Acasăcacatul in artaEuropa ştie, vrea şi...

Europa ştie, vrea şi poate

 

Înainte era doar pentru probleme de justiţie ( justiţia aia care trebuia apărată).  Te socoteai nedreptăţit de judecata instanţelor româneşti, pac la Europa, la curte, să-i dai peste bot golancei de judecătoare, cu diplomă de la privată, care te-a luxat pe tine. Pe urmă ne-am dat seamă ca tanti asta cu curu mare şi glas de tabacistă e un fel de Jenică Datorie, specialistă în smardoieli, beliri şi recuperări de datorii. Aşa că am început să ne văităm la ea pentru orice junghi, pentru orice criză de sughiţ.

La români totul e pe bază de dat. Dat din cap, dat pe datorie sau dat în gât. De aici şi cuvântul „datină”, cu variaţiunea datîngâtină. Aşa că, dacă tot ne-am încuscrit cu alde coana Europa, mergem la ea să nea dea doftorii, descântece şi leacuri pentru durerile de la reumatismul democratic. Preşedinte, premier, parlamentar, primar sau crescător de crapi, cu toţii avem datoria de a ne văita la madam Europa. Mai o plângere, mai o scrisoare deschisă, un morţimăsiism, un tuiîngurăpetoţism, important e să ştie cumătra că mergem la ea ca la stabor.

Strâns uniţi în juru’… mă-sa în cur! Asta cu strâns uniţi nu se mai poartă! Acum e cu „larg dezbinaţi”. Mă rog, deci la grămadă şi împrăştiaţi, cetăţenii patriei, dând dovadă de înaltă abnegaţie, neţărmurită conştiinţă europeană şi majoră responsabilitate civică şi patriotică, au înţeles comandamentul acestor zile istorice şi s-au angajat cu entuziasm în campania naţională „Darea-n gât a României”, furnizând Europei plângeri, lăcrimaţii şi jelanii peste plan, reuşind să facă din România fruntaşă în întrecerea europeană.

Să amintim doar câteva exemple:

– Sandu Marin Parhonie, patronul echipei de fotbal „Dorinţa Tâncăbeşti”, s-a adresat Comisiei europene pentru a reclama abuzurile din arbitrajul românesc, după ce nu i-a fost acordat un penalti, în derbiul seriei J, a diviziei H, a campionatului naţional de fotbal, derbi desfăşurat în compania echipei „Sporting Club Găureni”, pierdut de Dorinţa cu 9-0.

– Aurel Belciug, de profesie muzician de nunţi şi botezuri, a sesizat Comisia europeană în legătură cu abuzul suferit la o nuntă, în localitatea Moţărei, unde numitul Vasile Beteală a vomitat în saxofonul lui Belciug, refuzând ulterior să-şi ceară scuze prin despăgubire în numerar.

– Garoafa Mirabela Burduşilă, cunoscută şi ca Metereza, adevărata adevărată fiică a mamei Omida, a reclamat abuzul autorităţilor din localitatea de domiciliu, care nu i-au mai permis desfăşurarea activităţilor de ezoterism industrial cu ghiocul de plastic.

– Sandu Vigurosu, paznic de noapte la Steluţa Fericită Comimpex S.R. L. a reclamat nerespectarea normelor europene la locul său de muncă, unde îl trage curentul din cauza lipsei de chit la geamul de la ghereta unde îşi desfăşoară activitatea.

– Olivian Sfătosu, preot în localitatea Cernita, a sesizat Parlamentul European, solicitând adoptarea unei rezoluţii prin care mortul este obligat să fie mort. Această sesizare a apărut după ce domnul Sfătosu a fost c0nvocat la domiciliul numitului Mihalache Corniţă, pentru a presta servicii mistice, respectiv slujba morţilor, după ce i s-a semnalat decesul numitului Mihalache Corniţă. Ajuns la domiciliul lui Corniţă, domnul Sfătosu a constatat, cu neplăcută surprindere, că Mihalache Corniţă e bine merci şi anume tocmai se trata cu o ciorbă de burtă. Ulterior i s-a explicat domnului Sfătosu că numitul Mihalache Corniţă nu murise, ci fusese doar mort de beat, ceea ce indusese în eroare pe apropiaţii acestuia, respectiv pe mama concubinei sale, doamna Stela Pagubă. Atât Corniţă, cât şi concubina sa, Rodica Pagubă, respectiv mama acesteia, Stela Pagubă, au refuzat să plătească serviciile domnului Sfătosu, nefiind de acord nici măcar cu suportarea contravalorii combustibilului, invitându-l în schimb la o ciorbă de burtă şi o ţuică. Domnul Sfătosu solicită Parlamentului European adoptarea unei rezoluţii, în regim de urgenţă.

– Marinică Pasmărunt s-a adresat doamnei Viviane Reding, comisar european pentru justiţie, cu următoarea sesizare:

” Doamna Vivi, deci mă numesc Marinică Pasmărunt dar prieteni îmi spu-ne Cioară datorit-tă culori mele mai specific de culoare închisă care o am de naştere anume asemănătoare cu numita pasăre dar fără conotaţi rasiste care nu acest aspect vreau casăl sezizez ci respectiv deci de Nicu Priponeală poliţist l-a noi în localitate care în mod constant şi abuziv ca să nu mai spun neprincipial şi abuziv întreţine anumite relaţi care le bănuiesc cu soţia mea nelegitimă Coralia cu care am patru copii frumoşi toţi cu ochi albaşţri mâncaiar tata pe ei de îngeraşii. Nu a-şi fii apelat la dumneavoastră dacă aceste avansuri care i le face soţiei mele nu a-r vorbi lumea care îi tot face curte cu ochii lui albaştrii neînţelegând că noi avem o familie şi copi şi aceste comportamente nu este normal mai ales care eşti responsabil cu justiţia ca poliţist la noi în comună cam cum sânteţi dumn-eavoastră la europa ca şefă a lui vă cer ca aceste comportamente să înceteze.

Pentru a fii sigur că acest mesaj v-a primi aprobare pozitivă a-m apelat l-a domnu Dănuţ Surdu cu magazinul la noi în localitate care sămi traducă şi în limba engleză acest mesaj care vil trimit şi ataşez şi traducerea: Dear Vivi, Iam Marinică Smallsteps and thei coll me Niggăr/Tchoară/Crow and the policeman Nicu Priponeală fucks my wife in the ass, in the pussy and in the mouth and Iam so stiupid and moron that I can not see that all my retarded children have blue eyes like the cop that fucks my wife. Iam a moron and a halfbrainer and I have not ideeea that my wife is a stupid cunt and  a whore who eats cock from everybady in the villege. Marinică Smallsteps and little dick.”

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Vad ca lumea s-a distrat! Nu stiu de ce mie nu-mi vine sa rad;poate stau mai prost cu psihicul dupa ce am aflat cum au fost atacati turistii pe biciclete…

  2. Am citit dracovenia scrisa, pe holul unei clinici, asteptandu-mi prietena. Probabil ca rasul meu nestavilit si cu decibeli dezlantuiti, a facut femeia de serviciu sa iasa dezaprobator din toaleta si sa imi arate ca am gresit clinica. Asa am inteles eu gestul femeii, care se juca cu degetul aratator in jurul tamplei. Sa nu mai faci Rabbi!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...