Marii oameni de stat nu încetează să fie ascultaţi chiar şi atunci când îşi încetează mandatele de preşedinţi sau şefi de guvern, chiar şi atunci când activitatea lor la vârful politicii. Opiniile lor interesează, ceea ce au de spus e relevant. Prezenţa lor e dorită, fie şi ca element de prestigiu. George Bush sau Jimmy Carter, foştii preşedinţi americani, sunt în continuare invitaţi la tot felul de evenimente, implicaţi în varii consultări. Bill Clinton e aproape la fel de activ ca atunci când se afla la Casa Albă, conferenţiază în diverse ocazii, presa e interesată de el, opinia publică vrea să ştie ce opinii are în diverse chestiuni. Al Gore, fostul vice-preşedinte american, are acum, ca activist al luptei împotriva schimbărilor climatice, o prezenţă mai consistentă decât atunci când funcţiona ca vice-preşedinte. Sigur, există şi excepţia George W. Bush.
Exemple avem şi aici, în Est. Mihail Gorbaciov nu încetează să capteze atenţia publicului, fie că e vorba de evenimente de PR sau reuniuni de o anume importanţă. Lech Walesa, fostul preşedinte polonez, se bucură în continuare de respect şi interes. Ca să nu mai vorbim despre regretatul Havel, fostul preşedinte ceh, care n-a încetat niciodată să se bucure de un enorm respect în rândul intelectualilor de pretutindeni.
Haideţi să vedem care este situaţia celor care au condus România, în ultimele decenii. Unde sunt ei azi şi ce fac.
Preşedinţi:
Nicolae Ceauşescu- mort, executat la Târgovişte
Ion Iliescu – preşedinte de onoare al PSD. Participă în continuare, destul de activ, la diferite reuniuni internaţionale, unde este invitat. Foarte implicat în dezbaterile teoretice despre conceptul de „dezvoltare durabilă”.
Emil Constantinescu – retras din viaţa publică. Are sporadice luări de poziţie pe chestiuni legate de actualitate.
Traian Băsescu – ales până în 2014, este suspendat la acest moment. Se află la cea de a doua suspendare. Foarte probabil va fi demis.
Premieri:
Petre Roman- membru PNL, după ce ani de zile a fost foarte implicat în activitatea Internaţionalei Socialiste. Prezenţă publică notabilă, în ultimii ani, mai ales din cauza scandalurilor legate de viaţa personală.
Theodor Stolojan – europarlamentar, membru al grupului popular. Prezenţă publică discretă.
Nicolae Văcăroiu- Preşedinte al Curţii de Conturi.
Victor Ciorbea -Avocat. Preşedinte al unei bucăţi din PNŢCD. Continuă să aibă o prezenţă activă (sau mai degrabă zgomotoasă) în politică, fără ca el sau partidul din care face parte să reuşească să mai intre în Parlament după 2000.
Radu Vasile – dispărut din viaţa publică.
Mugur Isărescu- Guvernator al BNR.
Adrian Năstase – în închisoare, condamnat pentru corupţie, în urma unui proces suspectat de instrumentare politică.
Călin Popescu Tăriceanu – membru PNL, deputat în Parlamentul României, prosper om de afaceri şi în continuare foarte activ în politică.
Emil Boc -primar al Clujului, în urma unor alegeri cu cântec.Detestat de majoritatea covârşitoare a opiniei publice.
Mihai Răzvan Ungureanu – ţuţer, aspirant la preşedinţie sau orice altă demnitate plătită din bani publici.
Am omis din inventar foştii premieri interimari. Nu cred că are vore relevanţă ce se întâmplă azi cu Dejeu sau Bejinariu, de exemplu.
Lista de mai sus spune câte ceva despre cei pe care, de-a lungul timpului, i-am ales să ne conducă ( Premierii nu sunt aleşi direct, dar numirea lor depinde direct de rezultatul votului!), dar mai ales spune multe despre ce şi cum votăm noi. Din toată lista de mai sus, doar Ion Iliescu, Mugur Isărescu şi Călin Popescu Tăriceanu reprezintă personalităţi care mai au un cuvânt important de spus, care se bucură de îndeajuns prestigiu pentru a mai însemna ceva în politica românească şi nu numai.
