AcasăOy-oy!Treaba cu facebooku'

Treaba cu facebooku’

Mi s-a explicat de mai multe ori că dacă nu parchez pe Facebook, nu-s bun de nimic. Adică, dacă n-ai cont pe FB , nu se oxigenează organismul, nu-ţi stă freza cum trebuie, faci bube dulci şi iei na-na. Că FB e vitamină pentru organism şi tatăl socializării on-line. Ideea de „socializare on line” mi se pare o mare poznă, mai întâi pentru că nu sunt un campion al socializării nici off line, apoi pentru că mi se pare o idee tembelă. Păi, dacă o arzi pe net ca zevzecul, nu e ăsta deja un semn că stai nasol cu socializarea?

Însăşi conceptul ăsta de „socializare”, care a devenit un fel de lambadă, e o aiureală. Ce înseamnă de fapt? Adică un soi de relaţii superficiale, în care ne frecăm unii de alţii, nu dăm doi bani pe ceilalţi, dar în care cel care ascunde cel mai bin chestia asta e declarat campion? Un fel de „hai să ne prefacem că ne pasă de ceilalţi, aşa că zi-mi cu ce te ocupi sau cu ce mi-ai putea fi de folos într-o bună zi”?

La FB mi se pare ca la sexul în grup. Când crezi că te simţi cel mai bine, îţi intră o sulă în cur şi îţi taie cheful. Dar ce ştiu eu? Una peste alta am decis că trebuie să iau în seamă posibilitatea de a-mi face un cont pe facebook. Sau ba. Dar trebuie să vă lămuresc. Mă ajutaţi? De ce ar trebui să o fac sau de ce nu?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

27 Comments

  1. Prea multa vorbaraie degeaba si poze cu buze tuguiate pe FB. Galagie mare. De ce sa ne lungim la vorba si la prostii pe FB cand nea Twitter e scurt si la obiect? Fix ce vreau si fix ce-mi trebuie.

  2. E o unealtă foarte bună. Fă-ţi cont, abia aştept să-ţi cer „prietenia”. 🙂 Într-un fel, e mult mai transparent decât blogul, poţi să comunici o idee mult mai uşor, nu trebuie să o îmbraci în fraze, paragrafe, etc., etc. 🙂

  3. Nu ti s-a intamplat sa nu poti vedea continut (un text sau o imagine) pentru ca nu ai cont FB?
    Dar sa comentezi undeva unde nu este acceptata decat logarea prin FB?
    In rest, poti vedea daca te intereseaza chestiile mentionate de fratele Andryusha 🙂

  4. Si inca ceva… io-s unul din ‘facebook-cistii’ aia enervanti- de regula deschid pagina, ma uit ce mai e, mai dau un comentariu la vreun banc sau zicala inteleapta si p`orma ma iau cu altete si uit pagina deschisa cu ceasurile. Mai capat mustrari de la prekini ca ‘Ma, io iti tot dau mesaje si tu nimica!! Nasolule!’- tu sa nu faci ca mine!

  5. Al doilea paragraf al dvs. a spus totul.
    S-ar putea sa faca bine la blog (ceea ce nu cred ca mai e cazul), in rest, poate sunt eu paranoic, dar mi se pare o chestie incipienta de monitorizare a activitatii cuiva. Asta apropo de salvarea personala…

  6. Intr-adevar, esti mai expus, dar comunici in timp real. Depinde cum vezi expunerea – si cum o dozezi. Cred ca Facebook e una din cele mai faine inventii recente.
    Eu zic sa-ti faci cont 🙂

  7. Teoretic, Facebook e bun pentru promovare. Promovarea blogului sau a unor evenimente din offline. În practică, nu e chiar aşa. Mulţi dau like, dar nu se obosesc să citească postările, ca să nu mai vorbim de mers la evenimente. Dar, ce-i sigur e sigur, de ziua ta primeşti sute, poate mii de felicitări 🙂
    Felicitări pentru noul blog!

  8. Daca vrei sa scada interesul pentru blogul tau, atunci fa-ti cont si acolo. Cresti entropia man, o sa fie mai greu sa te urmareasca cineva, mai ales in timp real, cum zicea cineva. Unde vei scrie prima data, aici sau la ei ?

    In mod particular in cazul tau, nu ai nevoie de FB pentru ca ai deja propria ta taraba. Logica mea imi zice sa te caut intr-un singur loc.

    Insa, daca insisti sa nu tii cont de punctul meu de vedere :D, si doresti fii omniprezent, pot sa-ti dau un sfat. Fa-ti o aplicatie pentru FB care sa includa exact acest site. Scrii numai aici, si se vede si aici si acolo. Astfel, ca mielul bland, vei putea suge la doua oi (imi permit sa fiu direct constatand comuniunea de idei in care ne aflam, in rest respect).

  9. cu greu mi-am fācut curaj sā intru pe facebook. acum, la o lunā dupā crearea contului, mi se pare o jucārie amuzanta şi, pe alocuri, chiar folositoare. cheia unei convieţuiri paşnice cu FB-ul cred cā este selectarea atentā a celor care intrā în lista de prieteni şi o regulā de genul: „unfriend dupā trei poze cu pisici/gagici/citate motivaţionale/etc.”

  10. Rabbi, FB-ul e un loc de exchibitionism.. arati pozele in care tu crezi ca „esti bine”, scrii citate scrise deja de altii( asta cu citatele e ca intrebarea ajutatoatre la examenul de politist, gasesit deja raspunsuri inteligente la problemele puse de altii, si o faci doar cu mana, nu-ti trebuie creier!), faci o lista de prieteni ai prietenilor tai, si asa intri in vietile tuturor si afli care pe unde a mai fost, cui i-a inflorit ochiu-boului in curte, cum arata nunta de la Scoboroaia, pe cine l-a ciuntat seful la lucru… ce mai, e un fel de gura targului(cam sparta, e drept). Nu-i de tine rabbi. Parol.

  11. nici eu nu exist. pentru ca nu am cont de FB 🙂 si nu pot sa spun ca i-as simti lipsa. mai mult decat atat, tu Rabbi ai deja un spatiul virtual al tau (asa cum bine spunea Mad Max). si ma gandesc ca oricare vrea sa vie la tine in ospetie, stie de unde sa te ia. cred sincer ca FB – care poate a fost ceva revolutionar la inceput – este acum atat tarlaua cocalarilor si pitzipoancelor, cat si spatiul gratuit pus la dispozitie celor ce cauta sa isi exhibe umori sau vise, in cautarea unei notorietati de cartier.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...