AcasăOy-oy!Şmecheri şi fraieri

Şmecheri şi fraieri

Ieri, când cei de la RTV anunţau mari dezvăluiri, bubuieli care să zguduie politica de la noi, nu ştiam dacă să mă aştept la o hiroşimă cu caşcaval sau un părlaharbor cu salată de varză. Când vine vorba de media de pe la noi m-am obişnuit să fiu circumspect şi ştiu că dacă e anunţată o bombă, un fâs e maximum pe care îl pot aştepta. În contextul de acum, mi-am spus, e posibil să apară, totuşi, unele dezvăluiri şoc. Şi au venit şi „dezvăluirile”. N-a fost bum. N-a fost nici fâs. A fost fleoşc.

Uber- dezvăluirea măreţilor jurnalişti ( mai că ar fi trebuit să pun ghilimele) erau nişte poze cu Mona Pivniceru urcându-se într-o maşină. Atât. Maşina era a fiului lui Adrian Năstase. Şi asta ar fi trebuit să fie „bomba”. Evident, reteviştii au început să se baloneze, să dea gaze, să bolborosească, tăvălindu-se de fericire că ei au reuşit ce n-a mai reuşit nici dracu’: să facă o poză, cu telefonul, unei femei care se urcă într-o maşină. Nu mai încetau meseriaşii să amintească, oricui n-avea altă treabă decât să se uite la ei, că aia e o exclusivitate.

Care ar fi trebuit să fie „bomba”? Din felul în care încercau reteviştii să împacheteze nimicul pe care voiau să-l transforme în ştire-şoc, ar fi trebuit să deducem că între Mona Pivniceru şi Adrian Năstase există cine ştie ce legături oculte. Au confecţionat şi un fel de colaj, cu o poză a lui Andrei Năstase la volan, luată cu un alt prilej şi lipită acolo, doar-doar o ţine prosteala. La o minimă cercetare, făcută ulterior, avea să se afle că: la volan era de fapt un şofer şi nu vreun membru al familiei Năstase, Mona Pivniceru habar nu avea a cui e maşina, o colegă a doamnei Pivniceru îi trimisese acesteia maşina cu şofer. Pe scurt, nici cea mai mica legătură între vreun Năstase şi doamna Pivniceru, care săvârşise abominabila faptă de a se sui într-o maşină care îi fusese trimisă de o prietenă.  Şi ce dacă nu e nicio legătură? E exclusivitate? Face râtâvâu’ rating dacă tot anunţă că a descoperit gaura din dodoaşcă?

Toată povestea asta ar fi trebuit depăşită şi ignorată, de vreme ce făcătura a fost uşor şi clar demontată. Oricum, Mona Pivniceru nu avea nicio treabă cu dosarul lui Năstase, iar din postura de viitor ministru al justiţiei nu ar fi avut cum să-l graţieze, pentru bunul motiv că nu ar dispune de asemenea prerogative. Dar astea sunt elemente care ţin de o judecată raţională, ori porcăria de ieri nu avea nicio legătură cu raţiunea. Era doar o mizerie prin care unii se străduiau să murdărească un om. Atât.

Mona Pivniceru are o dicţie insuportabilă. O voce enervantă şi o faţă care cere palme. Dar! Dar cu semnul exclamării! Se mai întâmplă că doamna Pivniceru este un magistrat cu ştiinţă de carte, un om curat, cu o ţinută morală şi profesionaă impecabilă. Iar acum există perspectiva ca domnia sa să devină ministru al justiţiei. Să lăsăm deci lăturile să curgă. Ce dacă e evident ca fabricăm o mizerie, fără nicio acoperire, în cel mai jegos stil băsist!

