Proba martor

Observ, cu foarte neplăcută surprindere, că Dan Diaconescu e la mare căutare. Pentru mine tot ceea ce reprezintă DD, cu „televiziunea” lui, cu „partidul” lui ( şi mă tem că ghilimelele nu reuşesc să fie o barieră sterilă îndeajuns de eficientă)  nu depăşeşte condiţia tomberonului de prea multă vreme neluat în seamă de gunoieri, în care mizeria intrată în fermentaţie s-a transformat într-o pastă fetidă care împrăştie o duhoare insuportabilă. Dar ce ştiu eu? Ciopor de politicieni se buluceşte la „televiziunea poporului” să facă o binecuvântată baie cu lături, despre care s-a dus buhul că faci bine la gâlci, reumatism şi mai ales la procente.

Consum doze semnificative de perplexitate văzând cum politicieni cu aparenţa sau măcar pretenţia de respectabilitate se cocoaţă, ca barza în par, pe scăunelele din „studioul lu’ domnu’ Dan” şi purced la flatarisirea lui Diaconescu. Nu mai e vorba de tolerarea a ceea ce reprezintă DD, ci de cultivarea acestuia cu osârdie. Dacă face bine la procente, rahatul trebuie consumat în toate formele: băi de rahat, consumat crud, ca atare, sau prizat sub formă de pulbere. Orice, doar să fie bine.

Un realizator de televiziune, pe care n-am să încetez să-l stimez, pare a-şi fi făcut un proiect personal din cultivarea DD-ului. După reprize consistente de Bahmuţanu şi Prigoană, Diaconescu intră perfect în specificul postului. Că suntem democraţi, respectăm diversitatea – nu doar cea de opinii, ci biodiversitatea în genere- şi e tare fain să-l aduci pe DD să explice el ce mesaje are de la elodii şi ce a mai aflat din conversaţiile private cu boborul.

Un cunoscut, posesor de pragmatism 2.0 şi politician versat îmi explică ceea ce părea să îmi scape mie: Diaconescu are bani, are televiziune, are partid, are procente. Gata! Totul e în regulă. Să-l luăm în braţe pe DD! Ne prefacem, de formă, că îl luăm la mişto, abordăm o poză superioară, dar privim cu jind la „succesul” lui şi ne socotim că n-ar fi rău dacă l-am buzunări şi noi de nişte procente.

Există mii de oameni serioşi, cu mintea zdravănă, care ar avea ceva de spus, care ar putea ajuta la primenirea aerului din ţara asta. Dar n-au procente, n-au bani, n-au… Diaconescu are. Cum să nu te închini atunci la viziunea lui politică, la clarviziunea lui şi la ţuţuroiul de morală şi patriotism pe care îl reprezintă? De ce să lăsăm rahatul să se scurgă doar prin şanţul oteveului când noi putem să-l împrăştiem în strat uniform peste ţara întreaga? Mai tragem şi noi o untură pe felia de voturi, mai un magiun pe felia de rating.

Scriu despre toate astea făcând enorme eforturi de a-mi depăşi greaţa. Doar pentru a avea ce le arăta, nu peste multă vreme, celor care acum se scaldă în zoaiele DD, atunci când va trebui să le batem obrazul.