În politică se vorbeşte o altă limbă, la care simplii pietoni, chiriaşii ştampilei nu au acces. Lucrurile simple, în aparenţă, capătă în limba politicianului un enunţ nou. Totul e susceptibil de interpretare şi totul e insinuare. Virgula e o codoaşă bătrână şi acrită, ghilimelele nişte clevetitoare isterice, semnul exclamării un scandalagiu.
Dacă luăm, pentru exemplificare, un enunţ simplu, concret, de impecabilă acurateţe:
Această propoziţie are cinci cuvinte.
Pentru noi, ceilalţi, enunţul e simplu, nu mai admite comentarii, nuanţări, alterări, interpretări, schimonosiri. Ei bine, în politică nu e deloc aşa. În funcţie de partidul în curtea căruia îşi parchează limuzina, politicianul are propria sa viziune asupra acestei propoziţii.
Demagogul: Această propoziţie are şase cuvinte!
Radicalul: Această propoziţie are cuvinte!
Naţionalistul: Această propoziţie are cinci cuvinte româneşti! (… şi s-au făcut şase, deci demagogul începe să aibă dreptate)
Insinuantul: Această propoziţie…
Reformatorul: Aceste cinci cuvinte alcătuiesc propoziţia.
Opozantul: Această propoziţie are cinci cuvinte?
Udemeristul: Acest propoziţie are cinci cuvântul.
Otevistul: Această propoziţie are doar cinci cuvinte pentru că restul au fost furate de la popor, dar noi vom veni înapoi şi vom da câte 20.000 de cuvinte la fiecare cetăţean.
Politicianul de dreapta: Această propoziţie deţine cinci cuvinte.
Politicianul de stânga: Această propoziţie are cinci cuvinte. Dar doar unii privilegiaţi se pot bucura de ele.
Boc: Aceastăpropoziţiarecincicuvinteşiarputeafichiarmaimultedacăprogramul… etc.
Băsescu: Dacă vreţi vă număr eu cuvintele şi vedem că nu sunt cinci. Hăhăhă.
EBA: Această cuvinte are cinci.
Vanghelie: Această, deci, propoziţie care este are, deci, cinci cuvinte, ca să fie clar!
Crin Antonescu: Această propoziţie… şi vreau să mă fac bine înţeles şi de către colegii domnului Boc, şi de către armatele de lăudători ai domnului Băsescu, care seară de seară nu au altceva de făcut, la televiziunea publică, decât să verifice la ce oră se trezeşte Antonescu, această propoziţie are cinci cuvinte, domnilor! Cinci cuvinte! Şi va avea cinci cuvinte indiferent ce veţi face! Iar cetăţenii vă vor demonstra asta la urne.
Becali: Şi ce dacă are cinci cuvinte? Îmi bag … în cuvintele voastre şi în propoziţia voastră.
Gheorghe Ştefan: Aşastî prohopoziţii ari şinşi di şelea… cuvinti.
Elena Udrea: Eu am să mă informez şi promit să vă comunic câte propoziţii are acest cuvânt.
FMI: Această propoziţie are prea multe cuvinte.
Foarte foarte savuros!
Dacă îmi e permis să adaug: FMI: V-am dat cinci cuvinte împrumut, acum vrem dobânda! Ce, vreți mai multe cuvinte ca să dați înapoi? Păi vă mai dăm câteva dar vedeți cine le fură că le vrem înapoi. Cum de unde? De la oameni!
Victor Ponta: În primele 24 de ore ale mele ca premier veți vedea că propoziția aceasta are cinci cuvinte!
Oana Roman: Aceasta propozitie are cinci cuvinte, eu v-am cerut una cu de toate!
Meserie, maitre, dar l-ai omis pe MRU.
Vadim:Bă, la cât de hoţi sunt ăştia, sunt în stare să ne lase şi fără propoziţia asta.
Şi uite aşa, îmi dai motiv de gândire pentru tot restul zilei.
Ponta: Sa pastram propozitia doar de 5 cuvinte, sa nu poluam fonic.
Maestre, ai uitat ca si alegatorului obisnuit are niste cuvinte de spus in politica: Ce cuvinte? Care propozitie? Da ceva propozitia aia, ca io altfel nu votez cu ea.