Un caz particular îl reprezintă fostul preşedinte Emil Constantinescu. La retragerea din politică, după doar un mandat de preşedinte, Constantinescu nu mai avea mai nimic din prestigiul care îl adusese la Cotroceni. Declaraţii ale sale, făcute pe durata mandatului şi mai ales la renunţarea la candidatura pentru un nou mandat, au fost rău primite la acel moment, dar par a fi reconsiderate, cu trecerea timpului. Rarele apariţii publice ale fostului preşedinte par a stârni în continuare interes, iar domnul Constantinescu pare a fi recâştigat respectul românilor.
Articolul acesta se încheie fără niciun fel de concluzii. Dacă simţiţi nevoia de aşa ceva… le trageţi singuri.
nu stiu al caror romani le-a recastigat respectul, dar mie, care imi aduc aminte perfect de gunoiul adus de el, de debandada si idiotenia sa personala, nu mi l-a recastigat deloc. desigur, generatiile noi il vor privi ca pe uau, fostul presedinte al rromaniei, nestiind ca el a fost o varza ajunsa la putere doar ca sa scapam de iliescu
Ştiu, comparaţia nu e un argument, dar poftim de compară varza aia cu ştevia de acum!
Victor Ponta, acuzat și absolvit de plagiat
Crin Atonescu, cea mai scăzută prezentă la locul de muncă în parlament, 2 săptămâni jumate pe an.
Videanu, cel mai îndoielnic om politic pe care l-am văzut
Udrea, acuzată că a dat 800 de mii de euro pe o frunză, brand național de turism
Prigoană, la ăsta ziceți voi
Etc. Eu zic că sună promițător. Încă o dată, de ce să mă duc la vot?
Asa popor asa conducatori. Din pacate calitatea politicienilor este in scadere, de unde rezulta ca oamenii de calitate au parasit (la propriu sau figurat) acesta tara.
Ingrijorator este ca democratia va disparea deoarece votul nu mai conteaza. Asa ca ma pregatesc sa ma alatur acelor oameni care vad Romania numai o data pe an.
boc si ungureanu ajunsi in aceste functii datorita faptului ca, in intelepciunea lui, poporul roman l-a ales pe cel care baseste prin procurori azi nu o data si chiar de doua ori! Ceea ce spune multe despre noi ca popor sau, ma rog, populatie. Un lucru mi-a ramas in minte intiparit: traian basescu suspendat, cel mai probabil demis! Asta sper eu sa se intample! Restul e istorie. Buna, rea, istorie.
O propozitie mi-a sarit in ochi din articolul asta: „Foarte probabil, va fi demis.”
M-am verificat, m-am ciupit de urechi, m-am uitat la ceas – articolul e publicat chiar azi.
Deci – tu esti in tara? Stii ce se intampla? Vorbesti serios?
Zi repede, ca eu deja sunt pe bloc, cu un picior in gol…
Haidi, bre, dă-te jos de pe acoperiş! Nu trebuie să te dai de-a dura doar pentru că ar putea fi ăla demis
Între timp ( vezi P.S.-ul la cel mai recent articol) mi-am revizuit opinia! Mea culpa! Acum eşti fericit?
Am vazut 🙂
Si nu. Nu sunt fericit.
Dl Constantinescu a fost cel mai bun presedinte al Romaniei si printre putinii frecventabili.A vrut sa fie un presedinte care a respectat poporul si pe el insusi.
A trecut in situatii grele si le-a rezolvat facand ce trebuia pentru Romania.N-a fost un bufon incult si un intrigant hot si cupid.Pana si Ceausescu credea ca are o menire pentru tara asta,chiar desi gresea,dar se purta ca atare. Se putea pupa cu Basescu ca si cultura si maniere desi nu era atat de grosolan ca sceleratul de Base
Basescu o sa fie asemanat cu Hitler, Stalin,Samozo,Idi Amin ,etc….
Noi l-am facut noi o sa-l terminam!!!!!!
