AcasăOy-oy!Lista lui Băsescu

Lista lui Băsescu

Aseară, auzindu-l pe Traian Băsescu grăind despre „români”, „interes naţional” şi „binele românilor”, am avut sentimentul că privesc un dihor povestind despre trandafirii de Damasc ( doar trandafiri, fără Haissam). Românii, după Traian Băsescu, se împart în buni şi răi. Criteriul care defineşte, în acest caz, binele şi răul este el însuşi. El, Băsescu. Îi sunt supuşi, întinşi preş în faţa lui? Aceia sunt cei buni. Îndrăznesc să aibă propriile păreri, ba mai mult, să îl critice? Ei, bine, dragilor, aceia sunt români răi. Nu e nevoie de nuanţe, sisteme complicate de evaluare; e suficient criteriul Băsescu. Ca în religie: îl accepţi drept mântuitor sau eşti păgân!

Auzindu-l cum îl identifica pe Bogdan Chireac cu o „morsă competentă” ( sintagmă livrată, fireşte, de robul lui Dumnezeu Băsescu, Andrei Pleşu) mi-am amintit de un moment, acum câţiva ani, în care acelaşi Băsescu vorbea despre „avocatul ăla mic, agitat, cu capul mare”. Adică ridicolul Aurelian Pavelescu. Ei bine, între timp, Pavelescu a primit sfânta împărtăşania şi a descoperit dreapta credinţă, aşa că acum şi-a primit, din partea băsescului, dreptul la nume. Mi-am amintit apoi spuma de salivă cu care îl spăla Băsescu sistematic pe Ion Cristoiu, întru lepădarea de rău. Şi uite ce bine a prins: acum Cristoiu a devenit drept-credincios şi demn de a primi în studio icoana mântuitorului.

Lumea trebuie să fie tare uşor de înţeles atunci când operezi cu un unic criteriu: obedienţa faţă de Băsescu. Urmăriţi-i pe susţinătorii săi; ceea ce au a le reproşa lui Victor Ponta sau Crin Antonescu este, aproape invariabil, acel tip de gesturi pe care i le scuză, cu suspectă indulgenţă, lui Băsescu. Să fim bine înţeleşi, nu spun că Ponta şi Antonescu ar trebui cruţaţi! Dimpotrivă, nu văd de ce ar trebui să li se treacă lor cu vederea acele gesturi pe care le găsim inacceptabile la Băsescu. Totuşi, ce simplu e când Băsescu ţine loc de criterii. Lui Ion Iliescu, pe bună dreptate, nu i s-a iertat niciodată acel „măi animalule!”. Când vine vorba de Băsescu, aceia care s-au arătat de o maximă intransigenţa în privinţa lui Iliescu, devin îngăduitori şi melancolici, pentru că ghiftuiala maţului te face mult mai îngăduitor, nu e aşa?

Nu ştiu dacă Băsescu e chiar cel mai potrivit pentru a face genul ăsta de bancuri, legate de desenul fizionomic al cuiva. Nici recursul la zoologie nu cred că e un demers care îi face bine- e de ajuns să-i privim progenitura pentru a înţelege de ce. Cum noi nu am avut probleme să identificăm „morsa competentă” ( să mă ierte Bogdan) – epitetul „competentă” ne-a fost util- îl poftesc să încerce  şi Băsescu, la rându-i, identificarea supuşilor săi în următoarea enumerare:

sticlete isteric, bufniţă mondenă, dihor gângav, gânsac omniscient, ţestoasa dogmatică,   codobaturi melancolice, cucuvele joviale, berze emancipate, dihori sentimentali, curcani răzvrătiţi, viezuri autonomi, ciori colocviale, struţi nostalgici, capre isterice, porci elocvenţi, găini sedentare, oxiuri conspiratori, marmote neliniştite, gorile libidinoase, elefanţi indiferenţi, balene gureşe, bibilici solemne, mistreţi nervoşi, cameleoni inadaptabili, bursuci imparţiali, giboni iredentişti, cămile evazive, sticleţi flexibili, veveriţe anarhiste, potârnichi dedate retoricii complicate, crocodili filantropi, dinozauri diabetici, păstrugi indignate, calamari entuziaşti,  şopârle agitate, iepuri belicoşi, măgari imponderabili, ornitorinci evoluaţi, ţestoase ariviste, stăncuţe principiale, tenii ideologizate, coropişniţe metafizice etc.

Aştept identificarea. Cu nume şi grad.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Ce mi-e dor de-o traznaie din istorie marca Mordechai…Nu de alta, dar n-am o injuratura destul de groasa ca sa exprim scarba ce ma incearca. Ma duc la vot si gata, mai ales ca ma prinde la Madrid si nu mai stau sa caut consulate prin Europa, ca mi s-a decalat concediul cu o saptamana, nu mai vin spre casa pe 28 iulie, ci pe 4 august 🙂 Intai sa-l vedem plecat pe barca si apoi om mai vedea, zic.

  2. Iliescu saracu na zis de cat Mai animalule si ce scandal a facut oameni si cum nu lau iertat saracu aproape nevinovat. Siau trecut atatia ani deatuncia. Mai mult de 15. Ca fost imediat dupa cea adus mineri sa le dea cu tarnacopun cap la nespalati aia dela Universitate.

  3. Daaa, magari imponderabili… Asta-i cuprinde pe toti, nu-i asa? Weightless asses, ânes sans poids, burros sin peso, asini senza peso, schwerelos, Esel…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...