AcasăRabbi ziceChestiunea Turcă

Chestiunea Turcă

Aderarea Turciei la UE pare să fi devenit mai mult o temă de dezbatere de seminar, decât o prioritate pe agenda Uniunii, care la acest moment are suficiente dureri de cap cu mai multe state membre. Nici pentru Turcia aderarea nu pare a mai constitui o urgenţă, deşi dorinţa sa de aderare pare să fi rămas fermă.

Interesul Turciei pentru aderare este legat, mai degrabă, de motivaţii economice decât de dorinţa de a adera la un spaţiu cultural şi un sistem de valori precum cel reprezentat de UE. Accesul neîngrădit la enorma piaţă europeană şi la fondurile europene alcătuiesc principalele motive ale dorinţei de aderare a Turciei. O Turcie tot mai puţin europeană, tot mai îndepărtată de viziunea lui Ataturk şi care pare tot mai tentată de revenirea la valorile tradiţiei islamice.

Aflată la întâlnirea Orientului cu Occidentul, Turcia nu pare a se regăsi întru totul în niciunul dintre cele două spaţii. Statul laic, dorit de Ataturk, e tot mai ameninţat de revirimentul mişcărilor islamice, lucru care complică asumarea unei identităţi europene, mai ales că acest concept nu e îndeajuns de clar nici pentru statele deja membre.

Oricât s-ar nega acest lucru, consideraţiile de ordin religios au un rol esenţial în dezbaterea despre posibila aderare a Turciei la UE. Deşi, teoretic, religia nu reprezintă un criteriu în construcţia europeană, este evident că Europa creştină nu este dispusă încă să accepte un stat preponderent musulman între graniţele sale. Deşi religia nu este unul dintre pilonii UE, e imposibil să nu constaţi că deja avem o Europă protestantă, care dispreţuieşte Europa catolică, iar această Europă catolică are la rândul său o atitudine dispreţuitoare faţă de Europa ortodoxă. Evident, nicăieri nu se invocă argumentul religiei. Criticile aduse Greciei, României sau Bulgariei – spaţiul ortodox- ţin seama de alte considerente. La fel cum cele aduse Italiei sau Spaniei par a fi legate exclusiv de chestiunile de ordin economic. Repet, religia nu este nicăieri un subiect în dezbaterea europeană, argumentele de acest ordin nu sunt nicăieri folosite, dar cu toate acestea religia continuă să fie elefantul din cameră.

În privinţa admiterii Turciei, UE are de evaluat avantajele şi riscurile presupuse de o astfel de decizie. Argumentele pro ţin în primul rând de geopolitică, de poziţia strategică extrem de importantă a Turciei şi de nevoia Vestului de a avea acolo un partener pe care să poată conta întotdeauna.  Prezenţa Turciei în NATO rezolvă doar parţial această nevoie, mecanismele instituţionale de care dispune alianţa fiind limitate şi obligând Occidentul la complicate acrobaţii diplomatice pentru a obţine acordul Turciei în chestiuni importante.

Adăugaţi la calculul geostrategic controlul strâmtorilor şi al traseului oleoductelor şi aveţi o imagine asupra importanţei Turciei.

Un alt argument, de ordin economic, îl reprezintă performanţa economică notabilă a Turciei ( a 17-a economie a lumii!), care însă nu se reflectă suficient în nivelul de trai de acolo. O piaţă de peste70 de milioane de oameni reprezintă încă un argument pro, dar şi un element de risc, datorită diferenţelor de ordin cultural şi religios.

