Lista lui Băsescu

Aseară, auzindu-l pe Traian Băsescu grăind despre „români”, „interes naţional” şi „binele românilor”, am avut sentimentul că privesc un dihor povestind despre trandafirii de Damasc ( doar trandafiri, fără Haissam). Românii, după Traian Băsescu, se împart în buni şi răi. Criteriul care defineşte, în acest caz, binele şi răul este el însuşi. El, Băsescu. Îi sunt supuşi, întinşi preş în faţa lui? Aceia sunt cei buni. Îndrăznesc să aibă propriile păreri, ba mai mult, să îl critice? Ei, bine, dragilor, aceia sunt români răi. Nu e nevoie de nuanţe, sisteme complicate de evaluare; e suficient criteriul Băsescu. Ca în religie: îl accepţi drept mântuitor sau eşti păgân!

Auzindu-l cum îl identifica pe Bogdan Chireac cu o „morsă competentă” ( sintagmă livrată, fireşte, de robul lui Dumnezeu Băsescu, Andrei Pleşu) mi-am amintit de un moment, acum câţiva ani, în care acelaşi Băsescu vorbea despre „avocatul ăla mic, agitat, cu capul mare”. Adică ridicolul Aurelian Pavelescu. Ei bine, între timp, Pavelescu a primit sfânta împărtăşania şi a descoperit dreapta credinţă, aşa că acum şi-a primit, din partea băsescului, dreptul la nume. Mi-am amintit apoi spuma de salivă cu care îl spăla Băsescu sistematic pe Ion Cristoiu, întru lepădarea de rău. Şi uite ce bine a prins: acum Cristoiu a devenit drept-credincios şi demn de a primi în studio icoana mântuitorului.

Lumea trebuie să fie tare uşor de înţeles atunci când operezi cu un unic criteriu: obedienţa faţă de Băsescu. Urmăriţi-i pe susţinătorii săi; ceea ce au a le reproşa lui Victor Ponta sau Crin Antonescu este, aproape invariabil, acel tip de gesturi pe care i le scuză, cu suspectă indulgenţă, lui Băsescu. Să fim bine înţeleşi, nu spun că Ponta şi Antonescu ar trebui cruţaţi! Dimpotrivă, nu văd de ce ar trebui să li se treacă lor cu vederea acele gesturi pe care le găsim inacceptabile la Băsescu. Totuşi, ce simplu e când Băsescu ţine loc de criterii. Lui Ion Iliescu, pe bună dreptate, nu i s-a iertat niciodată acel „măi animalule!”. Când vine vorba de Băsescu, aceia care s-au arătat de o maximă intransigenţa în privinţa lui Iliescu, devin îngăduitori şi melancolici, pentru că ghiftuiala maţului te face mult mai îngăduitor, nu e aşa?

Nu ştiu dacă Băsescu e chiar cel mai potrivit pentru a face genul ăsta de bancuri, legate de desenul fizionomic al cuiva. Nici recursul la zoologie nu cred că e un demers care îi face bine- e de ajuns să-i privim progenitura pentru a înţelege de ce. Cum noi nu am avut probleme să identificăm „morsa competentă” ( să mă ierte Bogdan) – epitetul „competentă” ne-a fost util- îl poftesc să încerce  şi Băsescu, la rându-i, identificarea supuşilor săi în următoarea enumerare:

sticlete isteric, bufniţă mondenă, dihor gângav, gânsac omniscient, ţestoasa dogmatică,   codobaturi melancolice, cucuvele joviale, berze emancipate, dihori sentimentali, curcani răzvrătiţi, viezuri autonomi, ciori colocviale, struţi nostalgici, capre isterice, porci elocvenţi, găini sedentare, oxiuri conspiratori, marmote neliniştite, gorile libidinoase, elefanţi indiferenţi, balene gureşe, bibilici solemne, mistreţi nervoşi, cameleoni inadaptabili, bursuci imparţiali, giboni iredentişti, cămile evazive, sticleţi flexibili, veveriţe anarhiste, potârnichi dedate retoricii complicate, crocodili filantropi, dinozauri diabetici, păstrugi indignate, calamari entuziaşti,  şopârle agitate, iepuri belicoşi, măgari imponderabili, ornitorinci evoluaţi, ţestoase ariviste, stăncuţe principiale, tenii ideologizate, coropişniţe metafizice etc.

Aştept identificarea. Cu nume şi grad.