Dacă aţi văzut meciul de aseară al Greciei, împotriva Rusiei, v-ar putea fi puţin mai uşor să înţelegeţi ce se întâmplă azi, la alegerile generale din Grecia. Aseară grecii au jucat urât, au tras de timp în modul cel mai jalnic, s-au tăvălit văicărindu-se la faulturi imaginare, au făcut un circ întreg la fiecare minge, aşteptând trecerea timpului, asta după ce în final de repriză întâi au reuşit un gol norocos. I-au trimis pe ruşi acasă. Financiar, pentru organizatori, asta e o catastrofă. La turneul final se aflau câteva zeci de mii de ruşi, veniţi să-şi susţină echipa, şi doar câteva sute de greci. Rusia era o echipă evident mai bună, dar aflată într-o zi tare proastă. Nimic n-a contat. Grecii au vrut să se califice, în ciuda oricăror socoteli. Şi aşa au făcut.
Acum, revenind la alegerile de acolo, există două opţiuni: una care ar conveni nucleului dur al UE şi una care ar da satisfacţie, pe termen scurt, tradiţionalei căpoşenii greceşti. Sunt aproape convins că grecii vor opta pentru cea de a doua. Ieşirea Greciei din zona euro sau chiar din UE, din perspectiva multor greci, e mai degrabă o problemă a UE şi a zonei euro şi mult mai puţin a lor. Pentru mulţi greci, bună parte din responsabilitatea pentru actuala stare de lucruri aparţine băncilor nemţeşti şi franţuzeşti care îşi fac de cap în Grecia. Adăugaţi la asta întâlnirea dintre aroganţa nemţoaicei Merkel şi încăpăţânarea grecilor.
Angela Merkel conduce cea mai importantă forţă a UE şi e conştientă de asta. Asta o face să creadă că are întotdeauna dreptate – şi de multe ori nu are. Germania e motorul Europei, deci toţi ceilalţi, în viziunea doamnei Merkel, trebuie să facă întocmai precum dictează Germania, adică ea, madam Merkel. Fie că e vorba de Marea Britanie, Italia, Spania, Irlanda sau Grecia. Pentru că, să nu uităm, Grecia nu e prima ţară care are o problemă cu madam Merkel.
Marile cancelarii occidentale au oferit o explicaţie simplistă pentru criza greacă: grecii sunt puturoşi, corupţi, cheltuitori şi nu-şi plătesc impozitele. Explicaţia a fost preluată, cu suspect entuziasm şi nesănătoasă lipsă de discernămănt, de presa occidentală şi impusă cu valoare de adevăr. Poate grecii nu sunt cei mai harnici dintre europeni, desigur, corpuţia atinge cote îngrijorătoare la ei, neplata impozitelor a devenit, mai ales recent, o problemă în Grecia. Totuşi, aceasta e doar o parte ( nu cea mai importantă) a explicaţiei. Celebrul ajutor acordat de UE statului grec a fost înghiţit pe nemestecate, în cea mai mare parte, de către băncile germane(mai ales) şi cele franţuzeşti. După modelul de la noi, al celor 20 de miliarde de euro împrumutate de Băsescu de la FMI. Asta uită să spună doamna Merkel.
Ce va urma, totuşi? În ultimele zile, tonul declaraţiilor de la Berlin a depăşit cu mult cota politeţii. Ameninţările făţişe, de tot felul, nu au lipsit. Grecii, foarte probabil, vor vota ca şi data trecută. Ce vor face restul statelor UE? Vor adopta sancţiunile cu care au tot ameninţat Grecia? Vor exclude Grecia din zona euro? Pentru Grecia, revenirea la moneda proprie ar putea fi, pe termen mediu şi lung, un lucru pozitiv, dar atunci zona monetară euro va avea o problemă majoră. Pentru că Spania se simte şi ea rău, Portugalia nu e în cea mai bună formă, Irlanda boleşte de mult, Italia nu o duce grozav. Iar super-motorul economic al Europei, Germania, şi-ar putea vedea propria prosperitate aflată în dificultate, într-o piaţă comună prăbuşită. Avantajul resurselor energetice ieftine, obţinute prin aranjamente bilaterale cu Rusia, ar putea să nu mai însemne mare lucru.
Orice ar fi, ceea ce vedem că se întâmplă acum arată cum nu se poate mai bine adevărata imagine a „Europei unite”.
Am scris și eu un pic despre „drumul Europei”, dacă mi-e permis un link: http://egoistic.ro/2012/05/drumul-european/
Nu cred ca o sa iasa Grecia din zona euro. N-or lasa nemtii si englezii sa le fuga investitia din mina.
E gata! Formeaza Samaras guvern. E bine. Decat Tsipras ala, mai bine astia.
Cateodata, mai ca ma bantuie gandul nebun cum ca Germania, „incorsetata” timp de decenii in Comunitatea Europeana, are de fapt dorinta secreta de a scapa de acest corset fratesc.