Principalele contra-argumente ar fi reprezentate de problemele de ordin cultural-religios şi de mutarea frontierei UE la limita celei mai fierbinţi zone a planetei. Din punct de vedere cultural-religios, deşi în mai multe state UE există importante comunităţi de imigranţi turci, lucru care ar trebui să demonstreze capacitatea de adaptare şi integrare a turcilor, lucrurile stau exact pe dos. Turcii care alcătuiesc masa emigranţilor în UE trăiesc în comunităţi aproape închise, menţinându-şi un stil de viaţă şi un model de conduită specific culturii lor, cu uşoare adaosuri occidentale doar în privinţa bunăstării şi a nivelului de trai. Cel puţin asta pare a reproşa opinia publică din statele care găzduiesc astfel de comunităţi turce. În ceea ce priveşte proximitatea cu înfierbântatul Orient Apropiat, aici lucrurile sunt şi mai clare: pentru UE este preferabilă o Turcie parteneră, dar în afara UE, care poate juca rolul de tampon între spaţiul UE şi acea zonă de permanent conflict.

Deşi par a mai fi coborât tonul, autorităţile de la Istanbul continuă să ceară Bruxelles-ului un calendar ferm de aderare, în vreme ce UE se străduieşte să amâne chiar şi acest minim angajament. Deşi acum România pare absorbită de cu totul alte probleme, în chestiunea aderării Turciei ar trebui să fim, din mai multe considerente, unul din statele cu o voce importantă. Asta, desigur, în condiţiile în care într-o bună zi vom începe să avem politică externă.

În loc de concluzii lansez o întrebare: credeţi că Turcia ar trebui sau nu să devină membră a UE, într-un orizont de timp previzibil? Cu argumente, vă rog. Şi mai adaug o întrebare: credeţi că interesele României merg spre acceptarea admiterii Turciei sau dimpotrivă?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. Argumentul meu impotriva aderarii Turciei este strict geografic… Cea mai mare parte a teritoriului turc se află în Asia. Daca va adera Turcia, UE va trebui sa-și schimbe denumirea în Uniunea Euro-Asiatică…

    PS
    Turcia a pierdut o buna ocazie de a adera Uniunea Europeana în 1623 😀

      • Poate ar fi util sa intarim intai UE inainte de alte aderari… Caci Marea Britanie de ex e cu curu-n doua luntre, nici in, dar nici in afara, Grecia pare a fi cu un pas in afara….
        Ar fi bine intai sa fie o uniune adevarata, completa, si apoi sa o extindem…. caci, oricum, viitorul indepartat il vad ca avand una sau mai multe uniuni puternice, maxim 4-5 pe tot globul… dar asta e deja SF…
        Daca gandim pur economic, ar fi utila aderarea Turciei. Religios vorbind, va fi un factor de conflict, fanatismul islamic si fanatismul catolic neputind convietui…
        Iar unchiul paranoic Sam va face urit daca UE ar primi Turcia…

  2. Intrebarile sunt de asa natura incat cel mai bine ar fi sa nu raspundem la ele.Este clar ce se asteapta. Este ca s-o spunem ca o sula in cur Germaniei &CO ar fi una „salutara”(SIC!).Una peste alta ma tem ca aceste probleme o sa existe atat timp cat fii lui Kemal Atataurk cam uita de „poruncile”lui.Deocamdata armata este cu ochii pe „democratii”care isi resfira mataniile.Nu vad posibila ca UE sa accepte in ea Turcia ,cu problemele ei insurmontabile.

  3. Cu Turcia in UE, limita Balcanilor ar ajunge din nou la Carpati, acum fiind pe undeva pe aliniamentul Strehaia – Craiova – Sectorul 5 – Slobozia – Constanta.

    Discutand pragmatic, Romania nu ar beneficia dintr-o eventuala intrare a Turciei in UE. Urmeaza lista mea de puncte de vedere.
    – Am fi concurati mai abitir la produsele cu slaba valoare adaugata pe care le mai facem. Turcii fac niste clone turcesti dupa clone chinezesti ceva de de pomina. Le-am creste sansele ca niste firmulite care fabrica la Caracal si Zimnicea sa se mute la Balikesir si Zonguldak.
    – Lui Renault i-ar pica fisa ca Dacia rimeaza cu Turcia.
    – Turcii care vor un cap de pod in UE usor de aparat l-ar muta de pe Dambovita mai pe Dunarea de Mijloc.
    – Englezii si-ar gasi perechea in renghiuri pe care sa le joace nemtilor.
    – Europa s-ar inrudi prin mezalianta cu jumatate de Asia, rudele turcilor fiind foarte numeroase (azeri, kazahi, uzbeci, uiguri, ciuvasi, si numeroase populatii eschimose etc). Daca vor si astia reintregirea familiei, iese cu tam-tam.