Au votat 7, 5 milioane de romani pentru suspendarii presedintelui Traian Basescu. Parerea mea este ca daca votam si 18 milioane tot nu era de ajuns. Romania a inceput sa fie o colonie imediat dupa 1989. Presedintele niciodata nu l-am ales noi! Multi nu ma credeti, probabil, dar intr-un viitor nu prea indepartat, totul se va intampla ASA CUM TREBUIE si se va dovedi cu certitudine tot ceea ce afirm astazi.
Cineva, foarte inteligent si important pentru mine, spunea acum mai bine de 70 de ani urmatoarele:
„Traim in hainele, in formele democratiei. Sunt oare bune? Inca nu stim. Un lucru insa il vedem. Il stim precis. Ca o parte din natiunile cele mai mari si mai civilizate din lume au aruncat aceste haine si s-au imbracat in altele noi. Oare sa le fi aruncat de bune? Alte natiuni fac toate sfortarile sa le arunce si sa le schimbe si ele. De ce? Sa fi innebunit oare toate natiunile? Si sa fi ramas numai politicienii romani cei mai intelepti oameni din lume? Pare ca nu-mi vine sa cred. Cei ce le-au schimbat sau cei ce vor sa le schimbe, desigur ca vor fi avand fiecare motivele lor. Dar de ce sa ne ocupam noi de motivele altora? Sa ne ocupam mai bine de motivele care ne-ar face pe noi, romanii, sa ne schimbam aceste haine ale democratiei. Daca nu avem motive, daca pentru noi sunt bune, atunci noi le pastram, chiar daca toata lumea le-ar arunca. Iata insa ca nici pentru noi nu sunt bune, pentru ca:
1. Democratia sfarma unitatea neamului romanesc, imprastiindu-l in partide, invrajbindu-l si expunandu-l dezbinat in fata blocului unit al puterii financiar economice mondiale, intr-un moment greu al istoriei noastre. Numai acest argument este atat de grav pentru existenta noastra, incat ar fi un suficient motiv ca aceasta democratie sa fie schimbata, cu orice ne-ar garanta unitatea, deci viata. Caci dezbinarea noastra inseamna moartea Romaniei.
2. Democratia este incapabila de continuitate in efort. Pentru ca impartita in partide care guverneaza, cate un an, doi, trei sau patru, este incapabila de a concepe si realiza un plan de lunga durata. Un partid politic anuleaza planurile si eforturile celuilalt. Ce s-a conceput si cladit de unul azi, se darama in ziua urmatoare de altul. Intr-o tara in care este nevoie de contructie, al carei moment istoric este insasi constructia, acest dezavantaj al democratiei este o primejdie.
3. Democratia pune in imposibilitate pe omul politic de a-si face datoria catre neam. Omul politic de cea mai mare bunavointa devine in democratie sclavul partizanilor sai, intrucat, ori se satisface poftele personale, ori acestia ii distrug gruparea. Omul politic traieste sub tirania si permanenta amenintare a agentului electoral. El e pus in situatia de a alege: ori desfiintarea muncii sale de o viata, ori satisfacerea partizanilor. Si atunci omul politic le satisface poftele. Dar nu din buzunarul sau, ci din buzunarul tarii. Creaza posturi, functii, misiuni, comisiuni, sinecure, toate puse in sarcina bugetului tarii, care apasa tot mai mult pe spinarea, din ce in ce mai istovita, a poporului.
4. Democratia este incapabila de autoritate. Pentru ca ii lipseste puterea sanctiunii. Un partid nu ia masuri in contra partizanilor sai, traind din afaceri scandaloase de milioane, din hotie si prada, de frica sa nu-i piarda. Nici impotriva adversarilor, de frica acestora sa nu-i demaste propriile afaceri si incorectitudini.
5. Democratia este in slujba marii finante. Din cauza sistemului costisitor, a coruptiei generalizate automat si a concurentei dintre diferite grupari sau partide, democratia cere sa fie alimentata cu bani foarte multi. Ca o consecinta fireasca ajunge sluga marii finante internationale – FMI, BANCA MONDIALA, BERD, BEI etc, care o subjuga, platind-o. In modul acesta soarta unui popor este data pe mana unei caste de bancheri smecheri.”