Junghiul zilei

Acum înţelegeţi de ce era atât de importantă pentru Băsescu participarea la cel mai recent Consiliu European?

Agitaţia zilei, până la acest moment, a fost produsă de conversaţia telefonică dintre Băsescu şi madam Merkel. Spre deosebire de poporul analiştilor, nu pot comenta această conversaţie pentru că habar nu am ce au discutat cei doi. Ştiu însă cum suna discuţia telefonică avută de madam Merkel acum câteva săptămâni, când îi ameninţa pe greci că dau de dracu dacă nu-şi bagă minţile în cap şi nu votează cum li se cere. Mai ţin minte şi cum dinspre cabinetul Angelei Merkel se exprimau preferinţe pentru un anume rezultat la prezidenţialele franceze.

În cele din urmă, telefonul dat de madam Merkel e un gest normal, de solidaritate, între doi comunişti, deveniţi acum lideri de dreapta în Europa Unită (ce banc!). Nici nu mă surprinde, nici nu mă indignează peste măsură pâra pe la Înalta Poarta cu care se ocupă pedeliştii de zile bune. Asta ţine deja de tradiţia seculară a unui neam de slugi (iertat să fiu! ştiu că mulţi se vor supăra!). Ce mă îngrijorează este preţul care, de bună seamă, a fost promis în schimbul sprijinului anumitor cercuri occidentale. Pentru că e limpede că întotdeauna există un preţ! Nu vă închipuiţi că acei lideri europeni care până acum îl tratau cu curul pe Băsescu au devenit brusc interesaţi de soarta lui şi s-au pus cu burta pe carte, la învăţat drept constituţional românesc!

Cum pot fi anti-băsist şi fără să fiu uselaş ( opţiune care, descopăr, pentru mulţi pare o imposibilitate!) mă încumet să spun că, în contextul de acum, povestea cu doctoratul lui Ponta nu ne face niciun bine. Mai observ că tot ceea ce a însemnat decizie politică, luată în Parlament, săptămâna trecută, se mută acum la CCR. Şi de aici orice este posibil. Pentru că jumătate din Curte este a lui Băsescu, pentru că acelaşi Băsescu a mers azi la CCR să facă instructajul cu cei de acolo. Dar altfel, sigur, ne îngrijorează soarta justiţiei. Cred că avem o evidentă problemă, dacă s-a ajuns ca pentru orice decizie politică, ultimul cuvânt să îl aibă CCR. Aici nu mai vorbim de controlul constituţionalităţii legilor, în sensul definit de Constituţie, ci de-a dreptul despre intervenţie în decizia politică. Ăsta e un subiect complicat pe care prefer să îl las pentru altă dată.

Revenind la discuţia telefonică dintre Băsescu şi Merkel. Repet, nu ştiu ce au discutat. Dacă aş fi aflat, totuşi, că Băsescu i-ar fi spus: „Madam, merci de telefon, te pup pe freză, eşti o dulce, dar nu e treaba ta! E o decizie a Parlamentului României şi în cele din urmă a cetăţenilor români, care se vor exprima prin vot! Aşa că merci şi pa!” Dacă aş fi aflat că dialogul ar fi decurs astfel, atunci poate m-aş fi gândit mai bine ce fel am de votat la referendum. Evident nu e cazul. I-o fi citit la telefon din stihurile născocite de el pe vapor, despre bravul om prietenos.

Mă gândesc că, dacă ar fi existat CCR, Ceauşescu era şi acum pe metereze, luptându-se pe proceduri şi producând în presă scrisori de susţinere de la Kim Jong-un. De fapt toată lupta pe care o duc băsiştii acum, agăţându-se de putere de parcă aceasta li s-ar cuveni de-a pururi, este pentru a evita verdictul votului popular, adică fix „întoarcerea la popor”. Orice numai să nu se ajungă la votul popular. Ei cu „popularul” au treabă doar în teorie şi PE.

P.S. Pot să constat că USL are o comunicare lamentabilă?

P.P.S. M-am săturat de maneaua asta cu îngrijorarea Vestului legată de soarta justiţiei de pe acilea. Nu de aia a impus Vestul ăla MCV-ul, justiţiei băsiste? Nu din cauza independentei justiţiei băsiste primim regulat flit pe Schengen? Ce rahat vorbim aici?