    Turcia e buna de interfata cu Orientul Mijlociu. O casa buna are si prispa (balcon, veranda) dar prispa nu e chiar o camera in casa. Ma rog, un gospodar zelos poate sa-i puna geamuri si usa cu zavor, insa ramane tot un loc in care cel mult bei cafeaua si tii florile.

  4. Poate ar fi mai utila intrebarea „La ce sa adere Turcia?”.Asta tinind cont de faptul ca asa-zisul construct european incepe sa-si dezvaluie tarele(faptul ca e o constructie grabita,bazata doar pe considerente politice si care se dovedeste acum,folositoare doar unora).Intr-un orizont de timp previzibil,Turcia nu ar face altceva decit sa acutizeze unele probleme europene:
    – libera circulatie si la 70 si de milioane…e groasa monser
    – economic ,hai cu falsurile si mina de lucru ieftina direct in UE
    – social ,sa vezi reintregiri de familii atunci….
    – religios….cred ca nu mai e cazul sa spun ceva,se vede si se va vedea si mai rau in viitor(sa nu uitam ca in situatii „albastre” e nevoie de „tapi ispasitori” ,istoria a demonstrat asta de prea multe ori,plus „pacifismul” islamic).Pina cind bazaconia economica actuala nu va fi domolita,am mari indoieli ca declaratiile legate de aderarea Turciei nu sint doar vorbe.
    Ca o scurta acolada,poftim o discutie draguta(Nigel Farage nu e chair ok,dar nici idiot,in schimb interlocutorii sai……o vaiiii ce pot debita)

    http://www.youtube.com/watch?v=k2-OfnaWVMk

  5. Raspunsul meu este NU. Argumentele doua : atata timp cat inca in Cipru sunt Castile Albastre si turcii nu sunt in stare sa se inteleaga cu grecii asupra acestui teritoriu n-are niciun sens sa vb de aderarea Turciei la UE, al doilea este tot de natura democratica, turcii i-au urmarit pana de curand pe kurzi sa-i omoare chiar si in afara granitelor Turciei. … Asadar o UE cu Turcia in ea s-ar indeparta total de ceea ce a zis tata Schumann ….

  6. Sa ne gandim ca penultimul val de aderare, cel care a cuprins cele zece tari din estul Europei, abia a insumat o populatie apropiata de cea a Turciei. Abia dupa primirea Romaniei si Bulgariei s-a depasit 100 de milioane, in ultimele doua valuri, insumat.
    Asta ca sa ne imaginam cam ce ar insemna o populatie de aproape 80 de milioane de locuitori, si inca mult diferita cultural.
    Europa ar trebui sa se limiteze la suprafata continentului, care cuprinde inca numeroase zone extra comunitare. Si asta doar in perspectiva multor ani. Experienta ultimelor valuri sa-i fie Uniunii de invatatura de minte!

  7. Ce chestiune interesanta ridicati. Intamplator am legaturi destul de puternice cu Turcia si cu orientul mijlociu in general, inclusiv am lucrat si am locuit in Turcia aproximativ un an de zile.