Sigur, cei de la râtâvî pot continua să ne explice cum sunt ei jurnalişti, de ce îşi imaginează că pozele alea erau relevante, că alăturarea pozelor cu Andrei Năstase era feng shui şi cum fac ei exclusivităţi din biluţele de muci lipite sub tablia mesei. După aceeaşi metodă pot fabrica şi eu nişte poze cu Striblea stând de vorbă, undeva, cu Mariana – celebrul prostituat homosexual- şi apoi pot invita cititorii să tragă concluzii. Ce dacă poponarul s-a oprit să-l întrebe pe Striblea dacă acolo e strada Sapienţei? Eu o să deduc că se negocia un tarif. Dar ar fi jegos să fac aşa ceva. Mă ruşinez doar de gândul ăsta, care iată mi-a venit. Asta e, n-am vocaţia exclusivităţilor. Nu sunt în stare să fac absolut orice pentru a murdări un om.

Porcăria de ieri a fost repede şi fără cusur demontată. Şi marii jurnalişti au pus rapid batista pe ţambal. Pentru că de data asta n-a mers. Dar ne-am obişnuit prea des să trecem cu uşurinţă peste astfel de abjecţii. Să le socoti accidente acceptabile. Râtâviştii vor continua să presteze în continuare, ca şi până acum. Să facă ce se pricep ei mai bine, subiecte fierbinţi cu: Bahmuţanu, Prigoană, Dan Diaconescu şi Becali.

Încă de la apariţia acestui post de televiziune am fost un telespectator fidel. Deşi ştiu cum a apărut această televiziune, ştiu cine e în spate, pe scurt ştiu mai multe decât aş dori. Mi-am dorit ca acest post să aibă succes, pentru că sunt acolo câţiva jurnalişti pe care i-am preţuit. Am vrut să trec peste cura intensivă de OTV şi Becali, pe care sistematic o propunea RTV. Am ignorat multe ţăţisme, bălbe si prostii. N-am să o mai fac. Ratingul lor ( atât cât e) se va descurca şi fără mine.

Pentru scuzele pe care le datorează doamnei Pivniceru, cei de la  OTV RTV pot discuta direct cu doamna Pivniceru. Pentru scuzele pe care mi le datorează mie şi altor telespectatori… nu e nimic de discutat. Raporturile dintre noi au fost definite de către cei de acolo: ei sunt şmecheri, noi fraierii care trebuiesc prostiţi, care nu merită nici măcar scuze, atunci când tentativa de a-i prosti face fâs. Pa!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

21 Comments

  1. Una peste alta Pivniceru face parte dintr-un lung sir de candidatiii ministeriabili care pentru ca au avut ciocniri cu Base „cineva” le-a pus ceva in ciorba nu mai ii insir .Acum cu atitea indivizi sub acoperire din media nu pot sa nu ma gindesc decit ca nici agentii nu mai sint ce au fost odata ,au facut de rahat o meserie nobila cea de spay !!. 😯

  2. Sa-ti spun de ce: Pentru ca, in genere, daca vrei sa fii curat, atunci esti curat. Si nu te bagi in mocirla. Spre exemplu, daca angajatorul tau face un lucru mizerabil, poate ar trebui sa-i spui sau sa pleci…. Cum presa este cum este poate ar trebui sa te apuci sa faci altceva. Cam asta e. Nu toata lumea trebuie sa se manjeasca cu rahatul politicii si al ziaristicii. Te faci mecanic auto si-n timpul liber injuri pe cine vrei.

  3. Teatru scurt.
    Actul 245 scena 1347:
    voda Lapusneanu prezida sedinta CCR
    De afara se aud zgomote infioratoare.
    – Multimea: capul lui Motoc vrem
    Lapusneanu pune mina pe celular si il cheama pe Motoc care se plimba nepasator prin Covasna.
    – Auzi ce spun astia ?? scoate afara pe geam mina in care tinea cellularul
    Motoc: citi zici ca sint ?
    Lapusneanu: vreo 7.4 mil +/-
    Motoc: Au nu vazut-ai tu cit sint de prosti ? Pune sa dea cu tunurile de apa pe ei si terminati cu prostiile.
    Lapusneanu ginditor: Hmmmm.. Prosti, da multi sau multi da prosti ? Aceasta este intrebarea.

