AcasăOy-oy!Referendumul din '89 trebuie...

Referendumul din ’89 trebuie invalidat

 

În 1989, populaţia României era de peste 22 de milioane de locuitori. Din care aproape 19 milioane cu drept de vot. Conform susţinătorilor lui Băsescu, în decembrie 1989 a fost o lovitură de stat şi nu revoluţie. Părerea lor. Tot părerea lor e că şi acum e tot lovitură de stat. Tot părerea lor- repet.

Bun. La revoluţia din 1989 (sau lovituria de stat, dacă ţineţi neapărat- ori îi putem spune referendum) au participat câteva sute de mii de oameni. Restul s-au uitat la televizor. Hai, treacă de la mine, au participat un milion, două milioane de oameni. În mod evident, cvorumul de 50% + 1 nu a fost întrunit, aşa că tovarăşul Nicolae Ceauşescu (aplauze, urale!) ar trebui să se întoarcă la CC. Cum toa’şu a expirat, atunci trebuie de urgenţă convocat congresul PCR, recte Marea Adunare Naţională şi ales un nou secretar general, respectiv un nou preşedinte.

Aşa stăm, conform logicii pedelice.

Sigur că forţez nota. Sigur că e o aberaţie. Sigur că e prosteală de la obraz. V-am spus că e tehnică pedelică.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Este absolut uluitor cita minciuna se etaleaza in spatiul public. Patapievici si-a dat demisia cu o declaratie feroce:

    “Față de lovitura teribilă pe care puterea de astăzi o aduce culturii române, operatorilor culturali români și artiștilor români, conducerea Institutului Cultural Român înțelege, în semn de protest, să își dea demisia. Din acest moment, noi declarăm că nu mai putem lupa cu voința politică de distrugere a autonomiei culturale a ICR și cu voința politică a actualului Guvern și a actualei majorități parlamentare de a transforma Institutul într-un instrument de propagandă”, a declarat, joi, fostul președinte al ICR, Horia Roman Patapievici.”

    De unde cataclismicul verdict ca Guvernul vrea sa distruga autonomia culturala a ICR? Ce dovezi are ca actuala majortate parlamentara ar transforma ICR in “institut de propaganda”?

    Ce il face sa rosteasca asemenea cuvinte catastrofale, daca nu faptul ca el insusi este angajat politic, de partea PDL si a lui Basescu?

    Mai usor cu pianul pe scari…

    http://www.realitatea.net/patapievici-a-demisionat-de-la-icr-aceasta-construc-ie-institu-ionala-vie-e-distrusa_980505.html#ixzz22OHZtz8X

    • Pe mine m-a intrigat stirea aceasta. Am citit ca guvernul a redus drastic bugetul ICR, acesta urmand sa functioneze pana la sfarsitul anului, cu un minus de 500.000 lei. Sper totusi ca USL sa nu procedeze la fel ca PDL si sa nu distruga valorile culturale doar pentru ca au fost obtinute de PDL.
      BlueEyes

  2. Sa fim noi seriosi ,ca nu s-a facut in afara de referendumul asta care este de peste 60%altele ca referendumul de la Constitutia Noua n-a trecut cat e haul.Parca a fost unul cu UE,si ala a fost trantit.

  3. o să zici că-s rău, dar un congres PCR nu e foarte greu de organizat, căci încă mai hălăduiesc pe-aci mulți „foști” de pe la PCR, UTC, UASCR…:
    Tov. Iliescu e încă viu (și mult prea activ public pentru gustul meu),
    Băsescu tocmai are o vacanță prelungită,
    Emil Constantinescu se ține bine
    Emil Boc, MRU, Zoe Petre, Adrian Năstase sunt încă în viața publică….
    De urmași ai foștilor tovarăși și ilegaliști e plină țara (Tismăneanu, Patapiievici, Petre Roman etc, etc)
    Încet, încet, îi strângem….
    Chiar și noi doi am putea, că am fost și pionieri, și uteciști câteva luni 😀

  4. În 89 era un consens conştientizat plauzibil adică toţi care stătea acasă şi se uitau la TV credeau că ştiu că toţi ceilalţi care stau acasă şi se uită la TV doresc cam acelaşi lucru doar că nu se puteau dezlipi de confortul bucătăriei şi al porcului. Din surse autentice (mi-a spus chiar unul din ei) unii care chiar doreau revoluţie au fost şi au tras ca tâmpiţii unii în alţii într-o confuzie tipic românească.

    Acum după atâţia ani de spălare zilnică pe creier toţi românii nu pot înţelege un lucru atât de simplu. Toate telefoanele sunt ascultate convorbirile transcrise şi băgate într-o bază de date. La fel cu reţelele sociale. Datele le au diverse organizaţii care sunt în stare să plătească pentru ele. Sunt supercomputere care prelucrează datele şi iau deciziile. Sunt actuatori care umblă cu mini-casca în urechi şi vorbesc mulţimilor. Adevăraţii conjuraţi doar trag concluziile şi corectează softurile post factum şi îşi freacă mâinile. Iar românii se scarpină în cap şi se întreabă orare câţi sunt. Dilema mea e că nu ştiu ce să mai spun. Oare merită să încerci să despeli creiere? Aveam un coleg în liceu care-mi spunea mereu: are sens să-i spui unui tâmpit că e tâmpit? adică merită să trezeşti pe fratele tău cu o insultă dacă altfel nu se poate? http://georgesweblogforfriends.blogspot.com/2012/01/leadership-from-behind.html

    A şi o întrebare, credeţi că e ceva numerologie în repetabilul 18,3?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....