Una dintre statornicele noastre ţăcăneli este legată de obsesia naţională a străinătăţii. Păsărica asta ne ciripeşte în colivie de multă vreme. Poate nici n-ar fi atât de supărătoare îngrijirea faţă de felul în care suntem percepuţi de „ăilalţi”, constanta – şi adeseori aiuritoarea- raportare la ei, dacă asta s-ar traduce într-o conduită coerentă, care să presupună identificarea unui anume standard, exerciţiul riguros al aşezării în acel standard. Lucrurile sunt însă departe de a sta aşa. Mai degrabă e vorba de un vechi şi confuz complex istoric, care amestecă, de multe ori ( dar nu întotdeauna) exagerate temenele către vest cu răsteli pline de bâzdâc faţă de est şi dispreţ generalizant, nenuanţat, faţă de toţi ceilalţi. În mentalitatea românească afectul e aşezat în funcţie de punctele cardinale: respect exagerat, montat pe un acut sentiment de inferioritate, faţă de vest; teamă disimulată în perdele groase de ură faţă de est; dispreţ superior faţă de nevrednicul sud şi benevolentă indiferenţă faţă de indescifrabilul nord. Tot acest inventar de emoţii plasându-ne pe noi exact în buricul unui univers de neînţeles.
Orice gândire normativă, fiecare vâltoare politică, cea mai mică turbulenţă socială, toate acestea devin declanşatori ai unei angoase de proporţii monumentale: ce va zice investitorul străin? Cu forma de singular, pentru că în inconştient, dumnealor investitorii străini ( a se înţelege Vestul) sunt percepuţi ca o singură entitate, un fel de Big Brother, sever şi extrem de exigent. Situaţiile încă şi mai complicate impun o raportare la un factor superior: străinătatea! Tot singularul, fireşte. Şi tot Vestul.( Vestul are întotdeauna, obligatoriu, majusculă). Reacţiile estului ne sunt în cel mai bun caz indiferente, în cel mai rău caz ne putem găsi indignaţi de cutezanţa celor care, deşi aflaţi hăt, mai la est de noi, îndrăznesc să ne judece, nesocotind regula punctelor cardinale.
Există apoi idiosincrazia numită „imaginea României în lume”. Lumea -precizare inutilă- fiind, desigur, Vestul. Nimic nu ne poate clinti convingerea că avem obligaţia de a ne confecţiona o imagine plăcută criticului ochi occidental. Orice maimuţăreală e oportună, orice sulemeneală e bine venită, dacă servesc „imaginii României”. Ce mai contează că hidoşenia pe care încercăm să o vindem drept „imaginea României” e o monstruozitate, un kitsch care nu ne reprezintă, o oroare vopsită stridentă, văcsuită gros, care încearcă de fapt să prezinte exact opusul a ceea ce suntem cu adevărat.
Ceauşescu avea aceeaşi dambla. Maximum de bunăstare la care se putea aspira în epoca aceea era accesul la „producţia pentru export”. Dacia „refuzată la export” era indicatorul unui standard de viaţă accesibil doar celor aleşi. Ceea ce se producea „pentru intern” era mizerabil, dezgustător, în cel mai fericit caz neatrăgător. Un standard de calitate uşor superior era „export Est” ( estul era, pe atunci, privit cu mai puţină severitate), iar idealul era „export Vest”.
Când vine vorba despre standardele democratice, despre demersurile normative, raportarea la Vest devine obligatorie (regula inadecvării e suspendată, principiul oportunităţii e survolat dispreţuitor). Legislaţia americană ( cu care, altfel, nu avem cum avea ceva în comun) e mai presus de evanghelii. „Modelul britanic” ( la fel de adecvat ca şi cel american) ţine loc de icoane. Luxemburgul e un model, Lichtensteinul un ideal. Chiar şi Andorra reprezintă un standard inaccesibil căruia îi suntem datori ( punctele cardinale nu greşesc!) adânci reverenţe.
