AcasăRabbi ziceInstigare, parol!

Instigare, parol!

Mazăre se vrea un fel de sinteză din Che Guevara, Chavez şi Giani Morandi. Din păcate pentru el, rezultatul e o curioasă corceală dintre Puff Daddy, Rahan şi Dan Spătaru. Am privilegiul ( de care m-aş lipsi cu nespusă bucurie) de a-l avea primar. Pentru că l-a votat bobulaţia, sedusă de ideologia pachetelor cu nutrimente şi mesajul bogat în calorii. Nu e singurul ales aşa, n-o să fie nici ultimul. Prin oraş avem bulevarde, străzi şi uliţe, unele dintre ele chiar asfaltate. Când plouă, mai ales în zona Dacia, vocaţia turistică a Constanţei e bine pusă în valoare de canalele navigabile care amintesc de Veneţia. Important e că, deşi oraşul are un aer rebel, neîngrijit, există o politică socială coerentă şi cei care nu plătesc impozite primesc subvenţii de la primărie, pentru încălzire. Iar cei care plătesc impozite sunt recompensaţi cu unul dintre cele mai ridicate tarife din ţară.

În fine, Mazăre, aşa cum singur o recunoaşte, are alte priorităţi. El face turism. Chiar el o declară. „Eu fac turism” – aşa zice. Şi nu se referă doar la cele 11 luni pe an petrecute de el tiutiu-papa prin Brazilia sau insule exotice, nu monşer, omul e ferm convins că misia lui e să organizeze dixtracţia pentru cetăţenii care nu l-au votat, dar vor să vină în week end la Mamaia. Are ideea fixă că, dacă vrem să atragem turişti străini, curvili sunt baza. Adică dacă deschidem futodrom la Mamaia o să vină toţi stătuţii planetei să-şi lase lapţii în fofo şi numerarul pe noptierele patriei noastre. E şi asta o idee.

Poate exagerez. Nu e Mazăre chiar cel mai rău primar, iar Constanţa nu arată mai rău decât Mogadishu. Acestea fiind zise, cred că e limpede că nu sunt un susţinător al primarului Constanţei. Ba mai mult. Chiar m-a scos din sărite prosteala din ziua referendumului, când domnu’ Mazăre, ca ciobănaşu’ din tablourile lu’ Grigorescu, s-a urnit cu turma de piţipoance spre secţia de votare din bodegă. Mi s-a părut toată defilarea aia de buci şi ţâţe un fel de batjocură, o dare în caterincă a tot ceea ce se întâmpla în acea zi. Dar şi asta e o chestie subiectivă; sunt convins că există cetăţeni care s-au declarat fericiţi să miroasă ştampila după ce aceasta trecuse pe la duduile în chiloţi.

Bun. Până aici limpede şi clar. Mai departe însă începe adevărata nebunie: parchetul găseşte potrivit să-l ancheteze pe Mazăre pentru „instigare la vot”! Hai, pe bune? Înţeleg că dusul piţipoancelor la vot, în ţinuta de lucru, e o chestie de prost gust, o mitocănie, dar infracţiune, bre? Cum adică „instigare la vot”? Adică toţi cei care veneau pe aici să mă certe, pe când eram membru al sectei Vot Canci, sunt nişte infractori şi urmează să fie săltaţi? Adică votul e un fel omor, viol, furt sau tâlhărie şi instigarea se pedepseşte? Asta e justiţia pe care o apără băsexu?

În condiţiile astea ţin să anunţ onor parchetul că are de săltat o groaz’ de oameni. Pe stâlpii patriei încă e plin de afişe care „instigă la vot”. Pe multe dintre ele e unul chel, în tricou albastru, care îndeamnă boborul la vot. Şi nu e singurul. Sau în cazul ăsta piţipoanca e circumstanţă agravantă? Atunci şi Udrea e agravantă.

Da’ nu e mai bine să vă sesizaţi în legătură cu instigarea la jeg a ăluia care nu şi-a schimbat tricoul de o lună?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Nea Stere nu si-a instigat gasca la vot? Nu ti-a cerut parerea? I-ai spus ca va da declaratii la Parchet in caz ca are abtibild pe CI? Ca mai puteti vorbi in ora de plimbare si cu nea Matreata?

  2. Gestul lui Mazare cu futodromul la vot, a fost de porc, e adevarat…
    Dar am inteles de pe TV-uri ca exista plangeri penale la adresa lui Mazare. Inteleg ca tu reprosezi procurorilor ca raspund plangerilor penale, daca cel lacramat e Mazare? Sau inteleg gresit, si de fapt esti de acord ca ancheta sa continue pana la NUP sau pana la trimiterea in judecata?

  3. N-au reusit procurorii sa-l termine pe Mazare cand Boc zburda,si vreau sa cred c-o s-o pateasca Mazare acum cu USL-ul care conduce aproape judetele?!Haida-de.Idiotii de procurori pot zburda acum ca se presupune ca o fac legal desi e o curata miscare pro Base . Pana trebuieste sa vina in fata unui judecator.Atunci sa vezi picioare-n cur pentru folklor electoral si trimiteri la psihiatru.Multi dintr-e tulusi vor asuda si vor da cu subsemnatul tremurand de frica pentru „curajul”de acum cand „faceau totul „pentru sceleratul in bleu.”Hodie mihi,cras tibi”cum spune latinul.Roata se invarte,si doar pana vine D-na Pivniceru pe langa care procurarii fac figuri de „vanjosi” cu coaisele ca micro-clicarele.Multi procurori vor face agricultura in cel mai bun caz,cand nu sunt la „mititica”pentru abuz,etc…

  4. Lovitura de stat din Smig a avut loc azi noapte. Nenea Vasile, socru mic si nenea Chirion, socru mare ne-au invitat la nunta. Nunta mare, pentru 3oo de invitati. Fiindca nu i-a placut fata, nenea Chirion s-a suparat si a zis ca nu se mai tine nici o nunta. Noi, amaritii de invitati, am zis ca nu se poate o asa rusine, cum sa nu te duci, daca oamenii te-au chemat si mirii de asteapta. Asa ca, m-am dus. Eu si inca vreo 18o de oameni. Acum, suntem de ras in sat. Nenea Chirion si neamurile lui, zic ca nunta nu-i valabila, ca n-am fost toti invitatii, desi la biserica popa n-a zis nimic, la primarie, primarul n-a zis nimic, iar mirii s-au declarat sot si sotie. Si striga dupa noi, prin sat, Chirion si nevasta-sa Frosina, „pucistilor”. Acum, seful de post, aduna plicurile in care am pus banii de dar, sa vada daca am fost la nunta doar oamenii lui nea Vasile, sau si oamenii lui nenea Chirion. Eu am avut invitatie de la Chirion, sper sa nu fi scris pe plicul cu bani si altceva, decat „Casa de Piatra”. Nu-mi aduc exact aminte, ce am scris, ca plicul l-am dat pe la ora 4 dimineata, si eram cam afumat.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...