Am cunoscut cândva un năuc care se hotărâse să îşi deschidă propria grădină zoologică. Om simplu, cuminte, de la ţară, s-a lăsat apucat de ţacăneala asta după ce, naiba ştie cum, s-a trezit cu un pui de căprioară. Mai ştia el pe cineva care avea doi pui de urs aşa că baza exista. Nu pricepea el de ce-i spune grădină, că grădina e pentru plante, iar zoo e pentru dobitoace, dar după o minimă documentare s-a lămurit : săracele dobitoace stau în cuşti ca petuniile în glastre! În spatele casei avea o bucată de pământ, nu cine ştie ce, cu care încă nu se hotărăse ce să facă, aşa că a început să întindă pe acolo pari, plasă de sârmă, bucăţi de fier-beton, cam tot ce i se lipise de mână, încropind tot felul de îngrădituri în care să se întâmple minunăţia de grădină zoologică. După aia a înghesuit acolo toate orătăniile din curte: găini, gâşte, porcii, căţeaua, câteva curci, câţiva iepuri, başca puii de urs şi puiul de căprioară. Cât au fost ursuleţii mici, mai veneau prichindeii din vecini să se joace cu ei. Pe urmă ăia au crescut şi a trebuit să vorbească la ocolul silvic, să le dea drumul.
Din toată întreprinderea asta nu s-a ales cu niciun pol. Ba a prăpădit şi bruma de parale pe care vai de capul lui cum le agonisise. Se luase în serios. Atârnase de garduri plăcuţe pe care scrisese el, tălâmb, cu vopsea, mici dizertaţii despre orătâniile de acolo. Eventualii vizitatori – care au rămas mereu eventuali şi niciodată vizitatori – ar fi putut afla că: „Gâsca- este prietenu omului. Dă ouă şi francezi (sic!) fac din ficatul ei delicatesă”. A ţinut-o aşa o vreme. Nu câştiga nimic, dar îşi făcea o dambla. Pe urmă au venit de la inspecţia veterinară, de la primărie… dar de unde n-au venit! Şi l-au pus să dărâme şandramaua. A mutat porcii (Porc- Prietenu omului. Are carne bună şi este tradiţional obiceiurilor de crăciun) la locul lor în cocină, găinile în coteţ. Pe scurt, a închis „Grădina zouă Murgilă şi fii” (sic!). De atunci se vaită cui stă să-l asculte că statul l-a falimentat.
Azi aud o declaraţie a preşedintelui dez-suspendat al României, socru mic şi marinar de informaţii, Traian Băsescu:
„Avem multe intenţii ale companiilor din Republica Coreea de a dezvolta afaceri în România. Din păcate, mare parte din ele nu se materializează datorită birocraţiei de la noi de acasă şi a lipsei de capacitate a instituţiilor româneşti de a-şi asuma responsabilităţi”
De când i-a fost retrocedat imobilul din Cotroceni, Băsescu abia acum cuvântează pentru prima dată (în urechea naţiei, că ce-o fi ţâpurit el la nuntă nu se pune!). Şi prima chestie pe care se simte dator să o scoată pe orificiu e legată de… firmele sud-coreene. A, da. Tot azi s-a întâlnit şi cu oamenii ăia de la Exxon. Ce naiba mai e de zis? Urmează ofensiva pe Roşia Montană şi achiziţia de avioane americane second-hand, că doar nişte cretini şi-au imaginat că ăia l-au mângâiat pe creştet de dragul lui.
Deci, întors la Cotroceni, omul are urgenţe: firmele coreene, Exxon. Firmele româneşti, românii… ducă-se la toţi dracii! Firmele coreene, bre! Cu care avem experienţe groase: facilităţi şi pomeni la greu din partea statului român şi pa-pa din partea lor. E de neuitat experienţa cu DAEWOO la Craiova, care a primit facilităţi cum nicio companie nu a mai primit vreodată. Pe urmă, până să apuce statul român să ia vreun franc de la ăia, DAEWOO a dat faliment, aşa că statul român a mai băgat o dată mâna în puşculiţă ( în mandatul lui Băsescu!) să „răscumpere” falita fabrică de la Craiova la un preţ astronomic, pe care nu l-a obţinut din vânzarea marilor sale companii profitabile. Şi după ce a răscumpărat fabrica falită, pe bani mulţi, le-a făcut-o cadou americanilor de la Ford.
Poate există şi români care ar vrea să investească în România. Sau măcar să îşi deschidă o pârlită de afacere. L-aţi auzit pe omu’ pomenind vreodată despre asta? Canci! De fapt… ce naiba mai produc românii? Ce produc mari capitalişti din jurul lui Băsescu? Cocoş, Căşuneanu sau cine naiba vreţi! Ce produc marii capitalişti? Nimic. Toţi au devenit pricopsiţi căpuşând statul. Asta e reţeta capitalismului românesc. Nu produci nimic, nu exporţi nimic. Întreprinderi de tăiat facturi şi încasat comisioane! Pentru că doar ăştia au voie să existe, să supravieţuiască în România. Restul e pentru coreeni, americani, franţuji. Are grijă omu’, că acum e din nou pe felie.