AcasăRabbi ziceDe ce nu mi-a...

De ce nu mi-a plăcut ceremonia de deschidere?

Pentru că am trăit în România şi înainte de ’89.

Spectacolul pregătit de britanici pentru deschiderea JO a fost, după gustul meu, dezamăgitor. Şi spun asta fără a mă obosi să-l mai compar cu cel pregătit de chinezi în 2008. Conceptul a fost ambiţios, dar cred că au vrut prea mult, iar rezultatul final a fost un ghiveci. Una peste alta, întregul show a semănat cu un videoclip Spice Girls altoit cu Cântarea Marii Britanii şi frunza Elenei Udrea. Sigur, am înţeles, regina e sărbătorită. Tot pricep asta de la începutul anului, de când pe toate canalele de ştiri mi se tot livrează spectacole omagiale, procesiuni şi festivităţi întru cinstirea celei mai iubite nemţoaice din Marea Britanii. Am priceput că la englezi jubileul are 60 de ani. De ce trebuia ca şi spectacolul de deschidere al JO să fie confiscat pentru chestia asta, chiar nu mai pricep. Oricum, ce a lipsit în întreg spectacolul a fost ideea de olimpism. Altfel, britanicii n-au ratat nimic, de la Freddy Mercury la Harry Potter, de la Shakespeare la naţionala de rugby şi James Bond. Mr. Bean (Rowan Atkinson) dându-se Vangelis, Kenneth Branagh ( pe care nu încetez să-l preţuiesc) cocoţat pe un deal, regina care mai nou era şi paraşutistă. Chiar mă aşteptam să-l văd şi pe Jamie Oliver, apărând de undeva cu o tigaie şi trăgând o omletă în cinstea reginei. Cum le-a scăpat asta organizatorilor?

Pentru dreptate aş spune că fiecare dintre momentele spectacolului ar fi fost ok. Unele chiar sclipitoare. Ceea ce mi s-a părut supărător a fost amestecul, excesul. Prea mult, pentru gustul meu.

Asta a fost. Acum îi ţin pumnii Alinei Dumitru în semifinala de la judo ( n-a fost uşor nici în sferturi, cu mongoleza). Şi sper să o vedem şi în finală.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

22 Comments

  1. De gustibus, maitre. Mie mi-a placut ce-a reusit Danny Boyle, cum am zis si mai devreme. Daca e ceva care sa nu-mi fi placut aseara, vine tot dinspre Romania: comentariul TVR, presarat deseori cu stupizenii. Dar per total eu spun c-a fost un spectacol fain, el in sine.

      • daca vrei. eu sînt mai de la distanta si constat ce aprigi ati devenit, si ce usor dati verdicte. te citesc regulat si de cele mai multe ori cu placere. cînd bascalia ramine la nivel local, e foarte buna, nici nu merita altceva.
        reciteste-ti „De ajuns”-ul, se poate aplica nu numai punctual. dar, sigur, e blogul matale, faci ce vrei pe si cu el.

    • Domnule Tacas(asa mi-a iesit pseudonimu pe google translate)explicati-mi si mie cum poti citi regulat, ca mie nu-mi iese..Rabi, mie mi s-a perut super-ghiveci,iti dau dreptate..Ma-ntreb, daca regina a ramas fara floci ,dupe aterizare..De la turbioni, desigur…

  2. Mie mi-a placut!
    Si nu ma refer la spectacol ci la postare.
    Aici am gasit spiritul blogului dar in spectacol nu am gasit spiritul olimpismului. Foarte corecta observatia!
    Una peste alta a fost un spectacol, un spectacol care a luat ochii, mai ales ochii celor care doar au privit.

    • „mai ales ochii celor care doar au privit.”, subtil „De Profundis”, ridicolul nu ucide; da matale ce ai facut cînd te uitai? citeai „capitalul”?

  3. Bre, eu nu zic nimic.N-a fost circ,n-a fost spectacol. Sec sau tern, as spune.ca bancul englezesc. Nu m-a impresionat dar ca de fiecare data, mi-au dat lacrimile.Nu de emotii ci pentru faptul ca gasesc reunite atatea natii care in mod normal si-ar scoate ochii fiind unele langa altele.

      • Ar trebui ca toti locuitorii planetei sa aiba ca… disciplina de baza, sportul.Despre Flavius Koczi, cand va castiga,daca va castiga, nu vom spune „ungurul” ci „al nostru”. De-aia zic: sa facem sport, nu politica.

    • In lotul Ungariei este si Ferenc Ilyés, care, chiar daca joaca pentru alta tara, este fiul unei mari handbaliste, Magda Ilyes, care jucat pentru nationala Romaniei. A plecat pentru ca handbalul din Romaia, cel masculin, era in anii 90, pe pile, relatii si alte asemenea practici…
      Cat despre relatiile cu maghiarii din Romania, hai sa nu mai exageram, nu toti sunt ca cei pe care ii vedem toata ziulica pe la tv, gangavi si rai.

  4. Spectacolul ar fi fost mai plăcut dacă nu era comentat. Comentariile îţi blocau imaginaţia.
    Dar de fapt … spectacolul mi s-a părut un turn Eiffel, magnific, care deşi e simbolul Franţei … parcă zgârie…

  5. 100% de acord! Cu toate reticentele datorate respectului fata de drepturile omului incalcate fragrant si torturilor inumane la care au fost supusi oamenii ca tribut incomensurabilului EGO al guvernului chinez, nu cred ca fastul, ordinea, simetria si sincronizarea spectacolului chinez mai pot fi duplicate vreodata. Si e greu sa intelegi dezlinarea, lipsa de atentie la detalii si salata de legume a „spectacolului” englejilor. Bleah!

  6. A fost o fază foarte amuzantă (când a intrat echipa GB) regina se scobea sub unghii foarte plictisită, și s-a speriat chiar când a văzut pe un ecran că e în în prim plan făcând asta.

  7. […] (III) Un Serviciu Naţional de Sănătase bine pus la puncteste indispensabil unei societăţi “sănătoase”. Literatura fantastică (Peter Pan, Mary Poppins, Harry Potter) tinde să simplifice lupta dintre bine şi rău la una exterioară, deşi adevăratele “bătălii” se dau în fapt în lăuntricul fiecărui om drept o alegere bazată pe principiile sale morale (nu cutez a comenta orientarea spre “aripa neagră a ocultului”, dar sunt alţii mai bravi şi mai viteji care-au îndrăznit s-o facă). Emanciparea generaţiilor tinere (anii ’60 – ’80) prin vestimentaţie şi muzică nu a avut cele mai benefice efecte în privinţa echilibrului social. Dacă evoluţia socială (I) şi monarhia constituţională (II) au marcat istoric Marea Britanie, revoluţia digitală a amplasat-o numai drept o insuliţă într-un arhipelag al globalizării (chiar dacă anumite invenţii, precum “World Wide Web”, 1989, au fost inventate de britanici – în acest caz, Sir Tim Berners-Lee) (un alt aspect nefericit al ceremoniei a fost excesul de referiri “culturale”, care a dus la un soi de ghiveci).  […]

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....