Acasăcacatul in artaSandu Măligă

Sandu Măligă

Pe Sandu Măligă l-a luat miliţia de acasă într-o marţi dimineaţă. Nu i-au zis nimic. L-au urcat în dubă şi l-au dus. Nevastă-sa stătea mută, n-a îndrăznit să zică nimic; cum să te cerţi cu miliţia? Doar îl privea cu ochi mari, întrebându-l parcă: ce-ai făcut, Sandule. Nici în dubă nu i-au zis nimic. L-au băgat acolo şi l-au dus. Unul cu dinţi de aur şi ochii încrăciţi l-a întrebat, mormăit, să nu-l audă sergentul major: „Pentru ce te-au luat? Spring de tonă? Spring de buzunare?”. A ridicat din umeri. Nu înţelegea ce întreabă omul ăla. Şi nici nu ştia de ce îl luaseră.

La secţie a venit un om în costum şi s-a uitat chiorâş la el. Nu zice nimic, doar se uita chiorâş la el. Părea şef, aşa că l-a întrebat de ce l-au săltat. Ăla n-a răspuns nimic, doar i-a cărpit două palme de i-a crăpat buza. A mai stat aşa o vreme, pe urmă l-a întrebat: „Recunoşti, banditule?”. N-a recunoscut, că nu ştia ce să recunoască.

Pe urmă au venit doi subofiţeri şi i-au tras o chelfăneală soră cu moartea. Unul îl troznea cu cartea de telefon în cap, peste degete. Ălalalt îi dădea la ficat şi rinichi.  L-au tocat aşa până seara, când a venit iar ăla rânjit în costum şi l-a întrebat dacă recunoaşte. Peste noapte l-au băgat în arest, la un loc cu tot felul de borfaşi. Puţea de-ţi lua minţile. Unul, cu capul mic şi mereu agitat, n-avea somn şi toată noaptea şi-a luat-o la labă. Altul avea chef de vorbă şi povestea de Rela, de la nu ştiu ce bodegă.

Dimineaţa l-au suit iar în dubă şi l-au dus la securitate. Acolo iar l-au chelfănit. Până seara, când a venit unul cu părul alb şi faţă de om bun şi l-a întrebat:

– De ce nu spui, tovarăşe, ce faci noaptea în cimitir? Noi oricum ştim, dar vrem să recunoşti ca să îţi uşurezi pedeapsa?

Sandu privea năuc. De asta îl luaseră? Ştia el că până la urmă o să iasă bucluc, că prea se învăţase seară de seară acolo, dar credea că cel mult o să iasă scandal cu paznicul de la cimitir, nu gândea că îl saltă securitate pentru atâta lucru. Cum aflaseră ăştia de la securitate? Ai dracului, tot ştiau ăştia! Tot!

– Recunosc, tovarăşu’, am greşit! s-a spovedit Sandu Măligă, într-un târziu.

– Asta e bine, toa’şu. E bine. Cu cine o faci?

– Singur, tovarăşe! Se poate? Singur!

– Vezi? Iar vrei să iei bătaie? Ţi-am zis că ştim tot. N-are rost să-i acoperi p-ăilalţi, că i-am luat şi pe ei. Mai bine recunoaşte.

– Care ăilalţi, tovarăşe? Cum ăilalţi?

– Păi, ăia cu care te întâlneşti noaptea în cimitir.

– Nu mă întâlnesc, tovarăşu’, cu nimeni. Ba mă şi feresc să nu mă vadă careva.

– De ce mă minţi? Zi!

– Păi, tovarăşu’…Eu ies la 10 din schimb. 10 noaptea. Douăş’treiu’ mă lasă la fabrica de lapte. De acolo tre’ s-o iau pe jos că nu e cursă. Şi am de mers că stau la…

– Ştim unde stai, tov. Măligă!

– Aşa, tovarăşu… cum vă zice?

Ăla cu păru alb s-a înfuriat puţin:

– Păi, ce. bă banditule? Mă interoghezi tu pe mine? ‘tu-ţi dumnezeii…

– Nu, tovarăşu! Doar voiam să ştiu cum să vă spun…

Ăla s-a mai liniştit.

– Sunt lt. col. Dumbravă. Acu’ lasă prostiile şi zi tot.

– Zic, tovarăşu’! Că eu recunosc! Plătesc şi amenda dacă e…

– Amendă? Crezi că scapi aşa uşor? Amendă? Hai, lasă prostiile şi zi!

– Deci o iau binişor la drum că am de mers. Şi o iau pe lângă cimitir!

– Aşa! e mulţumit locotenent colonelul Dumbravă.

– Nu ştiu cum se face, dom’ Dumbravă, dar…

– Tov. , bă, că nu vorbeşti cu mă-ta!

– Nu ştiu cum se face, tov. Dumbravă, dar de câte ori ajung pe la cimitir mă ia…

– Zi, mă!

– Acum, că m-aţi prins… ce s-o mai … o să zic. Mă taie, dom’ colonel! Asta e. Sar gardu şi mă duc acolo, în spatele unui cavou, în boscheţi.

– Şi?

– Şi… Şi! Şi mă cac, dom’ colonel. Asta e. Am recunoscut!

Dumbravă a înţepenit. Se uită la Sandu Măligă ca la altă minune. Se uită şi prin hârtiile din faţa lui, pe urmă iar se uită la Sandu. Se înfurie brusc, îi rade o palmă şi iese. Pe urmă iar l-au băgat în arest. Aici era doar cu un profesor în celulă. Ăla a plâns toată noaptea. Dimineaţă l-au dus în birou la Dumbravă. Securistul nu i-a zis nimic câteva minute. Se uita la el şi dădea din cap. Pe urmă i-au zis că-l iartă şi că e ultimul avertisment. I-au dat drumul, după ce l-au pus să semneze nişte hârtii. L-au dus cu dacia neagră acasă. Ba, pe drum, securistul care stătea în dreapta l-a servit cu un kent.

Când l-a văzut intrând pe uşă, nevastă-sa şi-a făcut cruce. A sărit să-l pupe. I-a zis că l-au sunat ăia de la muncă şi n-a ştiut ce să le zică. Sandu a liniştit-o şi a pus-o să-i facă un nechezol ca să-i povestească tot. Femeia s-a dus mai întâi la baie. Când închidea uşa la baie, Sandu a zbierat la ea:

– Să tragi apa dacă te caci, că ăştia ştiu tot şi te saltă naibii şi pe tine!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Fantastic Rabbi ,tare m-a tem ca e un caz real.Am ras de era sa m-a scape si pe mine ca dom.Sandu,dar serios vorbind,parca vad ca si noi o s-a patim daca nu scapam de nenorocitul de „implinit”.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...