AcasăRabbi zice5 fotografii care ar...

5 fotografii care ar fi trebuit să schimbe lumea

Nu, o fotografie nu poate schimba lumea. Dacă simţeaţi nevoia să faceţi comentariul ăsta, vă dau dreptate. Fotografiile pot face altceva, să ne arate privirii lucrurile acelea tulburătoare, care se întâmplă în jurul nostru şi de la care ne-am obişnuit să întoarcem privirea. Mai departe, noi, umanitatea, trebuie să decidem dacă am luat-o razna şi dacă avem ceva de îndreptat.

1.Dezastrul de la Bhopal – mormântul copilului necunoscut

 

2. Vinniţa – Ultimul evreu

 

3. Revolta din Soweto- Hector Pieterson

 

4. Fâşia Gaza – Jamal al-Durrah, făcând scut din trupul său pentru a-şi apăra fiul

 

 

5. Copilul sudanez şi vulturul – fotografie a lui Kevin Carter

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Da, fotografia 5 mi-e proaspata in memorie, intrucat am vazut recent un film despre Kevin Carter si The Bang Bang Club, pe care l-am si recomandat acum cateva zile.

  2. Mordechai, sa te ia naiba!
    In clipele astea sunt devastat.Copilul din prima poza seamana leit cu ultimul meu piticot.
    Si pot fi, fara indoiala, Jamal al Durrah. Incerc sa ma regasesc in fiecare imagine si disperarea ma lasa aproape fara suflu. Imi dau seama ca au foat alte milioane de imagini
    ce n-au negativ.cu atat mai putin in constiinta noastra. Se prea poate ca Dumnezeu sa ne fi inzestrat cu un mare har: acela al uitarii, sau al indiferentei daca vrei.Asta pana vine vorba de noi sau de cei apropiati noua. Atunci totul se transforma in blestem. Pana si existenta lui Dumnezeu.Poate doar atunci iti dai seama cat de mic esti, cat de usor poate zdrobi un bocanc o pereche de ochi nevinoati ce abia au invatat sa vada.Si, la dracu, mai vor sa vada…. Oricum, asta nu conteaza. Ne topim, miliarde de puncte mici in istorie fara a fi altceva decat o umplutura. Niste motive tacute ca peste timpuri alti ochi sa priveasca imaginea unui copuil ce nu a depasit faza de promisiune. Sa priveasca si sa taca!
    Sa ma ierti, prietene drag, sa ma ierti…..

  3. Dupa fotografia cu vulturul si copilul ,care a facut fotografia si inconjorul pamantului, si a plecat fluierand ,ca nu era treaba lui sa-l ajute pe copil ,s-a sinucis de remuscari.Vreau sa cred ca avea noapte de noapte imagina fotografiei in cap,pana a facut „gestul”.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....