Pentru că am trăit în România şi înainte de ’89.
Spectacolul pregătit de britanici pentru deschiderea JO a fost, după gustul meu, dezamăgitor. Şi spun asta fără a mă obosi să-l mai compar cu cel pregătit de chinezi în 2008. Conceptul a fost ambiţios, dar cred că au vrut prea mult, iar rezultatul final a fost un ghiveci. Una peste alta, întregul show a semănat cu un videoclip Spice Girls altoit cu Cântarea Marii Britanii şi frunza Elenei Udrea. Sigur, am înţeles, regina e sărbătorită. Tot pricep asta de la începutul anului, de când pe toate canalele de ştiri mi se tot livrează spectacole omagiale, procesiuni şi festivităţi întru cinstirea celei mai iubite nemţoaice din Marea Britanii. Am priceput că la englezi jubileul are 60 de ani. De ce trebuia ca şi spectacolul de deschidere al JO să fie confiscat pentru chestia asta, chiar nu mai pricep. Oricum, ce a lipsit în întreg spectacolul a fost ideea de olimpism. Altfel, britanicii n-au ratat nimic, de la Freddy Mercury la Harry Potter, de la Shakespeare la naţionala de rugby şi James Bond. Mr. Bean (Rowan Atkinson) dându-se Vangelis, Kenneth Branagh ( pe care nu încetez să-l preţuiesc) cocoţat pe un deal, regina care mai nou era şi paraşutistă. Chiar mă aşteptam să-l văd şi pe Jamie Oliver, apărând de undeva cu o tigaie şi trăgând o omletă în cinstea reginei. Cum le-a scăpat asta organizatorilor?
Pentru dreptate aş spune că fiecare dintre momentele spectacolului ar fi fost ok. Unele chiar sclipitoare. Ceea ce mi s-a părut supărător a fost amestecul, excesul. Prea mult, pentru gustul meu.
Asta a fost. Acum îi ţin pumnii Alinei Dumitru în semifinala de la judo ( n-a fost uşor nici în sferturi, cu mongoleza). Şi sper să o vedem şi în finală.
It was what the British do best –
haul you aside and get you drunk on story. 😉
De gustibus, maitre. Mie mi-a placut ce-a reusit Danny Boyle, cum am zis si mai devreme. Daca e ceva care sa nu-mi fi placut aseara, vine tot dinspre Romania: comentariul TVR, presarat deseori cu stupizenii. Dar per total eu spun c-a fost un spectacol fain, el in sine.
Oh, da! Comentariul de la TVR a fost de un cretinism impecabil.
eterna bombaneala si critica româneasca plus mistoul de doua parale. bre, de te abtineai, rabby ramîneai..
Asta se aplică şi comentariului tău?
daca vrei. eu sînt mai de la distanta si constat ce aprigi ati devenit, si ce usor dati verdicte. te citesc regulat si de cele mai multe ori cu placere. cînd bascalia ramine la nivel local, e foarte buna, nici nu merita altceva.
reciteste-ti „De ajuns”-ul, se poate aplica nu numai punctual. dar, sigur, e blogul matale, faci ce vrei pe si cu el.
Domnule Tacas(asa mi-a iesit pseudonimu pe google translate)explicati-mi si mie cum poti citi regulat, ca mie nu-mi iese..Rabi, mie mi s-a perut super-ghiveci,iti dau dreptate..Ma-ntreb, daca regina a ramas fara floci ,dupe aterizare..De la turbioni, desigur…
Mie mi-a placut!
Si nu ma refer la spectacol ci la postare.
Aici am gasit spiritul blogului dar in spectacol nu am gasit spiritul olimpismului. Foarte corecta observatia!
Una peste alta a fost un spectacol, un spectacol care a luat ochii, mai ales ochii celor care doar au privit.
„mai ales ochii celor care doar au privit.”, subtil „De Profundis”, ridicolul nu ucide; da matale ce ai facut cînd te uitai? citeai „capitalul”?
