AcasăCinemayoutubotecaFilmul de duminică: Jesus...

Filmul de duminică: Jesus camp

Mi-a luat ceva timp până am reuşit să văd acest documentar cap-coadă. Prostia poate lua forme terifiante.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SUkXvWn1m7Q]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

9 Comments

  1. Nu e absolut nici o diferenta intre indoctrinarea copiilor din filmul asta si cea a copiilor musulmani care mai tarziu vor deveni teroristi. De fapt madama grasa cu coafura de arici se pare ca asta si urmareste.

    As zice vai de capul lor, dar de fapt e vai de capul nostru…

  2. Prostia la altii ca prostia la altii, dar daca saptamana viitoare pe vremea asta Basescu nu e tai-tai inseamna ca nimeni nu ia poate contesta dreptul electoratului roman de a se incorona ca prostime planetara 🙂

  3. „How many of you know that this is a pretty sick old world? Well let’s just fix it… We got too many Christians that are fat and lazy. They don’t wanna give up their evening meal.” – Crestini, haideti sa reparam lumea asta bolnava, incepand cu grasa cu arici in cap – o batem pana iese untura din ea, ca pare-se ea este una din cauzele acestei bolnaviciuni crestin-umane. Haideti sa strangem o armata de copii crestin-heavy-metalisti cu bate si ce altceva ne mai da Domnu’ la indemana.

    PS: ‘ai di capu’ meu. RIP, America.

  4. Ma doare mintea… ‘No microphone and Powepoint problems in Jesus` name! Sharabarabarashara bla bla sharabara’… Adica… The fuck, dude???? Nu am avut nervi sa ma uit la tot, poate alta data:)))

  5. Bun, am facut un efort de vointa si l-am vazut cap-coada. WoW, vorba chinezului. Tu spui in prezentare ca ‘prostia poate lua forme terifiante’- dar eu o sa te contrazic. Cei care au creat ‘sistemul’ asta (ca nu stiu cum altfel sa-i zic) numai prosti nu sunt. E facut cu cap. E drept, scopul e… ala care se vede, dar sistemul in sine e conceput inteligent. Nici ‘tepoasa’ aia nu e proasta, vorba aia, ‘noi lucram dupa un plan bine stabilit’. De asemenea, o spun si ei clar cine sta in spatele caracatitei. CA CEea ce fac este infiorator, de acord. Oile tot oi- aia-s prosti, care se lasa prostiti in halul asta. Cat despre bietii copii… Acum zic asa, peste vreo 30 de ani o sa fie niste monstri. Vorba unui comentator de mai sus… vai de noi!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....