    Imi voi da cu parerea incepand cu cea de-a doua intrebare pusa si dupa o sa comentez prima intrebare. Personal, roman fiind, nu cred ca este in interesul nostru ca Turcia sa devina membru UE foarte curand. DE ce? Raspunsul e foarte simplu. In prezent Romania si Bulgaria sunt un gen de China in a Europei, bineinteles nu in toate sensurile ci din punct de vedere al costului de productie si al fortei de munca. Suntem tarile europene in care costul productiei este cel mai mic din intreaga UE, ca n-am reusit noi pana acum sa atragem investitorii e alta problema separata. Cu toate acestea costurile de productie in UE sunt in continua crestere, iar Bulgaria si Romania mai cu seama se afla intr-o pozitie unica de a atrage o parte a productiei industriale de mica si medie anvergura care este din ce in ce mai stransa cu usa in vest, fie din cauza costurilor fie din cauza importurilor foarte ieftine provenite din China sau sud-estul Asiei. Fabricile mici si medii care s-au relocat sau se vor reloca in viitor vor veni catre este, catre noi. Noi nu am atras suficiente astfel de investitii din cauza lipsei de infrastructura si mediului greoi de afaceri. Turcia in momentul de fata are o infrastructura moderna si un mediu de afaceri excelent, cu oameni la nivelul conducerii tarii care inteleg intr-adevar ce trebuie facut pentru ca o economie sa creasca, legatura foarte stransa dintre Turcia si Germania se poate observa lesne in modelul economic pe care Turcia il promoveaza, model foarte similar cu al Germaniei. Un model economic care si-a dovedit eficienta, model bazat pe productie industriala si export. Acest model economic a facut din Germania super-puterea economica de azi, care ne tine in spate pe toti ceilalti. Fara Germania, Europa ar fi fost intr-o stare si mai jalnica dpdv financiar.
    Daca Turcia ar fi primita in UE in acest moment pentru noi si pentru bulgari ar fi un dezastru economic pentru ca unitatile de productie de care vorbeam mai devreme ne-ar sari in mod cert si se vor orienta spre turci. Noi am fi reusit sa atragem multe din aceste unitati economice daca am fi avut o conducere mai competenta. Turcii au costuri de productie similare cu ale noastre, au o infrastructura excelenta cel putin in partea de vest a tarii, au acces direct la Mediterana si ar fi o tara europeana care automat ar oferi o garantie suplimentara pentru orice astfel de firma care are in vedere mutarea productiei in afara Europei de Vest. Pe scurt Turcia ne-ar face o competitie prea mare, competitie la care nici noi nici bulgari nu am face fata in conditiile economice actuale. Practic ne-ar condamna la statul pe care il avem acum.
    Legat de religie, nu stiu cat de mare pondere are, cu siguranta ca are, dar nu imi pot da cu parerea intr-un mod pertinent despre acest subiect. Din experienta mea acolo va pot spune ca in general oamenii din orasele mari nu sunt nici pe departe atat de conservatori precum par, sau precum sunt ei ilustrati in Europa. Iarasi in vestul Europei este un curent anti-islamic acum care are si el la baza niste realitati. In Germania de exemplu sunt 4 milioane de turci care muncesc si 3 milioane de nemti care n-au ce munci. Granita UE cu Iranul, Irakul si Siria sunt iarasi un mare semn de intrebare. Nu sunt convins ca ar fi interesul Europei sa aiba o astfel de granita lunga de niste mii de km, si foarte poroasa. Granita care in multe locuri e disputata samd.
    Iarasi cu ceva ati gresit in postul dvs. Turcia in momentul de fata chiar daca nu e membru UE are un statut special, produsele turcesti nu sunt supuse taxelor vamale deci au acces deplin la piata europeana.

    Turcii in mare parte sunt resemnati cu intrarea in UE, si o mare parte din cetateni a ajuns sa fie impotriva aderarii, din cauza ca i-au cam jignit, amanadu-i asa la nesfarsit. Aceasta resemnare se poate vedea in poltica externa a Turciei, care a inceput sa se orienteze din nou catre Orient. Firmele turcesti au inceput usor usor sa isi schimbe traiectoria si au inceput sa se dezvolte si sa se extinda inspre tarile arabe. Irakul e plin de turci si de firme turcesti care investesc masiv alaturi de chinezi, in infrastructura de toate tipurile de exemplu. Turcia e pe primul loc la investitii straine in Irak.