Bre, eu nu zic nimic.N-a fost circ,n-a fost spectacol. Sec sau tern, as spune.ca bancul englezesc. Nu m-a impresionat dar ca de fiecare data, mi-au dat lacrimile.Nu de emotii ci pentru faptul ca gasesc reunite atatea natii care in mod normal si-ar scoate ochii fiind unele langa altele.
Am inteles ca delegatiile Romaniei si Ungariei sunt cazate in acelasi stabiliment din satul olimpic.
Ar trebui ca toti locuitorii planetei sa aiba ca… disciplina de baza, sportul.Despre Flavius Koczi, cand va castiga,daca va castiga, nu vom spune „ungurul” ci „al nostru”. De-aia zic: sa facem sport, nu politica.
In lotul Ungariei este si Ferenc Ilyés, care, chiar daca joaca pentru alta tara, este fiul unei mari handbaliste, Magda Ilyes, care jucat pentru nationala Romaniei. A plecat pentru ca handbalul din Romaia, cel masculin, era in anii 90, pe pile, relatii si alte asemenea practici…
Cat despre relatiile cu maghiarii din Romania, hai sa nu mai exageram, nu toti sunt ca cei pe care ii vedem toata ziulica pe la tv, gangavi si rai.
Ehe… Bine ca ai avut rabdare sa te uiti!:))
Eu n-am înţeles ce legătură aveau feţele înnegrite de fum ale muncitorilor englezi din secolul nouăşpe cu o sărbătoare a sportului, a bucuriei prin mişcare, aşa cum sunt Jocurile Olimpice.
Chiar ghiveci… nu mi-a placut!! Am vazut finalul cu sir Paul McCartney azi dimineata, cel mai bun moment!
Spectacolul ar fi fost mai plăcut dacă nu era comentat. Comentariile îţi blocau imaginaţia.
Dar de fapt … spectacolul mi s-a părut un turn Eiffel, magnific, care deşi e simbolul Franţei … parcă zgârie…
Din dorinta de a fi originali au realization
100% de acord! Cu toate reticentele datorate respectului fata de drepturile omului incalcate fragrant si torturilor inumane la care au fost supusi oamenii ca tribut incomensurabilului EGO al guvernului chinez, nu cred ca fastul, ordinea, simetria si sincronizarea spectacolului chinez mai pot fi duplicate vreodata. Si e greu sa intelegi dezlinarea, lipsa de atentie la detalii si salata de legume a „spectacolului” englejilor. Bleah!
Mie îmi place cum aplicăm noi spiritul olimpic: Îl dăm jos pe … Zeus 🙂
A fost o fază foarte amuzantă (când a intrat echipa GB) regina se scobea sub unghii foarte plictisită, și s-a speriat chiar când a văzut pe un ecran că e în în prim plan făcând asta.
[…] (III) Un Serviciu Naţional de Sănătase bine pus la puncteste indispensabil unei societăţi “sănătoase”. Literatura fantastică (Peter Pan, Mary Poppins, Harry Potter) tinde să simplifice lupta dintre bine şi rău la una exterioară, deşi adevăratele “bătălii” se dau în fapt în lăuntricul fiecărui om drept o alegere bazată pe principiile sale morale (nu cutez a comenta orientarea spre “aripa neagră a ocultului”, dar sunt alţii mai bravi şi mai viteji care-au îndrăznit s-o facă). Emanciparea generaţiilor tinere (anii ’60 – ’80) prin vestimentaţie şi muzică nu a avut cele mai benefice efecte în privinţa echilibrului social. Dacă evoluţia socială (I) şi monarhia constituţională (II) au marcat istoric Marea Britanie, revoluţia digitală a amplasat-o numai drept o insuliţă într-un arhipelag al globalizării (chiar dacă anumite invenţii, precum “World Wide Web”, 1989, au fost inventate de britanici – în acest caz, Sir Tim Berners-Lee) (un alt aspect nefericit al ceremoniei a fost excesul de referiri “culturale”, care a dus la un soi de ghiveci). […]