Să spunem că mergi la Operă. Spectacol de gală, candelabre strălucitoare, covor roşu. Fireşte, ţi-ai pus smochingul, păşeşti cu o anume demnitate, nu poţi merge cu pasul împrăştiat, ca la meci. Nici nu poţi sta cu chiştocul în colţul gurii. Melodrama cântată, dacă ar fi ecranizată şi rostită cu ton normal, fără muzică, n-ar depăşi condiţia de telenovelă cretină, dar aici e cântată de nişte voci grozave, deci devine act de cultură. Iar tu te-ai îmbrăcat în smoching, cu papion ( fără niciun mesaj atârnat de nodul papionului), pantofi de lac în picioare. Te-ai şi pieptănat. Asemeni ţie alte smochinguri. Şi rochii complicate, într-o evocare aproape ostentativă a ideii de eleganţă. Lumina candelabrelor are stranii complicităţi cu savantele bijuterii care însoţesc rochiile de satin. La intrarea în teatru te întâmpină majordomi scrobiţi, înţepeniţi în fracuri, care te salută cu o reverenţă impecabil arcuită.
Apoi începi să observi lucruri curioase. Bărbatul grizonat, pe care smokingul se aşează impecabil, duce în cârcă o butelie. Mai încolo, tipul îmbrăcat în frac, cu vesta de atlas rotunjindu-se alene peste proeminenţa pântecului, are o rangă în mână. Altul are la subţioară o pompă de bicicletă. Abia acum începi să priveşti totul cu mai mare atenţie. Şi vezi alţii asemenea. Unul are un ciocan, altul o drujbă, un altul o greblă. O cucoană trage după ea un cărucior de butelii. O doamnă plinuţă, înghesuită într-o încurcată alcătuire de dantelă, are sub braţ, la subţioară, un ditamai borcanul cu castraveciori muraţi. O duduie înaltă, cu aer de divă insuficient remarcată poartă pe braţ, înfăşurat, furtunul de la aspirator. Vezi apoi un cuplu, aproape de senectute, păşind cu o anume solemnitate, la braţ; ea are un lighean în mâna dreaptă, el un ciocănel de şniţele, în mâna stângă. Un domn îşi duce, cu distincţie, acordeonul în spate.
Constaţi că toţi, absolut toţi cei prezenţi, sunt însoţiţi de ciudate accesorii. Saci cu cartofi, chei franceze, damigene, undiţe, roabe, baterii de chiuvetă, ceaune, găini ameţite, polonice. Vezi apoi că, pe lângă majordomii scrobiţi, mai există un neîncetat forfot al unor tipi nebărbieriţi, în salopete. Şi agitaţia zgomotoasă a unui batalion de femei de serviciu. Te simţi deodată angoasat, cuprins de un sentiment de inadecvare vecin cu panica. Îţi e greu să enunţi inadecvarea; nu mai ştii dacă tu sau ceilalţi sunt nepotriviţi cu locul şi prilejul. Până să te dumireşti iei câteva seminţe, pe care ţi le serveşte domnul în smoching, care tocmai trece împingând o roată de rezervă. Îţi aminteşti că ai, în buzunarul de la piept, un stilou. Îl scoţi. Întinzi mâna, demonstrativ. Îl ţii la vedere. Apoi începi să te plimbi printre ceilalţi, simţind că acum totul e în regulă.
Nici nu te mai deranjează că spectacolul nu mai începe. Şi nu va mai începe niciodată. Pentru că cei din orchestră se plimbă printre voi, cărându-şi răngile, furcile sau săpăligile. Nici nu mai contează că muzica nu se va mai auzi niciodată. Acum eşti între ai tăi. Şi vei continua să trăieşti ani mulţi, în holul Operei. Între cei asemeni ţie, care îşi poartă răngile cu demnitate.
Da ces astia zombi?
Exercitiu: bulangiu, bulangiu, bulangiii; damblagiu, damblagii, damblagiii; mahalagiu, mahalagii, mahalagiii; papionagiu, papionagii, papionagiii etc.
Cine spunea ca haina il face pe om ?
Daca asa e in holul operei, nici nu vreau sa ma gandesc ce o fi in culise…
despre asta vorbesti?
http://ciupico.com/2012/05/31/trouble-no-more/
Deh, nimeni nu este (numai) ce pare. Dvs. vedeti (si) dincolo de aparente. De-aici, in plictisul snob al unei seri la opera, nenumarate lumi isi deschid posibilitatile. Enjoy!
Te-am pierdut ,am o lingura de turnare in mina ??!!. 🙄
Al dracului de interesanta metafora, comparația și ce-o mai fi. Trebuie sa spun, pentru a nu știu cata oara, așa e, tată! Dar, ce facem? Ne tragem și noi câte-o rangă? Sau ne facem „rangă”, de ciudă? Sau ne retragem în peșteri, în speranța unor vremuri mai bune?
Alienarea devine generală, încet, dar sigur.
Şi nu mai e nimeni care să-i alunge din templu cu biciul.
ATENTIE LA SIMILITUDINILE INTRE SITUATIA LUI ADRIAN NASTASE SI SITUATIA LUI SORIN CRIVAT (2006)!
In iunie 20, 2012 la 3:15 pm (la prezenta sectiune) atrageam atentia asupra izbitoarelor, de fond, intre situatia lui Sorin Crivat (ajuns in inchisoare nevinovat, pentru a fi insistat ca dosarul “Armamentul” sa isi urmeaze cursul, in care era implicat si Traian Basescu- si a carui Anexa lamurea chestiuni- cheie din “Tigareta II”, care o implicau si pe Monica Macovei) si presiunile facute pentru incarcerarea lui Adrian Nastase in urma unei false vinovatii (falsul procurorilor fiind evident).
Sorin Crivat a fost asasinat in penitenciarul Codlea.
Sa mai amintesc faptul ca dosarul “Armamentul” (cu Anexa S-207, legata de “Tigareta II”- Anexa provocand mari tulburari celor mentionati in ea) a fost finalizat in perioada in care Adrian Nastase era prim ministru- dosarul trebuind doar sa-si urmeze cursul in 2005, cand, sub patronajul lui Traian Basescu si cu complicitatea Monicai Macovei- specifica criminalitatii organizate- dosarul a fost secretizat?
Ceilalti, care pana mai adiniorea dadeau semne ca incepusera sa-ti remarce imadecvarea, par sa-si fi revenit la forfota lor. Treci pe langa o oglinda si vezi cu coada ochiului secera pe care o tii, stangaci, intre degetul mare si cel aratator..
felicitări! o proză excelentă! nu am bucuria de a citi prea des o scriitură de o asemenea calitate.
„Rinocerii” 🙂
Şi vezi sus, la balcon, un cur de babuin ce se agită într-un cerc, în care sunt prinse alte siluete scrobite, în smoking şi purtătoare de papion, legănându-se lent. La un moment dat deţinătorul curului roşu se-ntoarce spre holul mare şi observi că e şi el spilcuit, în smoking impecabil, la gât cu papion, maimuţărind demnitatea şi sobrietatea cu mare… „distincţie”!