AcasăUncategorizedCaragiale, amic şi mentor

Caragiale, amic şi mentor

Cetăţeni şi cetăţene,

În aceste clipe în care ţara, naţia, viitorimea aşteaptă de la noi pentru ca să şi anume deoarece situaţia internaţională, mă înţelegi, în fine, istoria însăşi care putem pentru ca să spunem biruinţa supremă.

Cetăţeni,

În istoria oricărei naţii vine o clipă când soseşte momentul! Iară noi nu putem sta cu braţele încrucişate atunci când viitorimea cată către noi de la care aşteaptă să fim la înălţimea momentului. Aşa cum marii bărbaţi ai naţiei, Decebal, Traian şi Barbu Belivacă însuşi, au dat pildă naţiei de dăruire întru prosperitatea şi bunăstarea naţiei, asemeni, iată, domnul Ghişe dă pildă naţiei, prin sacrificiul suprem pe care îl face seară de seară în înălţătoarea plimbare împregiurul palatului unde huzureşte tiranul, care nici nu se află în palat!

Adăpându-se de la exemplul iluştrilor înaintaşi, domnul Ghişe, pe când marele Candiano Popescu odinioară, dă glas năzuinţei neamului pentru libertate şi republicanism, în grozavu-i discurs rostit de acolo, cocoţat pe statuie. Amintim vorbele istorice, pe care, fraţilor, le-a rostit cândva marele Candiano-Popescu:

„Politicienii, cum am mai zis mai sus, aveau și interese de stat și interese personale ca să răstoarne pe Cuza. Interesul meu personal era ca dânsul să stea pe tron cât mai mult. Dar interesul meu nu se potrivea cu cel obștesc. Mie îmi mergea bine, țării însă îi mergea rău. […] Cu sufletul înecat în amărăciune și în mâhnire, am intrat în conspirație împins de cea mai desavârșită dezinteresare și împlinind cea mai grozavă jertfă pe care un om poate să o împlinească. […] Câte nopți n-am dormit! Ce chin, ce luptă înverșunată s-a petrecut cu mine! Trebuia să mă hotărăsc. Am ales țara.”

Minunate vorbe, spre amintirea viitorimii, de la un bărbat fără păreche, cum numai doar Ioan Ghişe mai poate cuteza a se numi.

P.S. Prieteni, nu m-am ţăcănit de tot. Dar duhneşte a Caragiale tot caraghioslăcul lui Ghişe care face tălpi pe la gardul Cotroceniului, invocând năstruşnice argumentaţii pseudo-juridice. Parol, cu toţii suntem plini de năduf că n-am reuşit să scăpăm de tiran, dar nici aşa. Mai întâi prietenii uselişti au reuşit să facă pulbere din aşteptările noastre, rasolind referendumul, acum vine musiu Ghişe să ducă lucrurile în ligheanul celui mai sordid ridicol. Zău pe prea mult. Iar circoteca lui Ghişe e un scuipat pe obrazul oneştilor protestatari din iarnă şi de acum.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. duhneste, nu duhneste, parca tot e mai mult decat parfumul discret si zambetele de societate ale restului usl. astia parca fac tot ce pot (adica nu fac nimic) ca sa piarda alegerile parlamentare. si cred ca pe cativa dintre ei ii asteapta si niste premii personale frumusele pentru blatul asta.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...