AcasăEconomie si gheseftExperţii lu' peşte

Experţii lu’ peşte

Guvernul de la Madrid cere sprijin autorităţilor europene pentru salvarea a 28 de bănci spaniole aflate în dificultate. Imediat după anunţul guvernului spaniol, agenţia de rating Moody’s vine şi retrogradează băncile respective. Totul limpede şi clar? Ia să vedem din nou: deci marea agenţie de rating, super bretonul expertizei financiare, uber-experţii finanţelor mondiale vin şi retrogradează nişte bănci după ce alea anunţă singure că sunt în rahat? Păi, în condiţiile astea îl fac expert în finanţe şi pe nea Stere. Şi îl pun să-şi deschidă agenţie de rating!

Dacă Moody’s era ceea ce se străduieşte să demonstreze că este, atunci retogradarea acelor bănci ar fi trebuit să aibă loc cu mult înainte ca ele însele să strige după ajutor. Ce evaluare e asta? Să fiu iertat, dar nu văd pe ce se bazează reputaţia marilor agenţii de rating, câtă vreme ele nu fac altceva decât să vină şi să constate ceea ce deja a văzut toată lumea. Teoretic, ratingul acordat ar trebui să fie rezultatul unei analize serioase, a unei cercetări temeinice şi să ofere o anume predictibilitate, mai ales pentru investitori. Practic, încă o data avem demonstraţia că instituţiile de rating nu sunt decât nişte golăneli, care – aşa cum s-a văzut de multe ori- fie nu au capacitatea reală de a face evaluări corecte, fie servesc interese deloc oneste. Până la urmă, ratingul agenţiilor de rating de cine este calculat?

Am mai spus-o şi în alte ocazii. E o tâmpenie să vorbeşti despre „experţi financiari”! Nu e actuala situaţie demonstraţia perfectă că nu există aşa ceva?

P.S. Încă ceva, că tot mi-am adus aminte. Acum 30-40 de ani, cei care îşi jucau banii la bursă erau numiţi chiar aşa: jucători la bursă. Formulare onestă şi perfect aecvată realităţii. Astăzi se numesc „investitori”.  Şi asta spune ceva.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. He, he, greutatea agentiilor de rating este data de greutatea celor care ii sponsorizeaza/patroneaza…

    Pe vremuri, jucatorii la bursa erau o parte bine definita a finantistilor. Astazi orice bancuta de cartier este investitor in hedge-uri globale.

  2. Dupa mizeria pe care au facut-o cele 3 mari agentii de rating cu AIG, totul e o gluma. Sa mentii rating AAA pana-n ziua falimentului ar trebui sa fie cel putin caz penal.

    Oricum, mie-mi place smardoiala dintre CE si agentiile lu’ peste (ma rog, ale Wall St. si Financial Times, ca s-o dau nitel si-n paranoia) pentru ca sunt curios cum se va finaliza. Roland Berger vad c-a iesit repede pe catwalk si-si defileaza propria agentie 100% europeana incercand sa le ia caimacul.

  3. Cateva exemple recente in care agentiile de rating cu buna stiinta au pastrat ratingul maxim desi firmele aveau serioase problemem financiare – Enron, Freddie Mac. De multe amenintarea cu un rating slab e folosit ca instrument de santaj.

  4. Inainte de caderea bancilor in SUA, milogii astia cu ratingul lor, contra unor sume considerabile, au dat triple A tuturor bancilor care erau deja in faliment. Asa ca sa ne mai scuteasca americanii, ca astia dau ratingul servind interesele americane. Sa nu uitam ca noua ne-au scazut ratingul pt ca Tariceanu nu a vrut sa ia imprumut de la FMI in 2008. Tare sau ce?

  5. Tariceanu, imi aduc aminte tam-tamul cu construitul autostrazii Bechtel. Se vehicula ideea ca Bechtel a luat banii si nu a construit nimic. De fapt nu erau bani. Cred ca la ora actuala Romania poate subzista fara bani din afara insa doar atat. Proiecte de infrastructura nu prea vad cum.

  6. @adelinailiescu

    S-au mai schimbat lucrurile si in US. In general bancile au doua componente, una care are de a face cu depozite de la populatie si alta care se implica in investitii. In general banii uteau fi folositi fara restrictii dintr-o parte in alta. Nu de mult s-au introdus restrictii, depozitele omului de rand nu mai pot fi folosite in investitii cu caracter speculativ. Acum bancile se plang de lipsa lichiditatilor mai ales ca leverage-ul (as folosi cuvinte romanesti dar nu stiu daca exista) este mult mai controlat acum. Le e teama.

  7. […] Am citit, am notat și cred că se naște o serie de întrebări. Avem așa, aici, în România: absolvenți de facultăți, cu diplome legale sau nu, și absolvenți de finanțe-bănci, economie, contabilitate, deci cam cu ce se ocupă ASE-ul, deși mai sunt câteva pe lângă această Academie. Apoi, sunt marketingării, managementării și CEO-uării. Și când tragem linie ce obținem? Șomeri cu denumirea specializări lor, dată de facultate, într-o limbă străină pe care mulți n-o știu decât la nivel minimal. […]

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...