🙄
Ce inteleg eu pulimea din cuvintele politrucilor ,vedeti ma sus !!!. 💡
magnific 🙂
Maresalul,
in varianta moldoveneasca: ”Strajeri, va poruncesc: pasiti vadu`! ”
Octavian Goga: ” Mustul care fierbe. Fierbi? FIERBI!!!!”
Ceausescu: ” Stati linistiti la locurili voastre!”…………..
politica e cea mai mare curva .dupa cum stii lb. romana are cuvinte ce pot avea mai multe intelesuri si mai depinde si de felul cum le rostesti asa ca pot exista f.multe interpretari toate tinind de inteligenta celui ce asculta sau citeste
Sorin Oprescu: Propoziţia asta a dovedit că poate să aivă cinci cuvinte.
Nicuşor Dan: Propoziţia ar fi putut să aibă doar trei cuvinte, dar Primarul General a contractat şi plătit una de douăzeci de cuvinte din care, după cum se vede, au rămas doar cinci, complet inutile.
Plenul Comisiei Europene: Vă mulţumim pentru prezenţa la aceasta reuniune care a reusit să stabilească ferm un punct de vedere comun asupra faptului că ne aflăm în faţa unei propoziţii. Propun ca, dupa ce comisiile de specialitate vor verifica în ce măsură este conformă regulamentelor Uniunii, să ne reîntâlnim în luna octombrie la Lisabona pentru a vedea de unde provin cuvintele şi de a stabili un calendar pentru numărarea lor în perioada 2013-2016.
+1 Demential!!! 😆
Super ideea, dincolo de faptul ca pe unele le-ai nimerit la mare fix, insa ideea ce-ti veni merita pretuirea cuvenita 🙂 Si da, FMI, de obicei, intr-un fel sau altul, inchide… gura. Punct.
Daca esti bugetar propozitia a ramas cu doar patru cuvinte si daca esti pensionar se presupune ca un cuvant trebuie sa iasa pe cale naturala din sistem.Iar pentru ideea ta un singur cuvant: bravoooo!
Sa me amuzam.
Serios!
http://www.youtube.com/watch?v=2oHpmzpe-sY
MONICA MACOVEI, IMPLICATA IN “CURATAREA” PIETEI UNIVERSITATII DE PROTESTATARI, IN 13 IUNIE 1990
In 13 iunie 1990, Monica Macovei era procuror la Procuratura sectorului 1 Bucuresti. A facut parte din grupul de procurori implicati in 13 iunie 1990, in “supravegherea” retinerii, imbarcarii in autobuzele Politiei si transportarii la unitatea de jandarmi de la Magurele a protestatarilor aflati in Piata Universitatii, in cadrul celebrei actiuni de “curatare a locului”.
Monica Macovei s-a deplasat, deopotriva cu alti procurori (unii, de la Procuratura Municipiului Bucuresti- precum Alexandru Tuculeanu, Cornel Popescu, Emil Dinu) la unitatea de jandarmi de la Magurele pentru a “supraveghea bunul mers” al lucrurilor.
In acea actiune, Monica Macovei a fost colaboratoarea generalului Corneliu Diamandescu (in epoca, seful IGP) – cel care ii raporta ministrului Chitac “am dat foc autobuzelor, conform intelegerii”- si cu generalul Batlan (seful Politiei Capitalei) – cel care declara despre protestatarii revoltati ca sunt “scursură din întreaga ţară, rebut social, canalii”.
Monica Macovei avea sa declare, ulterior, ca la unitatea de jandarmi de la Magurele era liniste si pace, retinutii nu prezentau urme de volenta si ca, in calmul general, dadeau declaratii “la mese” supravegheati (amical, s-ar deduce din tonul procuroarei Macovei) de politisti.
Iata ce afirma Monica Macovei referitor la acel moment: “13 iunie 1990. Eram procuror la fosta Procuratura a sectorului 1 si, impreuna cu alti doi colegi de la aceeasi unitate, am fost trimisi la Unitatea Militara de la Magurele (…) La Magurele, am vazut ca cei ridicati din Piata Universitatii stateau la mese si scriau declaratii sub supravegherea unor politisti. Nu am vazut nici un act de violenta”.
Orice comentariu este de prisos!
[…] ce veţi face! Iar cetăţenii vă vor demonstra asta la urne”. O singură situație a uitat Rabbi, politicianul evreu: „Această propoziție are cinci cuvinte. […]
Erata la versiunea otv: aceasta propozitie are decat (cinci) cuvinte