Nu era nici urmă de umor. Pentru că cel care vorbea, important, plin de sine şi cu prisos de gravitate în glas, era cel mai lipsit de umor om pe care l-am întâlnit vreodată. Apostol al corectitudinii politice.
„Oamenii trebuiesc judecaţi individual, în funcţie de faptele lor, de realizările lor. Dacă ai ceva de reproşat cuiva, fă-o pentru că există în comportamentul său ceva reprobabil, pentru că are o atitudine inacceptabilă, nu pentru că a avut ghinionul de a se naşte negru. Nu e vina lui, nimeni nu a ales să se nască astfel, nimeni nu-şi doreşte să se nască negru!”
Şi a continuat aşa. Omul era absolut convins că livra o pledoarie pentru toleranţă, că se demonstra a fi un convingător luptător împotriva rasismului.
nu stiu de ce, dar asta îmi aminteste de celebrul banc cu Ray Charles, care, intrebat fiind daca nu se simte blestemat că s-a născut orb, spunea candid: e rău, bine însă că nu m-am născut negru.
„Nu e vina lui, nimeni nu a ales să se nască astfel, nimeni nu-şi doreşte să se nască negru!”
Nu ‘sh de ce mie mi se pare ca omul avea umor berechet. Involuntar, adevarat, dar totusi umor. Ma feresc sa spun umor negru..
Gizaaaaaaaasssszs!Who spoke that way??????????