Si, daca Germania nu poate iesi, poate ca nu ar fi asa de rau sa se slabeasca balamalele stabilimentului european incepand cu marginile, nu-i asa?. Pana s-o rupe! Cu atat mai mult cu cat, pe arsita asta economica, nemtii pot iesi la cumparaturi bune si ieftine in toata Europa. Ce moment mai bun ar putea gasi?
Chiar vor nemtii sa fie parte a Uniunii Europene, sunt ei sinceri cand vorbesc de federatia europeana? Ar renunta ei la tot ce inseamna Deutschland? Si, daca nu sunt pregatiti pentru asa ceva, poate ca ar trebui sa privim altfel actualitatea.
Iata ca grecii nu sunt (in majoritate), asa iresponsabili cum ii credau unii. Rezultatele partiale arata o victorie stransa a Nea Demokratia, care, datorita sistemului electoral cu „bonus pentru castigator”, garanteaza, practic, deschiderea drumului catre un guvern cu majoritate stabila in Parlament.
Pe de alta parte, desi sunt de acord cu o parte din afirmatiile tale si iti impartasesc si lipsa de simpatie pentru actualul cancelar al Germaniei, anumitor lucruri trebuie sa li se spuna pe nume: nicaieri in Europa celor 15 (prefer sa exclud din discutie tarile intrate in 2004 si 2007 in Uniune), nivelul coruptiei, disfunctionalitatea administratiei si evaziunea fiscala nu ating nicaieri valorile inspaimantatoare din Grecia.
Problemele astea sunt cunoscute nu de ieri de azi si consecintele erau inevitabile. Ele sunt cauza pentru care Grecia a fost atinsa cel mai tare dintre toate tarile Uniunii, in momnetul in care a inceput recesiunea si lipsa de lichiditati care au condus la inceperea a ceea ce numim astazi „criza” economiei globale.
Cat priveste eficienta unor masuri draconice de austeritate bugetara, combinate cu o impovarare fiscala absolut crancena, discutia ramane deschisa. Parerea mea e ca nu poate fi asta solutia.
Ceea ce trebuie insa inteles, e simplu: cine da banul are dreptul sa ceara si muzica. Deocamdata cine da banul e reprezentat de Merkel. Asa ca Europa ar face bine sa se roage ca la alegerile din Germania, de la anul, sa ajunga voturile pentru o coalitie Social-Democrati cu Verzi la nivel federal.
Se pare deja ,ca s-a hotarat 🙂
Avand in vedere proliferarea extremismului in Grecia (si nu numai) si faptul ca a obosit si Europa sa mai fie sponsor, eu cred ca o sa iasa.Lasa ca vine China si-i salveaza.Dar nu plang eu de mila grecilor; ma gindesc insa cum ar fi fost sa fim noi in zona euro si ce flit ne luam din prima…
Grecia se afla in aceasta situatie in primul rand datorita celor care au pompat bani in ea, printre care si Germania. Fiecare si-a luat comisionul pana la urma……. si acum cica sunt nervosi ca nu mai au nici macar comisionul de unde–l lua.
Oricum vor mai urma cateva episoade gen Grecia, si pe urma ne facem toti chinezi.
Dani, sigur nu trebuie să-ţi pui ochelari? 🙂
Aritmetica simpla ,grecii 11 milioane toti ,in 2012 ,30% in stare de saracie rezulta 3,6 milioane de oameni nenorociti ,Datoria statului grec cit incape. Mai zilele trecute o stire mica spunea ca Grecia cumpara tancuri si arme cu ce bani ?, imprutati de la nemti ,francezi ,americani si treaba asta de cind lumea ,grecii ,romani si alti suntem datori vinduti ,noi pulimea ?, puturosi ,nesimtiti ,dar armele costa si obrazul subtire de conducator de stat sau gresesc ? . 🙄
Am făcut cîteva vizite prelungite în Germania. Nu prea am discutat politică cu nemţii, dar tangenţial am văzut că nu sînt încîntaţi nici de UE, nici de euro, nici de Merkel. Şi mai ales de faptul că Germania dă bani de pomană altora, în special Greciei. Ei muncesc serios, nivelul la care a ajuns Germania acum, de unde după război era la pămînt, se datorează hărniciei, inteligenţei şi seriozităţii poporului german. Nu pot decît să-i admir. Aş vrea să fim şi noi măcar pe aproape. Culmea e că potenţial am avea: ţara asta are resurse naturale, românii nu-s ( sau, mai precis, nu erau ) de felul lor nici proşti, nici leneşi. Dar naiba ştie ce blestem apasă asupra noastră de nu ne putem mobiliza. Fost-am şi-n ” calea răutăţilor „, e drept, avem şi multe Iude printre noi, şi totuşi… ce ne lipseşte ?!