Avem multă treabă

Ca şi cum nu era destul balamuc în ţara asta, judecătorii CCR umblă şi ei cu jalba în băţ pe la uşile străinătăţii pentru a reclama că sunt supuşi presiunilor politice. O astfel de plângere ar trebui, în primul rând pentru noi, să fie un real motiv de îngrijorare. Am mai spus-o şi nu văd de ce n-aş repeta-o: sănătatea democraţiei noastre ( aia pe care ne-o dorim, nu cea care există) depinde în mod capital de buna şi dreapta funcţionare a justiţiei. Din nefericire, de cele mai multe ori, acesta reprezintă doar un deziderat.

Plângerea celor de la CCR este un act de mare gravitate, dacă ţinem seama de mai multe considerente. Din păcate, totuşi, la o astfel de discuţie cel mai rău ies tocmai judecătorii de la CCR.

Au existate în ultimii ani mai multe decizii ale CCR pe care, cu blândeţea eufemismului, le-aş numi curioase. Au existat nu puţine situaţii în care deciziile Curţii au fost suspectate ( cu sau fără drept temei) de influenţă politică. Au existat situaţii clare în care Traian Băsescu a avut luări de poziţii care ar fi putut fi interpretate ca presiuni asupra CCR. Nu a existat nicio plângere a judecătorilor Curţii.

Însăşi numirea judecătorilor la CCR este o chestiune de ordin politic. Avem judecători numiţi de fostul preşedinte, de actualul preşedinte, de PDL, de PSD, PNL sau UDMR. Ba mai mult, unii dintre judecătorii numiţi acolo sunt foşti politicieni, membri mai mult sau mai puţin marcanţi ai unor partide politice (până la data numirii) şi foşti parlamentari pe listele puterii. Numirea unor astfel de personaje, cu o competenţă profesională discutabilă, dar cu evidentă afiliere politică şi garanţia loialităţii faţă de forţa politică responsabilă pentru nominalizarea lor este o formă de presiune politică asupra justiţiei? Au existat plângeri în această privinţă?

Nu vă faceţi iluzii! Vă închipuiţi că în democraţii mai bine consolidate nu există tentative de presiune asupra justiţiei? Credeţi că instanţele supreme de acolo sunt ocolite de jocul politic? Pentru că tot ne place să ne raportăm la SUA ( deşi, în ce mă priveşte, nu e chiar modelul ideal), vă închipuiţi că judecătorul Curţii Supreme, Antonin Scalia nu primeşte telefoane, sugestii, poate chiar ameninţări?

Misiunea ta, ca judecător al unei asemenea înalte instanţe, să judeci cu dreptate şi respect faţă de lege. În cazul de faţă Constituţia ar trebui să fie singura autoritate în faţă cărora aceşti judecători să se plece. Pentru că Justiţia este sau ar trebui să fie o putere în stat. Se poate întâmpla să fie supuşi presiunilor politice? Se poate! Şi? Tocmai asta ar trebui să dea măreţie misiunii lor: capacitatea de a judeca în litera şi mai ales în spiritul Constituţiei, indiferent de presiunile la care sunt supuşi! Dacă le lipseşte forţa, curajul şi (îndrăznesc să spun) altitudinea de care e nevoie pentru a ocupa această înaltă magistratură, atunci n-au ce căuta acolo!

Credeţi că judecătorii CCR sunt singurii supuşi presiunilor? N-am discutat niciodată despre asta, nu vreau să o fac nici acum, dar doar eu ştiu prin ce trec zi de zi. E simplu: nu faci faţă presiunilor…pleci.

Judecătorii Curţii Constituţionale a României ocupă cea mai înaltă magistratură în acest stat. Funcţionează într-o instituţie care ar trebui să fie pilonul de bază al democraţiei, sunt egali în importanţă Preşedintelui sau Parlamentului, dar sunt ei oare demni de locul pe care îl ocupă? E demn ca fruntea unei importante puteri a statului român, justiţia, să umple cu jalba pe la porţile străinătăţii? E normal ca străjerii Constituţiei să meargă în străini, aducând enorme deservicii ţării lor, pentru a reclama …ce? Propria slăbiciune, lipsă de curaj, incompetenţă, pe scurt propria lor inadecvare cu demnitatea pe care o ocupă?

Nu ştia fostul parlamentar FSN, mai apoi PD, Augustin Zegrean, atunci când a fost numit la CCR, că cei care l-au numit îi vor cere să presteze pentru partid? Ştia. Şi a acceptat numirea. Şi a prestat. revolta lui vine acum, când, de fapt, nu mai e lăsat să presteze pentru partidul care l-a numit, ci să judece în termenii Constituţiei. Iar asta e socotită presiune politică. Mai are ce căuta la CCR? În opinia mea nu.

Am un enorm respect pentru instituţiile justiţiei. Din păcate acest respect nu îi atinge, nu de puţine ori, şi pe cei care populează acele instituţii. Să fii judecător, magistrat, nu e doar o meserie, nu e doar un loc de muncă.  Sunt destui care îşi văd misiunea aşa: un job, un loc de muncă, precum vânzătoarea de la butic sau ospătarul de la bodegă.

Vorbim despre presiune politică, dar ori de câte ori se aşteaptă o decizi importantă a Curţii putem anticipa rezultatul votului: 5 la 4. Pentru că ştim algoritmul politic după care au fost numiţi judecătorii Curţii.

Avem multă treabă de făcut în ţara asta. Multă. Şi ar trebui să începem naibii odată!