Cetăţeni şi cetăţene,
În aceste clipe în care ţara, naţia, viitorimea aşteaptă de la noi pentru ca să şi anume deoarece situaţia internaţională, mă înţelegi, în fine, istoria însăşi care putem pentru ca să spunem biruinţa supremă.
Cetăţeni,
În istoria oricărei naţii vine o clipă când soseşte momentul! Iară noi nu putem sta cu braţele încrucişate atunci când viitorimea cată către noi de la care aşteaptă să fim la înălţimea momentului. Aşa cum marii bărbaţi ai naţiei, Decebal, Traian şi Barbu Belivacă însuşi, au dat pildă naţiei de dăruire întru prosperitatea şi bunăstarea naţiei, asemeni, iată, domnul Ghişe dă pildă naţiei, prin sacrificiul suprem pe care îl face seară de seară în înălţătoarea plimbare împregiurul palatului unde huzureşte tiranul, care nici nu se află în palat!
Adăpându-se de la exemplul iluştrilor înaintaşi, domnul Ghişe, pe când marele Candiano Popescu odinioară, dă glas năzuinţei neamului pentru libertate şi republicanism, în grozavu-i discurs rostit de acolo, cocoţat pe statuie. Amintim vorbele istorice, pe care, fraţilor, le-a rostit cândva marele Candiano-Popescu:
„Politicienii, cum am mai zis mai sus, aveau și interese de stat și interese personale ca să răstoarne pe Cuza. Interesul meu personal era ca dânsul să stea pe tron cât mai mult. Dar interesul meu nu se potrivea cu cel obștesc. Mie îmi mergea bine, țării însă îi mergea rău. […] Cu sufletul înecat în amărăciune și în mâhnire, am intrat în conspirație împins de cea mai desavârșită dezinteresare și împlinind cea mai grozavă jertfă pe care un om poate să o împlinească. […] Câte nopți n-am dormit! Ce chin, ce luptă înverșunată s-a petrecut cu mine! Trebuia să mă hotărăsc. Am ales țara.”
Minunate vorbe, spre amintirea viitorimii, de la un bărbat fără păreche, cum numai doar Ioan Ghişe mai poate cuteza a se numi.
P.S. Prieteni, nu m-am ţăcănit de tot. Dar duhneşte a Caragiale tot caraghioslăcul lui Ghişe care face tălpi pe la gardul Cotroceniului, invocând năstruşnice argumentaţii pseudo-juridice. Parol, cu toţii suntem plini de năduf că n-am reuşit să scăpăm de tiran, dar nici aşa. Mai întâi prietenii uselişti au reuşit să facă pulbere din aşteptările noastre, rasolind referendumul, acum vine musiu Ghişe să ducă lucrurile în ligheanul celui mai sordid ridicol. Zău pe prea mult. Iar circoteca lui Ghişe e un scuipat pe obrazul oneştilor protestatari din iarnă şi de acum.
duhneste, nu duhneste, parca tot e mai mult decat parfumul discret si zambetele de societate ale restului usl. astia parca fac tot ce pot (adica nu fac nimic) ca sa piarda alegerile parlamentare. si cred ca pe cativa dintre ei ii asteapta si niste premii personale frumusele pentru blatul asta.
Mi s-a confirmat ca s-a dat libet la exploatarea de aur cu cianuri de le Certej in Republica Securistica Romania.
Caragiale este vesnic de actualitate. Desi cred ca ar reusi opere mult mai haioase inspirandu-se din „politicienii” zilelor noastre.
Ce Caragiale? Mordechai:
http://moshemordechai.ro/domnule-basescu/
Maitre, din cand in cand trebuie readus in actualitate acest text. 😉
Sigur, lui CTP îi va face o deosebită plăcere sa audă asta :))))))))))
Bineinteles. Si alora de la nu mai stiu ce agentie de stiri – Amos News? :)))))