    Happy ending.
    Motoc face o baie de multime, mici, bere, floricele.
    Ciripelele pasaresc vesele. Se cinta desteptarea. Ambasadorii inaltei porti dau si ei o receptie la care participa Lady Gaga, nea Nelu, Motoc se imbratiseaza tandru cu suveranul Pontos. Numai d-l Trandafir sade trist intr-un colt repetindu-si in barba: Si viceversa. Cade cortina de aluminiu cu inscriptii proletare si proletcultiste.
    Aplauze furtunoase.

  4. Din câte am înțeles tipa a lucrat cu Adrian Năstase, și asta se știa, nu a fost nici o dezvăluire. Întrebarea mea acum e, chiar nu se găsește un nene mai „curat” prin USL care să ia ministerul justiției?

    Ce zici că în USL se face un măr al discordiei din găsirea a oamenilor capabili? Crin își arăta oarecum nemulțumirea când a cerut „stabilitate” la ministerul justiției.

  5. Mie imi placea Drapelul Rosu ! Scanteia ! Neuer Weg ! Szabad Szo !
    Stiri verificate si cenzurate… pe bune
    Cred ca de aia credem in continuare in mass media romaneasca, din prostie implementata genetic.
    Ba ! da nu ne-a invatat nimeni sa gandim pentru noi, sa creem ceva, sa discernem intre bine si rau.
    Cred ca asta este cel mai mare rau care l-a putut face o dictatura unui popor si acum profita veneticii, arivistii, avarii ! cum sa-i numesc, ca ei e smecheri si noi fraieri!

  6. @ Daniel A. : frate, nu vrei tu sa ne lasi in pace si sa incetezi cu trolatul pe aici? Esti atat de insipid si de doritor de reclama la propriul blog, incat ma calci pe nervi cand dau peste tine si pe la altii. Am intrat si la tine si am citit ultima postare, ca mai mult nu am putut, si puti a basist de la 7 poste. Eu sunt rezident in Spania si am votat pentru suspendarea boului pe care il sustii dar voi, ca si cel care v-a fermecat, intoarceti portofelul si scoateti din palarie chestii pe care romanii nu le simt, nu le-au spus si nu le-au facut. Ti-a spus si Rabbi: lasa-ne!!! Cat despre RTV sau Realitatea, sunt obligat sa pierd legatura cu realitatea din tara prin scoaterea din grila Digi a Antenelor. Nu credeam asta, dar doare.
    PS 1: mai acum ceva timp, la un comentariu al meu la o tampenie de-a ta pe acest blog mi-ai dat cu ” hai sictir!”, ceea ce spune multe despre caracterul tau. Daca si de data asta faci la fel, te bag direct in pizda ma-tii. Sper sa nu fie cazul;
    PS 2: vezi ce faci cu virgulele alea pe blog la tine…

  7. Salutare, Rabbi, sa-ti fie de bine!.

    Zici mai sus urmatoarele : „Mona Pivniceru are o dicţie insuportabilă. O voce enervantă şi o faţă care cere palme”. Nu se poate afirmatie mai adevarata. Dar, mai încolo, se afirma apodictic : „Pivniceru este un magistrat cu ştiinţă de carte (ca jurist, eu exprim rezerve; descursul dezlânat si incoerent al dnei Pivniceru ma sperie, daca ma gândesc la calitatea motivarilor unui judecator incoerent), un om curat(foarte probabil), cu o ţinută morală şi profesionaă impecabilă”. Pe partea cu tinuta morala, tind sa cred : exista temeiuri factuale care sa fundamenteze afirmatia. Dar profesional, nu înteleg, nu vad, nu stiu ce a facut Mona Pivniceru de merita sa o laudam atât de învârtosat. Poate ma luminezi si pe mine, nepricopsitul.

    Salutari, Rabbi.

    PC

    PS (off-topic): sunt in trecere prin Constanta, care este de nerecunoscut. Mazare a cam distrus-o, a autorizat construirea a tone de kitsch. Cu toate astea, este reales fluierând.

    • Monşer, are câteva lucrări cel puţin notabile. Parol. Poate o sta rău cu oralitatea, dar scrie bine.

      – Hehehe, bine ai venit la Constanţa. Fost oraş, actuală mahala.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...