Există şi momente când ieşim din obişnuinţa temenelei şi ne mutăm vremelnic în strada ţâfnei. Atunci bâzdâcul naţional ia locul plecăciunii naţionale. Ne revoltăm bezmetic, zbierăm, ne răţoim, vociferăm (cu mai mult ori mai puţin entuziasm), indignaţi nu neapărat de ofensa în sine (reală sau imaginară), nici de justeţea reproşului (validitatea acestuia nu importă), ci de sentimentul că am fost plasaţi mai la est decât ne aflăm cu adevărat. Ori, caz gravissim, atunci când ne simţim confundaţi cu detestabilul sud. Din fericire momentele astea de ţâfnă sunt rare şi nu durează, pentru că, de la căderea lui Ceauşescu, am descoperit ceva mai de soi decât produsele „export Vest”, am descoperit produsele vestice „export Est”.
Fără încetare, de mult amar de vreme, ne străduim să ne fabricăm o identitate, refuzând să ne-o asumăm pe cea reală, retuşând ceea ce se impune retuşat, amputând ceea ce mai mult ne stânjeneşte. Am încercat în schimb să-i maimuţărim pe ceilalţi. Şi continuăm, aşa cum am făcut-o mereu, să încercăm să potrivim cu valsul de dincolo, surtucul nostru tradiţional şi papucii levantini cu care ne-am obişnuit, pe care îi dispreţuim, dar în care ne simţim atât de confortabil. Ne entuziasmăm prosteşte atunci când gazetele din vest scriu de noi, nu contează ce, important e că ne bagă în seamă. Ca o mahalagioaică fericită că s-a văzut la televizor, filmată fiind în îmbulzeala de la intrarea într-un supermarket, în ziua inaugurării. Şi rămânem prizonieri model ai convingerii că punctele cardinale nu greşesc. Niciodată.
Am scris despre o paralelă dintre identificatul ” prea mult p… mo-ti!” (Marin Preda) şi, noul în trend, „prea mult barosso!” …
Alde Horia Neamţu i-ar spune, ritos, criză identitară!
Colosalul mesaj al „Gânditorului de la Hamangia” e, în continuare, ocolit!
Criza de identitate nu e o problema romaneasca, as zice balcanica. As adauga lichelismul si a fi duplicitar(duplicitate?), mai ales in politica.
Nu se intelege un lucru, politica nu e guvernata de legi ci de reguli, principii si asta pentru ca politicienii pot usor schimba, adapta legile dupa bunul plac. Ce s-a intamplat in ’89 a incalcat fara indoiala legile anului ’89 in Romania, in conditiile in care principii fundamentale au fost incalcate cu legea in mana iar cei care au gresit au fost mai mult sau mai putin pedepsiti tocmai pentru ca au incalcat acele principii nu pentru ca au incalcat legile.
Ce nu intelege Romania e ca increderea pe plan extern se cladeste greu, nu e simplu sa zici „bunicul meu i-a asteptat toata viata pe americani” si gata, prietenie mare. Ce spun acum nu e legat mai deloc de contextul politic actual, insa la ora actuala relatia Romaniei cu restul lumii e o relatie bazata pe interese si nimic mai mult. Nu e o relatie bazata pe incredere, sa fie clar.
Asta e chiar tare, plangerea penala a USL pentru
„raspândire de informatii false, pentru defaimarea tarii si a natiunii si pentru periclitarea sigurantei economiei nationale si a stabilitatii monedei”
Nu avea Divertis una buna cu „raspandacul”? (mai exista Divertis?)
Cred ca fraza de sus se potrivea de minune rechizitoriilor din anii ’50. Cred ca in anii ’60 in Romania comunista, nu mai exista deja asa ceva. Basescu parca furase niste nave sau a transportat mineri, sau a bagat-o pe loaza de fiica-sa la parlamentul european ceva de genul asta, dar „raspandacism” d’asta, e cam de rasul curcilor.
E ceva aici care-mi scapa, toata chestia asta cu UE e facuta dinadins parca, abia se mai potolisera de-alde Barosso si gasca si acum o luam de la capat?
Legat de stabilitatea monedei, pai daca incepi sa dai pomeni in stanga, dreapta, cresteri de salarii, la nu stiu ce apevisti pensii, bani aiurea, fara crestere de productivitate, genereaza inflatie, oricine stie asta.
