foto: Dan Marinescu
Sub nas i se văd mucii uscaţi, amestecaţi cu jeg. Are ochi de veveriţă, neastâmpăraţi, iscoditori, căprui-verzui. Se scarpină în fund, prin pantalonii scurţi murdari, pe urmă, cu aceeaşi mână, se şterge la nas, unde o bulă de muci tocmai începea să se umfle. Se bâţâie pe picioruşele subţiri, de gândăcel şi mă tot măsoară din ochi. Încă nu s-a decis dacă sunt client serios sau doar îl fac să piardă vremea. Îl întreb:
-Câţi ani ai, piciule?
– Aproape şapte! Zi! Cumperi?
E negustor serios. N-are vreme de pierdut. Îmi flutură cochilia sub nas, încercând parcă să mă seducă. „Vezi ce frumoasă e ?” -pare să întrebe când îmi tot scutură cochilia prin faţa ochilor. Tuşeşte, scuipă expert, printre dinţi, la un metru distanţă. Se mai scarpină o dată în fund, îşi trage nasul, loveşte cu piciorul o pietricică de pe caldarâm. Apoi îşi înfige privirea în mine.
– De ce să o cumpăr? Marea e acolo, uite-o! Doar câţiva paşi şi pot găsi şi singur cochilii.
– Asta e frumoasă, dom’le!
– Şi crezi că eu n-aş găsi printre atâtea cochilii una la fel de frumoasă? mă arăt priceput la tocmeală.
E încurcat. Nu ştie ce să spună. Îşi trage iar nasul, mai scuipă o dată şi se uită chiorâş la mine.
-Cumperi sau nu?
Fireşte. Omul e grăbit. N-are timp de pierdut. Îl întreb:
– Ia spune-mi cum te cheamă!
– Mihuţ! De ce te interesează? Ce?
– Voiam să ştiu.
– Aha! Da’ pe tine cum te cheamă?
– Te interesează?
– Eu ţi-am zis!
Are dreptate. Aşa e cinstit. Îi spun cum mă cheamă. Îi întind mâna. Dacă tot facem cunoştinţă, să ne strângem mâinile ca bărbaţii. Se uită încurcat la mâna mea întinsă. Nu prea ştie cum să reacţioneze. Îşi şterge mâna de turul pantalonilor şi mi-o scutură cu nădejde.
– Acu’ zi! Cumperi?
– Nu ştiu. Nu m-am hotărât!
– N-ai cinci lei, este? mă interoghează.
– N-am! încerc eu să mă scot la tocmeală.
– Da’ cât ai?
– Asta e treaba mea. Dacă îmi spui de ce e scoica asta deosebită, uite, îţi dau cei cinci lei pe ea!
– Păi, ziceai că n-ai cinci lei! clipeşte des şi se uită într-o dungă la mine. Nu se lasă el aşa de uşor şmecherit.
– Poate că am. Îmi spui de ce e aşa de deosebită?
E încurcat. Se fâstâceşte. Îşi mai şterge un rând de muci şi îşi priveşte unghiile degetelor de la picioare, iţite din sandale. Oftează şi mărturiseşte:
– Lu’ Miruna i-a plăcut!
– Cine e Miruna?
M-a făcut curios. Acum chiar se fâstâceşte. S-a înroşit. Roşul îi iradiază obrajii, pe sub stratul de jeg.
– Eeei!… O fată…
– Am înţeles! zâmbesc. Uite cei cinci lei şi păstrează scoica să i-o dai Mirunei.
– Nu e nevoie. Nu-i trebuie!
– N-ai zis că-i place?
– Ba da. Da nu se uită ea la mine, că-s sărac!
-Ei, nu mai spune!
-Da, dom’le! Umblă cu unu’ care îi ia îngheţată şi suc!
– Aşa? Şi tu ce faci?
– Strâng bani! Şi când strâng destui… o scot la Mac. Nu?
– Ştiu şi eu?
Îi dau banii şi iau scoica. E o scoică frumoasă. Măcar atâta lucru poate face şi Marea Neagră: să-l ajute pe Mihuţ să o scoată pe Miruna la Mac.
Superb, maitre! 😉
Cand te gandesti ca dialoguri din-astea initiam pe la 15-16 ani…
De Sfinta Maria te-ai gasit sa imi iei o lacrima !!
,,Măcar atâta lucru poate face şi Marea Neagră”
Maestre Moshe, mi-ai luminat seara ! Pare aiurea, dar este adevarat ! PREA ADEVARAT !
Multe inimi o sa cucereasca dracusorul asta mic.
Are aproape şapte ani.Şi ştie că e sărac….toată copilăria lui e săracă..are doar o lacrimă şi o scoică. Ţara Neagră i-a dat deja tot. Tuturor Mihuţilor. Trist.
Saracia si nevoile l-au maturizat. Nu cred ca a avut copilarie! Imi place noul format al blogului! Multa sanatate!
Este adorabil ! Si pustiul cu Miruna lui, si articolul cu totul 🙂
Bine te-am gasit in casa noua, prietene! Si multumesc ca mi-ai deschis usa si m-ai primit!
Ti-am mai spus: uite d-asta imi place mie aici! Pentru asta si pentru multe, multe altele! Pentru toate, multumesc.
Mihut asta parca’s eu :(.
Din pacate in #romania sint prea multi MIHUT-i dar si parinti de Mihut :(.
Felicitari pt.articol !
[…] Atât. Share this:TwitterLinkedInFacebook […]
[…] încercând parcă să mă seducă. “Vezi ce frumoasă e ?” (așa se prezintă, așa îl citez: Mordechai, […]
[…] încercând parcă să mă seducă. “Vezi ce frumoasă e ?” (așa se prezintă, așa îl citez: Mordechai, […]