Mihuţ

foto: Dan Marinescu

Sub nas i se văd mucii uscaţi, amestecaţi cu jeg. Are ochi de veveriţă, neastâmpăraţi, iscoditori, căprui-verzui. Se scarpină în fund, prin pantalonii scurţi murdari, pe urmă, cu aceeaşi mână, se şterge la nas, unde o bulă de muci tocmai începea să se umfle. Se bâţâie pe picioruşele subţiri, de gândăcel şi mă tot măsoară din ochi. Încă nu s-a decis dacă sunt client serios sau doar îl fac să piardă vremea. Îl întreb:

-Câţi ani ai, piciule?

– Aproape şapte! Zi! Cumperi?

E negustor serios. N-are vreme de pierdut. Îmi flutură cochilia sub nas, încercând parcă să mă seducă. „Vezi ce frumoasă e ?” -pare să întrebe când îmi tot scutură cochilia prin faţa ochilor. Tuşeşte, scuipă expert, printre dinţi, la un metru distanţă. Se mai scarpină o dată în fund, îşi trage nasul, loveşte cu piciorul o pietricică de pe caldarâm. Apoi îşi înfige privirea în mine.

– De ce să o cumpăr? Marea e acolo, uite-o! Doar câţiva paşi şi pot găsi şi singur cochilii.

– Asta e frumoasă, dom’le!

– Şi crezi că eu n-aş găsi printre atâtea cochilii una la fel de frumoasă? mă arăt priceput la tocmeală.

E încurcat. Nu ştie ce să spună. Îşi trage iar nasul, mai scuipă o dată şi se uită chiorâş la mine.

-Cumperi sau nu?

Fireşte. Omul e grăbit. N-are timp de pierdut. Îl întreb:

– Ia spune-mi cum te cheamă!

– Mihuţ! De ce te interesează? Ce?

– Voiam să ştiu.

– Aha! Da’ pe tine cum te cheamă?

– Te interesează?

– Eu ţi-am zis!

Are dreptate. Aşa e cinstit. Îi spun cum mă cheamă. Îi întind mâna. Dacă tot facem cunoştinţă, să ne strângem mâinile ca bărbaţii. Se uită încurcat la mâna mea întinsă. Nu prea ştie cum să reacţioneze. Îşi şterge mâna de turul pantalonilor şi mi-o scutură cu nădejde.

– Acu’ zi! Cumperi?

– Nu ştiu. Nu m-am hotărât!

– N-ai cinci lei, este? mă interoghează.

– N-am! încerc eu să mă scot la tocmeală.

– Da’ cât ai?

– Asta e treaba mea. Dacă îmi spui de ce e scoica asta deosebită, uite, îţi dau cei cinci lei pe ea!

– Păi, ziceai că n-ai cinci lei! clipeşte des şi se uită într-o dungă la mine. Nu se lasă el aşa de uşor şmecherit.

– Poate că am. Îmi spui de ce e aşa de deosebită?

E încurcat. Se fâstâceşte. Îşi mai şterge un rând de muci şi îşi priveşte unghiile degetelor de la picioare, iţite din sandale. Oftează şi mărturiseşte:

– Lu’ Miruna i-a plăcut!

– Cine e Miruna?

M-a făcut curios. Acum chiar se fâstâceşte. S-a înroşit. Roşul îi iradiază obrajii, pe sub stratul de jeg.

– Eeei!… O fată…

– Am înţeles! zâmbesc. Uite cei cinci lei şi păstrează scoica să i-o dai Mirunei.

– Nu e nevoie. Nu-i trebuie!

– N-ai zis că-i place?

– Ba da. Da nu se uită ea la mine, că-s sărac!

-Ei, nu mai spune!

-Da, dom’le! Umblă cu unu’ care îi ia îngheţată şi suc!

– Aşa? Şi tu ce faci?

– Strâng bani! Şi când strâng destui… o scot la Mac. Nu?

– Ştiu şi eu?

Îi dau banii şi iau scoica. E o scoică frumoasă. Măcar atâta lucru poate face şi Marea Neagră: să-l ajute pe Mihuţ să o scoată pe Miruna la Mac.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Are aproape şapte ani.Şi ştie că e sărac….toată copilăria lui e săracă..are doar o lacrimă şi o scoică. Ţara Neagră i-a dat deja tot. Tuturor Mihuţilor. Trist.

  2. Bine te-am gasit in casa noua, prietene! Si multumesc ca mi-ai deschis usa si m-ai primit!

    Ti-am mai spus: uite d-asta imi place mie aici! Pentru asta si pentru multe, multe altele! Pentru toate, multumesc.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...