Intre Vest si Est este o mica diferenta usor de sesizat daca esti atent…….Glumesc!!!!!Avem de lucru pana ajungem la un nivel de normalitate.Deasemenea putem observa ca vesticii nu ne pot intelege de multe ori pentruca sunt prea mari diferentele intre noi.Singurul lucru enervant este ca de multe ori conducatorii vesticilor isi permit sa ne judece diferit in functie de interesele lor meschine ,dar la urma urmelor de inteles .Sunt sigur ca de la cateva ore dupa ce sceleratul ne lasa sa ne vedem de treaba si nu ne mai face binele cu forta,
tot vestul o s-o scalde diplomatic .N-am cu nimeni nimic si nu sunt impotriva
vestului dar nu pot sa nu observ ipocrizia gretoasa a falduratei Dna Merkel,
traseistul de giureta a Dlui Barosso si gurita Dlui Grey care parca a lasat de cateva secunde un penis.Asa ca m-as bucura sa fie prinsi la randul lor la stramtoare.Sa fiu iertat pentru lipsa de simtaminte crestine,dar treaba cu cealalta fata nu e de acceptat.Slava domnului ca exista „Legea talionului”
Rabbi. Banc!!!!!
„ne străduim să ne fabricăm o identitate, refuzând să ne-o asumăm pe cea reală” zici Rabbi. Yo, viu si întreb, care ar fi „cea reala”, brînza, barza, varza, gard, gaoz?
Totusi, cred ca vestul, pentru noi, nu este totusi atit de cardinal. Este mai degraba un „la vest de granita tratatului de la Varsovia” pentru ca ne este perfect egal si ne doare la basanau ce cred si spun polonezii sau cehii sau ungurii (ma rog, ungurii poate nu, dar pe alte considerente istorice). De altfel, cum remarca si Anonimus, tarile fostului tratat de la Varsovia nu comenteaza in nici un fel evolutiile ultimelor zile din Romania. Poate ca stiu ce inseamna sa manipuleze media niste politicieni, sau poate ca la ei nici nu s-au dus Macovei&co sa le toarne in ureche.
In alta ordine de idei, oricit de invechita si de ridicola este prevederea aia din constitutie cu „defaimarea” (pentru ca nu are absolut nimic in comun cu secolul 21), mutarea USL de ieri cu plingerea penala a fost una superba. Evident ca nu e serioasa si probabil ca juristii USL s-au cacat pe ei de ris cind au scris sesizarea, dar puncteaza bine in raport cu declaratiile lui Base ca „joaca totul pe o singura carte – Constitutia Romaniei”.
Punctele cardinale nu gresesc niciodata dar noi, mai mereu, gresim in orientare. Ca sa nu umbli brambura e bine sa folosesti o busola sau alte metode de orientare.
Ce sa-i faci, daca la noi nu e nimeni multumit de propria persoana, nici in mare, nici in mic, dar nici nu face nimic ca sa fie multumit… Impresia generala e ca trebuie sa parem mai „ceva” decit sintem, si strainii au mai multa greutate/dreptate/credibilitate, in orice situatie, decit autohtonii. O sti „intelepciunea populara” mai bine, daca pe-aici colcaie hotii, mitomanii, plagiatorii… Dupa cum stim, la noi grosul majoritatii „se descurca”, si stim si cum. No wonder ca n-avem incredere unii in altii.
ce ma enerveaza e ca dupa 89 am schimbat inalta poarta la care ne inchinam de la est la vest. vad ca nu putem scapa de complexul din epoca otomana.mai bine am fi neutrii ca elvetienii si sa ne vedem doar de interesele noastre si sa actionam pt binele Romaniei nu in functie de ce zic unii sau altii.mie mi se filfiie ce zice ue sau rusia ca nu-mi dau ei de mincare si nici nu le pasa ca avem niste politicieni de kkt fara sira spinarii si ne mai dau si ordine de parca am fi pasalic. nici turcii pe vremea cind le plateam bir nu se amestecau in politica.