    Daca m-ar intreba cineva: „Care popor e mai inapoiat dintre turci si romani?” As raspunde fara ezitare ca romanii sunt mult in urma lor. Noi ne uitam putin de sus la turci, dar in realitate influenta turco balcanica e foarte evidenta in Romania. Romanii nu sunt un popor 100% european, avem mari mari influente turco-balcanice, in cultura, in felul de a fi , in felul in care se comporta societatea, la orice nivel aceste influente pentru observatorul rational si bun cunoscator al ambelor culturi sunt evidente, chiar daca nu ne place sa vedem sau sa recunoastem asta. Dar ce ne facem, cand chiar turcii se leapada de turco-balcanism si evolueaza social, politic si economic mai mult decat noi care ne place sa ne consideram „frantuziti”. Asta e o mare problema pentur noi, si e o problema pe care nu multa lume o vede.
    Nu sustin evident ca Turcia e un model pentru noi si sunt evident si acolo foarte multe probleme, dar ei sunt pe drumul cel bun, noi inca ne cautam drumul.

    Acum sa revin la prima intrebare. Eu cred ca pe termen lung, asocierea Turciei la UE va fi un mare avantaj pentru toata lumea privind din perspectiva globalizarii. Turcia are un potential enorm, uitati-va ce crestere economica au si acum pe timp de criza, la ei nu se simte ca aici, unul dintre motive ar fi si ca aplica modelul economic mai sus amintit. 2009 a fost cam nasol un pic dar in rest e business as usual, ce au pierdut in Europa ca piata din cauza cererii reduse au castigat indreptandu-se spre Orient. Turcia e o tara unica, cu legaturi puternice si cu Asia si cu Europa. Orientul mijlociu are un potential vast, pe langa faptul ca populatiile lor cresc cam in cel mai rapid ritm din lume, la fel cresc si veniturile. Pietele din Orientul Mijlociu cresc in fiecare an vertiginos din cauza inmultirii populatiei si a cresterii veniturilor, si Turcia profita din plin de asta, profita si Europa evident dar prin Turcia s-ar deschide si mai multe oportunitati economice.Iarasi Turcia in sine nu e de neglijat, avand in vedere populatia de 75 mil de oameni, cu o putere de cumparare mai MARE decat a romanilor sau a bulgarilor, uitati-va pe cia.gov la world factbook. Aveti acolo multe statistici economice la zi. Vedeti PIB-ul pe cap de locuitor. (PIB-ul acolo e exprimat exact cum trebuie adica in puterea de cumparare si nu nominal)
    In continuare, toate aceste proiecte megalomane de transport de energie care se prefigureaza si se discuta si paradiscuta depind in mare mare masura de Turcia. Turcii sunt constienti ca asta este asul lor din maneca si au de gand sa il foloseasca in favoarea lor, in privinta relatiei cu UE. Cand conductele de gaz trec din mana rusilor in mana turcilor, e usor de imaginat ce putere vor avea. Mai ales ca gazul va proveni in prima faza cu siguranta din Azerbaijan. Azerbaijanul este o tara relativ inchisa si ghiciti cine are cea mai mare influenta acolo? Turcia. De ce? Azerii sunt turci siiti, asta e singura diferenta, se inteleg intre ei perfect ca englezii cu australienii, difera accentul doar. Ulterior probabil va proveni si de mai la sud (Iraq, Qatar samd) energia si acolo vor fi alte jocuri si alte interese de protejat si de servit.
    Ca o concluzie, in conditia in care aceste proiecte vor merge mai departe si o mare parte din sursele de energie ale Europei vor trece pe acolo este imperios necesar ca acestea sa treaca printr-o tara apropiata politic si economic de UE.

    Ar mai fi lucruri multe de zis dar deja cred ca am scris cel mai lung comment scris vreodata acum am recitit si m-am gandit sa mai tai din el dar sunt prea obosit acum sa stau sa selectez. Daca doriti putem continua pe mail.

    Numai bine

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...