar noi vom veni înapoi şi vom da câte 20.000 de cuvinte la fiecare cetăţean.

Politicianul de dreapta: Această propoziţie deţine cinci cuvinte.

Politicianul de stânga: Această propoziţie are cinci cuvinte. Dar doar unii privilegiaţi se pot bucura de ele.

Boc: Aceastăpropoziţiarecincicuvinteşiarputeafichiarmaimultedacăprogramul… etc.

Băsescu: Dacă vreţi vă număr eu cuvintele şi vedem că nu sunt cinci. Hăhăhă.

EBA: Această cuvinte are cinci.

Vanghelie: Această, deci, propoziţie care este are, deci, cinci cuvinte, ca să fie clar!

Crin Antonescu: Această propoziţie…  şi vreau să mă fac bine înţeles şi de către colegii domnului Boc, şi de către armatele de lăudători ai domnului Băsescu, care seară de seară nu au altceva de făcut, la televiziunea publică, decât să verifice la ce oră se trezeşte Antonescu, această propoziţie are cinci cuvinte, domnilor! Cinci cuvinte! Şi va avea cinci cuvinte indiferent ce veţi face! Iar cetăţenii vă vor demonstra asta la urne.

Becali: Şi ce dacă are cinci cuvinte? Îmi bag … în cuvintele voastre şi în propoziţia voastră.

Gheorghe Ştefan: Aşastî prohopoziţii ari şinşi di şelea… cuvinti.

Elena Udrea: Eu am să mă informez şi promit să vă comunic câte propoziţii are acest cuvânt.

FMI: Această propoziţie are prea multe cuvinte.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

18 Comments

  1. Foarte foarte savuros!
    Dacă îmi e permis să adaug: FMI: V-am dat cinci cuvinte împrumut, acum vrem dobânda! Ce, vreți mai multe cuvinte ca să dați înapoi? Păi vă mai dăm câteva dar vedeți cine le fură că le vrem înapoi. Cum de unde? De la oameni!
    Victor Ponta: În primele 24 de ore ale mele ca premier veți vedea că propoziția aceasta are cinci cuvinte!

  2. Vadim:Bă, la cât de hoţi sunt ăştia, sunt în stare să ne lase şi fără propoziţia asta.
    Şi uite aşa, îmi dai motiv de gândire pentru tot restul zilei.

  3. Maresalul,
    in varianta moldoveneasca: ”Strajeri, va poruncesc: pasiti vadu`! ”
    Octavian Goga: ” Mustul care fierbe. Fierbi? FIERBI!!!!”
    Ceausescu: ” Stati linistiti la locurili voastre!”…………..

  4. politica e cea mai mare curva .dupa cum stii lb. romana are cuvinte ce pot avea mai multe intelesuri si mai depinde si de felul cum le rostesti asa ca pot exista f.multe interpretari toate tinind de inteligenta celui ce asculta sau citeste

  5. Sorin Oprescu: Propoziţia asta a dovedit că poate să aivă cinci cuvinte.

    Nicuşor Dan: Propoziţia ar fi putut să aibă doar trei cuvinte, dar Primarul General a contractat şi plătit una de douăzeci de cuvinte din care, după cum se vede, au rămas doar cinci, complet inutile.

    Plenul Comisiei Europene: Vă mulţumim pentru prezenţa la aceasta reuniune care a reusit să stabilească ferm un punct de vedere comun asupra faptului că ne aflăm în faţa unei propoziţii. Propun ca, dupa ce comisiile de specialitate vor verifica în ce măsură este conformă regulamentelor Uniunii, să ne reîntâlnim în luna octombrie la Lisabona pentru a vedea de unde provin cuvintele şi de a stabili un calendar pentru numărarea lor în perioada 2013-2016.

  6. MONICA MACOVEI, IMPLICATA IN “CURATAREA” PIETEI UNIVERSITATII DE PROTESTATARI, IN 13 IUNIE 1990

    In 13 iunie 1990, Monica Macovei era procuror la Procuratura sectorului 1 Bucuresti. A facut parte din grupul de procurori implicati in 13 iunie 1990, in “supravegherea” retinerii, imbarcarii in autobuzele Politiei si transportarii la unitatea de jandarmi de la Magurele a protestatarilor aflati in Piata Universitatii, in cadrul celebrei actiuni de “curatare a locului”.

    Monica Macovei s-a deplasat, deopotriva cu alti procurori (unii, de la Procuratura Municipiului Bucuresti- precum Alexandru Tuculeanu, Cornel Popescu, Emil Dinu) la unitatea de jandarmi de la Magurele pentru a “supraveghea bunul mers” al lucrurilor.
    In acea actiune, Monica Macovei a fost colaboratoarea generalului Corneliu Diamandescu (in epoca, seful IGP) – cel care ii raporta ministrului Chitac “am dat foc autobuzelor, conform intelegerii”- si cu generalul Batlan (seful Politiei Capitalei) – cel care declara despre protestatarii revoltati ca sunt “scursură din întreaga ţară, rebut social, canalii”.

    Monica Macovei avea sa declare, ulterior, ca la unitatea de jandarmi de la Magurele era liniste si pace, retinutii nu prezentau urme de volenta si ca, in calmul general, dadeau declaratii “la mese” supravegheati (amical, s-ar deduce din tonul procuroarei Macovei) de politisti.
    Iata ce afirma Monica Macovei referitor la acel moment: “13 iunie 1990. Eram procuror la fosta Procuratura a sectorului 1 si, impreuna cu alti doi colegi de la aceeasi unitate, am fost trimisi la Unitatea Militara de la Magurele (…) La Magurele, am vazut ca cei ridicati din Piata Universitatii stateau la mese si scriau declaratii sub supravegherea unor politisti. Nu am vazut nici un act de violenta”.

    Orice comentariu este de prisos!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....